Auditul Curtii de Conturi a vizat Ministerul Mediului si Padurilor si Regia Nationala a Padurilor (RNP) Romsilva. Raportul este o adevarata radiografie a jafului practicat sistematic asupra padurilor din 1990 si pana in prezent. Auditorii subliniaza ca in niciun stat european dreptul de proprietate asupra padurilor nu este considerat a fi un drept absolut. Prin urmare, echilibrul intre interesul general al societatii si interesul particular al proprietarului se stabileste prin lege. Cel putin la nivel teoretic. In perioada 1990-2012, padurile din proprietatea publica a statului s-au redus cu peste 3 milioane de hectare, in foarte multe cazuri improprietaririle facandu-se ilegal, prin concursul legislatiei deficitare si abuzurilor autoritatilor.
“Proprietatea publica a fost ignorata, creandu-se tratamente preferentiale pentru cei care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate. Probatoriul cu dovedirea dreptului de proprietate s-a relativizat, deschizandu-se calea abuzurilor, instantele acceptand ca acte doveditoare documente vechi, fara a le cerceta riguros. Drept urmare, s-au reconstituit drepturi de proprietate mult mai mari decat cele reale”, se arata in raportul Curtii de Conturi.
Curtea de Conturi: “Legislatia este ambigua, lacunara si neconstitutionala”
Raportul Curtii de Conturi arata ca situatia dezastruoasa a padurilor din prezent a fost cauzata, in primul rand, de adoptarea in trepte a legilor de fond funciar, in functie de interesele politice, care au avut un continut ambiguu, lacunar si chiar neconstitutional. Prin complicitatea autoritatilor administrative si judecatoresti, au fost facute nenumarate retrocedari abuzive. Curtea de Conturi a sintetizat principalele situatii intalnite in cazul retrocedarilor ilegale de paduri. Autoritatile au acceptat ilegal reconstituirea dreptului de proprietate pentru:
• suprafete mult mai mari decat cele detinute in mod real, in 1948, de catre proprietarii deposedati.
• suprafete de teren cu vegetatie forestiera expropriate de stat prin legile de reforma agrara sau pentru care statul a platit despagubiri uriase in raport cu valoarea reala a acestora.
• paduri grevate de sarcini in favoarea statului si care fusesera trecute in proprietatea publica in contul unor creante, in special credite contractate de la banci detinute de statul roman.
• terenuri forestiere care au fost active ale unor firme cu actionariat strain, fara ca legile de fond funciar sa se refere la astfel de retrocedari.
• terenuri forestiere incluse prin legile de armistitiu in categoria “bunurilor inamice”.
• suprafete de paduri care faceau parte din rezervatii naturale.
Cine sunt profitorii padurilor
Raportul arata si cine sunt cei care au revendicat si primit ilegal padurile, prin complitatea autoritatilor.
• persoane fara vocatie succesorala.
• reprezentanti nelegali sau contestati ai unor forme asociative de proprietate.
• forme asociative care nu sunt sau nu pot fi continuatoare in drepturi a persoanelor juridice care au detinut padurile.
• imputerniciti prin procuri a caror autenticitate nu a putut fi verificata, intrucat au fost emise in strainatate.
• institutii de cult care au avut terenuri forestiere in folosinta si nu in proprietate.
Potrivit Curtii de Conturi, retrocedarile ilegale s-au facut in baza unor cereri nesustinute de acte doveditoare ale dreptului de proprietate sau documente vechi, care nu contineau modificarile ulterioare ale proprietatilor – exproprieri, vanzari, partaje etc.
Pana la sfarsitul anului 2010, s-a recunstituit dreptul de proprietate pentru 3,3 milioane de hectare de padure. Curtea de Conturi estimeaza, la modul cel mai optimist, ca aproximativ 10% din aceste suprafete au fost retrocedate ilegal.
