Douazeci de idei care ar putea salva lumea (ingenioase, traznite,probabil nu tocmai legale)

Chris RapleyIntrebati-l pe Chris Rapley, fizicianul debordand de entuziasm si director al Muzeului de Stiinta din Londra, de ce este mult mai optimist in legatura cu inofensiva schimbare climatica decat decat cei mai multi dintre colegii sai, si el va va povesti despre ziua primului sau tur prin biblioteca muzeului si prin arhive.

Inconjurat de mii de desene si aplicatii patentate care au marcat drumul sinuos catre modernitate, in vremea reginei Victoria, a fost uimit de forta ingeniozitatii umane. „Parea clar ca daca am putea cumva orienta toata creativitatea si energia catre energia bio totul ar fi perfect”.Oricine ar fi ascultat saptamana trecuta in Manchester audierile pe care se bazeaza acest raport nu ar fi putut sa nu aiba aceleasi simtaminte de bucurie. Ideea din spatele lor e simpla: auzim fara incetare despre dezastrul pe care il va aduce schimbarea climatica de neoprit, despre efectele pe termen lung ale emisiilor, precum si de incaierarile diplomatice in legatura cu „a cui e vina”. Dar ideile deosebit de ingenioase de abordare a problemei, provenind din universitati, grupuri de discutii si organizatii din toata lumea se bucura de mai putina atentie. De aceea, ziarul Guardian s-a unit cu Festivalul International de la Manchester pentru a cerceta cele mai bune dintre ele.

De ce Manchester? In calitate de prim oras industrializat din lume este fara indoiala locul de nastere al incalzirii provocate de om. Intrucat insusi Rober Angus Smith a fost pionierul intelegerii poluarii atmosferice in anii 1840, expertii si ganditorii din toata lumea s-au adunat in oras pentru a se lupta cu mostenirea pe termen lung a fabricilor sale odinioara puternice.

Pentru a sublinia legatura cu orasul infometat de carbune, auditiile au avut loc in Manchester Town Hall, catedrala neogotica a productiei si mercantilismului, construita de Alfred Waterhouse. Pe langa savanti, antreprenori si iconoclasti prezentandu-si ideile, marele tavan boltit arata tarile si orasele in care orasul isi expedia marfurile, iar podeaua de mozaic era decorata cu albinele care intruchipau imaginea de sine a secolului 19 ca stup al industriei.

Chiar si audierile s-ar descrie mai bine ca o imbinare intre o ancheta judiciara si un episod dintr-un spectacol de comedie. Conduse de Lordul Bingham – pe vremuri cel mai batran judecator – un grup de experti a ascultat expuneri de cate o jumatate de ora ale avocatilor celor 20 de idei selectate, urmate de un apel global pentru solutii inovative la schimbarile climatice. Expertii, in consultare cu eminentul savant in probleme de clima John Schellnhuber, au selectat cele mai promitatoare 10 idei = destul de greu, intrucat au considerat ca toate propunerile prezentate ar fi meritat mai multa consideratie.

Ideile auzite in Manchester variaza de la ideile SF traznite pana la cele mai avansate produse, gata iesite de pe liniile de productie. Din gama ideilor traznite, Profesorul Stephen Salter, inginer la Universitatea din Edinburgh a propus un plan de a spori albeata norilor, folosind o flota de vase telecomandate ce ar urma sa improaste in aer o ceata fina, cu apa de mare. Pentru oricine ar fi tentat sa desfiinteze acest plan ca produs al unei minti care a petrecut prea mult timp in laborator, ar trebui sa mentionam ca Salter a fost omul din spatele Edinburgh Duck, un proiect de pionierat din anii 1970 pentru exploatarea energiei valurilor.

O alta variatie pe teme maritime a venit din partea fostului consultant pe probleme de managemen Tim Kruger, care a propus aruncarea unei mari cantitati de var in ocean. In acest fel ar creste, pretinde el, capacitatea marii de a absorbi dioxidul de carbon din atmosfera, precum si reducerea aciditatii periculoase, produs secundar al unor zeci de ani de emisii. Prezentarea atragatoare a fost usor umbrita de propria lui recunosatere ca un astfel de plan ar putea fi in momentul de fata ilegal.

Mark Capron, un fost inginer naval din California, a fost de asemenea frustrat de prozaicele chestiuni legale. Ideea lui presupune cultivarea algelor in adancuri si apoi digerarea lor in mii de „stomacuri” la suprafata. Algele ar putea absorbi dioxidul de carbon si produce metan,  folosit apoi pentru a produce energie. Se teme insa ca producerea unui prototip in propriul garaj ar duce la incalcarea unor reglementari locale de siguranta.

Printre cele mai bine dezvoltate idei este accea a lui Peter Scott, care a propus o soba de gatit super eficienta. Arderea lemnului ( si a altei biomase) pentru gatit, pe scara larga in lumea in curs de dezvoltare, contribuie la 10-20% din cantitatea totala de emisii. Soba lui poate reduce emisiile de CO2 ale unei gospodarii la 1-3 tone. Partea intunecata, dupa cum marturiseste cu regret, a fost un producator local din Malawi care a avut un asa mare succes incat si-a cumparat o flota de SUV-uri. „Inca nu am studiat urmarile emisiilor de CO2”.

Alta idee indelung gandita, gata sa treaca pragul de la „celulele cenusii” la realitate, a fost propusa de antreprenorul Mike Mason. El a descris un spalator de vase alcatuit din celule de combustibil ceramic, care ar putea produce suficienta energie pentru o gospodarie, precum si suficienta apa calda. Intrucat e mult mai eficienta decat statiile electrice care produc electricitate pentru gratare, nemaivorbind de uriasa risipa de energie de-a lungul a sute de mile de cablu, ar putea realiza economii serioase de carbune. Si primul model pentru piata ar fi la vanzare anul viitor cu un pret estimativ de Lire3.000.

Multi activisti de mediu sunt foarte sceptici in legatura cu cercetarile pentru tehnologii „fixe”, mai ales cu acelea al caror scop este sa micsoreze efectele incalzirii. Ei avertizeaza ca aceste incercari de a croi propriul drum dincolo de miezul problemei nu fae decat sa evite schimbarile care sunt cu adevarat necesare. Insa toti avocatii prezenti in Manchester isi pun sperantele in tehnologie.

Una din cele mai neinspirate prezentari a fost cea a lui Rosemary Randall, psihoterapeut in Cambridge care pus auditoriul in incurcatura cu problema capacitatii oamenilor de a intelege amenintarea schimbarilor climatice, refuzand insa sa-si schimbe stilul de viata. Randal a elaborat o serie de modalitati prin care oamenii sunt incurajati sa-si analizeze atitudinea catre consum, identitatea si statusul. Oamenii care au urmat cursurile sale de sase intalniri au redus imediat emisiile cu o tona si au planuit sa le reduca la jumatate in intervalul de doi-cinci ani. Andrew Simms de la New Economic Foundation a propus o solutie mai simpla: sa consumam mai putin , ceea ce chiar ar putea sa ne faca mai fericiti..

Cateva dintre ideile prezentate au fost pe langa subiect, facandu-i pe experti sa caste ochii mari. Un anume activist australian Tony Lovell, contabil si fermier, a aratat imagini cu peisaje aride, batute de vant, alaturi de altele cu vegetatie luxurianta. Diferenta: fermierul din partea verde a obligat vacile sa imite marea migratie a turmelor de animale salbatice din Serengeti.

Daca unele din propunerile prezentate in Manchester au fost prea radicale pentru a atrage serios atentia guvernelor si banii oamenilor, prezenta la eveniment a secretarului pe probleme climatice, Ed Miliband a sugerat ca cei care fac politica recunosc ca acum, mai mult decat in trecut, solutiile bune vin si de pe net.
Sursa:  The Guardian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *