Padurea Trivale mai are de asteptat pana cand va fi protejata impotriva defrisarilor abuzive. Daca, in primavara, fostul prefect Gheorghe Davidescu anunta ca mai e o chestiune de zile, cel mult saptamini, pana la declararea Padurii Parc Trivale drept rezervatie naturala, dupa schimbarea conducerii Ministerului Mediului, ca urmare a investirii actualului guvern, lucrurile s-au complicat. Documentatia cu prvire la acest proiect s-a “ratacit”, iar procedurile au luat-o de la capat. Un bun ragaz pentru continuarea nestingherita a improprietaririlor si defrisarilor abuzive.
Prin vara anului 2010, reprezentantii mai multor asociatii ecologice – specialisti in mediu, botanisti si ornitologi – trageau un semnal de alarma referitor la pericolul pe care-l reprezinta transformarea Padurii Trivale in cartiere rezidentiale, aratand ca, daca defrisarile nu vor fi oprite, in cativa ani numeroase specii de pasari (precum pitulicea sfaraitoare, cneparul, presura sura, viesparul, ciocanitoarea de gradina, ciocanitoarea de stejar, muscarul gulerat, huhurezul mic ori ciuful de padure) vor disparea din areal.
Specii rare care trebuie protejate
In documentatia intocmita la acea vreme, reprezentantii Societatii Ornitologice Romane aratau ca ar fi vorba despre aproape 90 de specii de pasari, dintre care 80 se regasesc pe listele Conventiei de la Berna, iar 17 apar nominalizate in anexa Conventiei de la Bonn si ca aceste pasari ar trebui sa faca obiectul unor masuri de conservare privind habitatul pentru ca, daca nu vor mai avea unde sa cuibareasca, vor disparea.
Inainte de pasari insa, pericolul pe care-l presupun defrisarile se refera la flora. Plante rare precum clopoteii albastri, coada vulpii sau papura pitica plus cateva specii de plante iubitoare de apa ar putea disparea si ele din peisaj odata cu stejarii si gorunii care se “evapora” pe zi ce trece.
Specialistii s-au straduit sa demonstreze, printr-o documentatie stufoasa, ca singura sansa pentru aceste plante si pasari ar fi transformarea a ceea ce a mai ramas din Padurea Parc Trivale (287 din cele 430 de hectare), in arie naturala protejata, de interes national prin incadrarea la categoria Rezervatie naturala. Comisiile au inceput sa se intruneasca de acum doi ani, iar primele termene de punere la punct a documentatiei necesare pentru reusita demersului au fost avansate pentru toamna aceluiasi an.
Vesti bune, vesti proaste
Era inceputul unei lupte pe care acesti temerari pareau hotarati s-o duca pentru protejarea a ceea ce a mai ramas din Padurea Trivale, lupta despre ale carei obstacole n-aveau nicio idee la acea vreme.
Numai ca anii au trecut, proiectul s-a impotmolit ba pe la Ministerul Mediului, ba pe la Ministerul Justitiei, iar entuziasmul celor decisi sa salveze padurea a mai scazut.
In primavara acestui an insa, initiatorii proiectului primeau ceva vesti bune de la prefectul (la acea vreme) Gheorghe Davidescu si de la directorul Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului Arges, Zoltan Kalman: proiectul se afla la ultimul aviz, iar in cel mult doua-trei saptamani urma sa apara si Hotararea de Guvern pentru declararea Padurii Parc Trivale drept rezervatie naturala.
Punct si de la capat
Numai ca din iunie s-a schimbat Guvernul, si toata documentatia …a disparut subit. Pe 25 septembrie 2012, Agentia Regionala pentru Protectia Mediului Arges primea de la minister o adresa in care se cerea “remiterea documentatiei pentru instituirea regimului de arie naturala protejata si incadrarea in categoria Rezervatie naturala pentru Padurea Trivale, documentatie modificata conform solicitarilor”
„ Prin luna mai, proiectul primise aproape toate avizele interministeriale, astfel incat Guvernul Ungureanu urma sa emita Hotararea pentru instituirea regimului de arie naturala protejata si incadrarea in categoria rezervatie naturala. Odata cu schimbarea Guvernului, nu am mai primit de la Ministerul Mediului niciun fel de informatii privind stadiul in care se afla proiectul. Stim doar ca s-a cerut din nou la studiat documentatia, desi aceasta fusese inaintata cu mult timp in urma de grupul de specialisti care a initiat procedurile. Mai mult, documentatia initiala continea toate datele tehnice, astfel incat sa treaca de semnaturile ministeriale. Nu inteleg insa cum s-a ratacit la Ministerul Mediului”, spune Sorina Marin, directorul executiv adjunct al ARPM Arges.
In urmatorul numar al ziarului nostru va vom dezvalui si cate ceva despre interesele pentru care o astfel de documentatie se poate face pierduta de la o zi la alta si cat de importanta este aceasta intarziere pentru cei care inca isi mai fac unele calcule pe suprafetele (teoretic neretrocedabile) din Padurea Trivale.
Sapte ani de jaf in Padurea Trivale
Daca pana in 2005 fenomenul defrisarilor nu cunoscuse amploare in padurea Trivale, dupa aparitia legii 247/2005 solicitarile de punere in posesie a unor proprietari de terenuri forestiere au inceput sa se inmulteasca. Zeci de hectare de teren forestier de pe raza mai multor localitati argesene au fost ”transferate” in Padurea Trivale, dupa intocmirea unor procese verbale de punere in posesie si eliberarea unor titluri de proprietate pe amplasamente care nu au apartinut niciodata solicitantilor in cauza. Cum legea nu permitea defrisarea a mai mult de mult de 5% din suprafata, dar maxium 200 de metri patrati, noile proprietati au fost dezmembrate in loturi, obtinandu-se fara prea multe obstacole sute de aprobari de defrisare. In locul copacilor au inceput sa se ridice, una dupa alta, vile somptuoase. Pentru ca padurea prezenta potential, n-a fost mult pana cand au inceput sa se constituie si asociatiile de proprietari de padure, care n-au stat pe ganduri si au demarat proiecte de de construire a unor cartiere rezidentiale. Cum s-au putut continua defrisarile chiar si dupa incadrarea padurilor in categoria amplasamentelor care nu se supun retrocedarii (si apartinand fondului forestier public de stat)? Simplu, prin aplicarea eronata dar cu buna stiinta a prevederilor legale de catre primarii, comisiile locale de fond funciar si nu numai, de cele mai multe ori, cu sprijinul celor care ar fi trebuit sa vegheze ca tocmai astfel de lucruri sa nu se intample.