Unici in Europa
Raportul Curtii de Conturi subliniaza si modul superficial in care au tratat autoritatile problema retrocedarilor. Astfel, intreaga competenta in privinta reconstituirii dreptului de proprietate a fost lasata comisiilor locale, care au dat decizii de retrocedare dupa bunul plac. Pe de alta parte, legile de fond funciar au limitat accesul la instantele superioare, hotararile tribunalelor fiind irevocabile. In cele mai multe cazuri, sustine Curtea de Conturi, tribunalele nu au mai judecat fondul, ci numai cadrul procesual, astfel incat soarta proprietatii publice a fost hotarata, la nivelul judecatoriilor, de cate un singur judecator.
Pe de alta parte, auditorii au criticat adoptarea legilor prin care s-a reglementat retrocedarea padurilor catre unitatile de cult, intrate in proprietatea publica prin Legea secularizarii averilor manastiresti, din decembrie 1863, data de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. “Prin aceste legi, s-a revenit la situatia de dinainte de decembrie 1863. Un asemenea caz nu s-a mai intalnit in niciuna din tarile Europei”, se mai arata in raport.
Judecatorii, complici la jaf
Curtea de Conturi arata ca statul a fost impiedicat sa apere proprietatea publica chiar de catre judecatori. Raportul de control subliniaza practica neunitara a instantelor in privinta calitatii procesuale a RNP Romsilva. Unii judecatori au respins actiunile regiei de stat ca fiind introduse de o persoana fara calitate procesuala. Cu alte cuvinte, a fost respins dreptul statului de a apara proprietatea publica. Instantele nu au fost convinse sa adopte o practica unitara nici macar de decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, din 2005, care stabilea ca Romsilva are calitatea procesuala activa de a revendica fonduri forestiere in numele statului.
Unii judecatori au pretins ca statul sa fie reprezentat de Ministerul Finantelor in aceste litigii. Auditorii sustin ca, prin aceste decizii, judecatorii i-au ajutat in mod deliberat pe impostori sa castige procesele de retrocedare. “(…) Nu intamplator instantele solicitau reprezentarea statului prin Ministerul Finantelor Publice. Acesta nu avea documentatia, expertiza necesara si nici capacitatea institutionala de a face fata multiplelor si complexelor litigii de fond funciar”, arata Curtea de Conturi.
Cel putin la fel de grav este, potrivit auditorilor, non-combatul functionarilor publici. “Au existat suficiente situatii in care atunci cand a fost introdus «fortat» in cauze de Directiile Silvice, Ministerul Finantelor, prin Directiile de Finante Publice Judetene, a ridicat fara temei, in fata instanetelor, exceptia lipsei calitatii sale procesuale sau a solicitat respingerea actiunilor introduse de Romsilva”, arata raportul de control.
Padurile, la cheremul hotilor de lemne
La nivelul Uniunii Europene, Romania ocupa abia locul 13 la impaduriri, avand 5,1 procente sub media europeana de 32,4%. Suprafetele regenerate artificial au fost in medie doar de 11.712 hectare pe an. Reimpaduririle nu tin nici macar pasul cu hotii de lemne, care defriseaza mult mai mult decat reuseste Romsilva sa planteze.
Astfel, din datele puse la dispozitie Curtii de Conturi de catre Romsilva rezulta ca zilnic se exploateaza, in medie, 41 de hectare (14.000 ha/an), din care o mare parte o reprezinta taierile ilegale si furturile. Insumand taierile de arbori – proprietate privata si de stat, rezulta ca in perioada 2005-2011 au fost defrisate 292.000 de hectare de padure. In acelasi interval, s-au reimpadurit doar 120.000 de hectare.
Desi statul aloca resurse importante pentru paza padurilor, volumul taierilor ilegale de copaci a crescut de la an la an, constata Curtea de Conturi. “Exercitarea necorespunzatoare a activitatilor de paza si a atributiilor de control al activitatilor din domeniul forestier a condus la incurajarea/perpetuarea infractiunilor la regimul silvic din padurile proprietate publica a statului”, mentioneaza raportul de control.
