Diavolul tasmanian

taz.jpg Micul animal care a fost inspiratie pentru cei ce au creat personajul Taz ce ne-a incantat copilaria – pe cale de disparitie.

Diavolul tasmanian numit si Sarcophilus harrisii traieste in cea mai mica insula a Australiei, Tasmania, care reprezinta ultima bucata de pamant ce se invecineaza cu gheturile Antarcticii. Pe aceasta insula a fost infiintata in anul 1803 prima asezare europeana cu rol de colonie penitenciara dar numele insulei vine de la navigatorul olandez Abel Tasman, care a sosit aici in anul 1642.
Centrul insulei este o regiune muntoasa cu inaltimi cuprinse intre 1 000 si 1 400 m iar clima ce caracterizeaza zona este temperata in centru si sud si mediteraneana in nord.

Revenind la micul carnivor. Desi este doar de marimea unui caine mic27722254crw_2508.jpg, labele si dintii sai puternici ii permit sa devoreze prada in intregime. De obicei un mascul cantareste 10-12 Kg iar o femela intre 6 si 8 Kg. Ajung la maturitate la varsta de trei ani. Tipetele infioratoare, culoarea neagra si temperamentul sau i-au adus denumirea de „Diavol”. Puii sunt nascuti prin marsupiu deschis spre spatele mamei si se prind cu dintii in primele patru luni.

Oamenii de stiinta din Tasmania au tras un semnal de alarma. Diavolul Tasmanian este in pericol de disparitie. Care este cauza? O forma neobisnuita de cancer facial care a decimat in foarte scurt timp circa 75.000 de animale. Aceasta forma de cancer se caracterizeaza printr-un grad mare de transmisibilitate si este fatal. Se raspandeste in general din cauza muscaturilor in timpul luptelor pentru hrana si imperechere. Din cauza acestei boli specialistii au observat si o modificare a comportamentului animalelor, acestea imperechindu-se mai devreme si dand nastere puilor in anotimpuri neprielnice (puii care se nasc iarna au sanse mici de supravietuire).

Oamenii de stiinta au analizat situatia si o parte din ei sunt de parere ca o cauza ar fi ca hrana acestor animale sa fie otravita cu pesticide sau alte tipuri de poluanti. Acestia considera ca o solutie pentru limitarea raspandirii bolii ar fi construirea unui gard care sa delimiteze zona de nord-vest a insulei, acolo unde se pare ca se afla focarul de infectie. Pentru a avea rezultat acest gard trebuie construit in maxim doi ani- este de parere omul de stiinta Hamish McCallum, cel care se ocupa de salvarea micilor fapturi. El considera ca acest mamifer va disparea in circa 20 de ani daca nu se iau masuri. Alti oameni de stiinta sunt de parere ca acest gard ar influenta negativ viata celorlalte vietuitoare din Tasmania. Cangurul sau Echidna trebuie sa emigreze.

O alta incercare a oamenii de stiinta au fost testele in laborator. Au sperat sa gaseasca o solutie genetica prin aplicarea mai multor teste pe Cedric, un exemplar tanar care a aratat semne de imunitate naturala in testele de laborator a acestei boli. Insa dupa un timp Cedric a contactat o forma mutanta a acestui tip de cancer.

In ultimii trei ani gradinile zoologice din Australia au crescut 170 de exemplare formand astfel, daca putem sa o numim asa, o populatie salvatoare a speciei. Ei vor sa creeze pe insula Maria o colonie de diavoli tasmanieni insa se tem ca prezenta lor sa nu fie o amenintare pentru populatiile de pasari rare si insecte aflate pe insula.

Ramane o problema salvarea acestor micuti insa speram ca fauna deosebita a Tasmaniei sa nu ramana fara acest exemplar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *