Presedintele asociatiei „Heritage”, partener UNESCO, din Bucuresti
„Proiectul Rosia Montana a putut fi angajat aici, pentru ca Romania este una dintre ultimele tari din Uniunea Europeana in care mai poti face lucruri ilegale, folosindu-te de interpretarea legilor”.
Doctorul Peter Oostveen este un chirurg olandez naturalizat in Romania. Povestea venirii sale la Bucuresti este scurta, dar captivanta: „Locuiam in California, iar pe 21 decembrie 1989 am fost sunat de cineva din grupul meu de prieteni doctori, cu care plecam deseori in misiuni urgente (eu in calitate de pilot si chirurg). Mi-au spus ca e revolutie in Romania, ca trebuie sa plecam urgent cu Medici Fara Frontiere. N-am stat pe ganduri si, pe 22 decembrie, eram sosit pe aeroportul Otopeni. Am operat la spitalul Fundeni, la Urgenta, unde am scos gloante din oameni. A fost o experienta dramatica. Eram pentru intaia oara in Romania. Credeam ca asta va fi tot: ca vin aici si nu raman mai mult de 6 luni. Doua saptamani mai tarziu, a venit primul avion cu ajutoare pentru dotarea unor spitale – donatii de echipament medical, pentru ca nu aveam cu ce lucra. Apoi am ramas in Romania un an si jumatate, dupa care m-am intors in California. Ma gandeam cat de multe lucruri sunt de facut aici si, cum in viata mea intervenise de ceva vreme divortul, sotia ramanand in SUA, iar copiii la Bruxelles, in 1994 m-am stabilit permanent aici. Fiind in Europa, naveta catre copii era mai usoara. Apoi m-am casatorit cu o romanca si viata mea este aici. Multi dintre cei care ma cunosc spun ca, dupa 21 de ani, simt si ma comport cateodata -mai roman ca romanii-„.
Intr-adevar, doctorul Oostveen este mai roman decat multi dintre cei care, desi sunt „romani” prin nastere, tradeaza valorile nationale, patrimoniul si mostenirea stramosilor. Ma refer aici in mod special la patrimoniul natural si construit de la Rosia Montana, fata de care dl Oostveen, prin asociatia sa si a sotiei sale, Silvia Oostveen, de profesie arhitect, a luat deja o atitudine fara echivoc, ce se regaseste in interviul de mai jos. El cauta sa descifreze prin ce mister istoric au ajuns romanii, mai ales majoritatea celor din sfera politica, sa nu-si mai respecte trecutul si identitatea nationala. „Lectia Oostveen” este o lectie de respect pentru valorile romanesti si europene.
„Bilantul societatii romanesti in democratie arata ca pierderile sunt mult mai mari decat castigurile!”
– In ce scop ati infiintat asociatia „Heritage”?
– Asociatia „Heritage”, partener UNESCO, este o organizatie care desfasoara proiecte culturale, educationale, de sanatate si sociale. Printre obiectivele pe care si le propune se numara si initierea, administrarea si dezvoltarea proiectelor de reabilitare si modernizare a lacaselor de cult, a muzeelor si monumentelor istorice din Patrimoniul Cultural National. Am pornit de la ideea ca „mostenire” inseamna creatie a stramosilor, transmisa de la o generatie la alta. Numai trecutul ne poate face constienti de timpul prezent si mai ales de cel viitor! Nici un popor nu se poate desparti de mostenirea sa culturala. Nu conteaza, Romania, Olanda sau alta tara; cu cat exista mai multa diversitate a mostenirilor noastre, cu atat mai mult putem impartasi si putem deveni cu totii mult mai bogati!
– Ati fost aici, langa noi, inca din ziua alungarii lui Ceausescu. Ati urmarit evolutia societatii romanesti postdecembriste. Cum arata romanii dupa 20 de ani de libertate?
– Imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar bilantul societatii romanesti in democratie arata ca pierderile sunt mult mai mari decat castigurile! Viata spirituala s-a degradat. Cuvantul tipic romanesc, „suflet”, a scazut in importanta; s-a diminuat, dar nu a disparut! Aici ar fi, slava Domnului, samburele sperantei intr-o revenire la matca a spiritualitatii romanesti! Solidaritate intre oameni nu mai exista. Exista numai un individualism si un capitalism extrem. Prietenia nu mai exista. Loialitate nu mai exista. Banul a devenit o noua religie! Doar ca acum ai posibilitatea de a spune NU! Din pacate, desi unii romani isi asuma responsabilitatea de a spune NU tendintei generale, acestia se regasesc in final singuri! Astfel, in societatea romaneasca, in ultimii 20 de ani, sunt incalcate principiile de baza ale functionarii unei societati democratice. Initiativa de orice fel incepe promitator, dar se pierde undeva pe drum…
– Dar imediat dupa 22 decembrie am fost fericiti, ne imaginam ca vom sparge muntii. Ce s-a intamplat?
– Sfarsitul anului 1989 si anul 1990 au fost o perioada de euforie totala, marcata de un idealism imens, cu mari asteptari pentru o schimbare radicala! Studentii sustineau la acea data ca pot, in sfarsit, sa faca ceva important cu ceea ce au acumulat in facultati, si sa-si demonstreze capacitatea de a influenta dezvoltarea tarii. Rezultatul in timp s-a aratat mai mult decat descurajant: acei tineri au deschis eventual cate un chiosc, pentru a putea castiga ceva bani, dar au cheltuit imediat acei bani pe lucrurile de care au fost privati atatia ani la rand si a caror utilitate s-a dovedit a fi trecatoare! Pana la urma, este o problema de atitudine. Modul de a privi lucrurile si de a actiona nu s-a modificat foarte mult in tot acest timp. Asta si pentru ca sistemul educational a avut mari lacune in ceea ce priveste pregatirea tinerilor in a lua decizii de viata prin stabilirea in primul rand a prioritatilor. Daca este sa luam exemplul Germaniei de dupa al Doilea Razboi Mondial, aceasta tara a fost aproape in totalitate distrusa, inclusiv infrastructura, ramanand aproape fara nimic. Rezultatul a fost ca germanii s-au mobilizat, au muncit ca sa refaca tot ce a fost distrus si numai apoi au inceput sa cheltuiasca.
„In Germania, Olanda sau Franta, un proiect ca Rosia Montana nu ar fi posibil, pentru ca legile se aplica, iar textele de lege sunt clare”
– Si politicienii romani s-au… mobilizat sa vanda bogatiile tarii rapid si pe mai nimic. Petrolul, aurul, argintul, gazele, apele minerale etc. au intrat in buzunare straine, prin contracte ascunse de ochii populatiei. Puteti comenta acest jaf?
– Privatizarile in Romania au fost dictate de interese individuale – fie ale unor persoane, fie ale unor grupuri -, nota de plata finala fiind achitata de societate. Oricum, mai mult ca sigur ca atasamentul celor ce au dictat aceste privatizari a fost recompensat de catre partenerii interesati in achizitionarea firmelor romanesti. Pe o piata mondiala concurentiala este normal sa vrei sa iti elimini orice potential adversar. Ceea ce s-a intamplat si in Romania. Imi vine greu sa cred ca cei implicati nu au banuit macar aceasta manevra si s-au bazat exclusiv pe bunele intentii afisate de societatile achizitoare. Este foarte rau ca s-a ajuns aici. Aproape totul a fost vandut la preturi derizorii.
– Pe acest fundal se naste intrebarea: cum a fost posibil ca un proiect ca Rosia Montana sa fie angajat in Romania?
– Aurul Daciei a fost dorit dintotdeauna si se stie ca a fost exploatat dinainte de venirea romanilor. Un asemenea proiect, definitiv distrugator de natura si patrimoniu cultural, cum este cel propus de RMGC, a putut fi angajat aici pentru ca Romania este una dintre ultimele tari din Uniunea Europeana in care mai poti face lucruri ilegale, folosindu-te de interpretarea legilor. In acest fel, interesele personale sunt satisfacute – dand impresia legalitatii si punand astfel la dispozitia partii implicate financiar argumente pentru continuarea proiectului. In Germania, Olanda sau Franta, un proiect ca Rosia Montana nu ar fi posibil, pentru ca legile se aplica, iar textele de lege sunt clare.
„Rosia Montana are sansa sa fie salvata”
– Cum comentati faptul ca guvernul actual a introdus proiectul Rosia Montana in programul de guvernare?
– Introducerea acestui proiect in programul de guvernare a fost probabil necesara, si a fost facuta in mare graba, pentru a justifica si a legaliza anumite deziderate. In acest proiect, specialistii de mare reputatie in domeniul economiei nu au identificat beneficii pentru Romania (si nu ma refer la specialistii angajati de RMGC). Mai mult decat atat, pot spune ca pierderea valorilor existente la Rosia nu poate fi masurata in bani.
– Din punctul de vedere al Asociatiei „Heritage”, ce avem de aparat la Rosia Montana?
– Din punctul nostru de vedere, Rosia Montana este una din zonele unice in lume, cuprinzand, pe un areal destul de restrans, vestigii arheologice, monumente ale naturii si monumente de arhitectura. Acesta este motivul pentru care dorim sa promovam si sa sustinem alternativa UNESCO pentru dezvoltarea zonei. Credem in acest mod de abordare, pentru ca exista multe precedente UNESCO in lume, care au adus cu sine dezvoltarea turismului local.
– Ministrul Culturii a promis ca introduce Rosia Montana pe lista indicativa a UNESCO, dar se vede ca trage de timp. Ce parere aveti de atitudinea ministrului Kelemen?
– Ministrul Culturii este intr-o pozitie dificila. Ministerul isi desfasoara activitatea ca o entitate in cadrul unui guvern care, in mod natural, trebuie sa promoveze interesul tarii respective. Asociatia „Heritage” a contactat Ministerul Culturii pentru a afla care este situatia documentatiei riguros intocmite de asociatia ARA, conform normelor UNESCO, si care este situatia demersurilor anuntate, de inscriere a Rosiei Montane pe Lista Tentativa, dar nu am primit nici un raspuns. Nu am primit raspuns nici la o cerere de programare in audienta, in acelasi scop. Este atitudinea adoptata de minister cand nu poate da un raspuns, desi il datoreaza legal. Atata timp cat Guvernul nu este decis in a transa problema, ministerul va tergiversa formalitatile necesare includerii Rosiei Montane pe Lista Tentativa. In orice caz, dezvoltarea turistica a acestei zone este mai mult decat posibila prin tot ce ofera ea asa cum este acum, si nu ca varianta a turismului complementar exploatarii de suprafata – cum a mentionat RMGC. Aceasta o pot sustine dupa ce am vazut, in tarile pe care le-am vizitat, beneficiile aduse de siturile UNESCO. Nici un program de refacere a mediului, cu care se lauda RMGC, si nici un pachet de compensatie financiara oferit de companie nu vor putea repara distrugerea oarba si tragica preconizata la Rosia. De aceea, UNESCO e salvarea. Reprezentantii poporului roman din politica ar trebui sa inteleaga ca Rosia Montana este un loc binecuvantat.
– In contextul sustinerii guvernamentale a proiectului minier, credeti ca lupta pentru salvarea Rosiei Montane mai are vreo sansa?
– Da! Rosia Montana are sanse sa fie salvata! Eu, ca olandez care traiesc in Romania de 21 de ani si care am simtit sufletul romanesc de cand ma aflu aici, sper sincer intr-o trezire a constiintei romanilor – a oamenilor din zona si, de ce nu, chiar a constiintei tuturor romanilor. Pentru ca trebuie inteles faptul ca, pe langa problema locala, acest demers, cel al inscrierii Rosiei Montane ca sit UNESCO, este unul care vizeaza natiunea romana plecand de la origini si strabatand, fara sa exageram, mileniile.
Interviu preluat din „Formula AS”, anul XX, nr. 932, august 2010
Doctorului Peter Oostveen ii puteti scrie la e-mail: [email protected]
Sursa: Cotidianul
