Cei mai inversunati inamici ai E-urilor – aditivii alimentari – spun ca acestea sunt a treia cauza a mortalitatii pe plan mondial, dupa consumul de droguri sau medicamente si accidentele de circulatie. Se crede ca efectele nocive ale E-urilor se concretizeaza in tumori maligne si benigne si distrugerea lenta a organismului uman. Acesti aditivi sunt substante chimice adaugate intr-o vasta gama de produse alimentare, cu scopul de a le imbunatati aspectul si/sau gustul, sau pentru a le prelungi termenul de valabilitate. Pe ambalaj nu este trecuta denumirea completa a aditivului, de aceea este folosita o forma standardizata, alcatuita din litera E (notati dupa provenienta – Uniunea Europeana), urmata de trei cifre (1xx pentru coloranti, 2xx pentru conservanti, 3xx pentru antioxidanti etc).
O definitie mai larga a aditivului alimentar este data de Codex Alimentarius (o culegere de standarde internationale aplicate alimentelor): aditivul alimentar reprezinta orice substanta care nu este consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva si care se adauga intentionat, cu un scop tehnologic (inclusiv modificari organoleptice – gust, miros, culoare) in timpul producerii, procesarii, prepararii, tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si stocarii unui aliment, devenind un component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentelor la care se adauga. Acest termen nu include substantele contaminante sau cele adaugate pentru a imbunatati sau mentine calitatile nutritive, si nici clorura de sodiu.
Compromisul alimentar
La capitolul conservare, gospodinele nu s-ar descurca fara sare, otet sau aspirina. Toamna de toamna, acestea sunt ingrediente de baza pentru borcanele cu muraturi, zacusca si cate si mai cate. Fierte, deshidratate, afumate sau marinate, alimentele se mentin o perioada mai indelungata, in mod natural. Tehnologia a adus in prim plan refrigerarea, congelarea, ambalarea in vid sau mediu de presiune joasa. Pe langa aceste metode fizice, s-a dezvoltat si conservarea chimica, care omoara sau inhiba dezvoltarea bacteriilor, fungilor, insectelor sau a altor microorganisme. In plus, blocheaza reactiile chimice induse de oxigen sau metale care ar interveni in proprietatile alimentului. Prezenta aditivilor in alimente este necesara in cadrul productiei industriale: pana la consumator, este esentiala pastrarea proprietatilor nutritive si organoleptice, ceea ce nu ar fi posibil intr-o perioada limitata de timp.
Aditivii pot fi naturali – de origine minerala, vegetala sau extrasi din tesut animal – sintetici – o replica industriala a moleculelor naturale -, sau artificiali. In timp ce aditivii naturali nu au efecte nocive asupra organismului, cei sintetici contin solventi toxici care nu pot fi eliminati din produsul final, iar cei artificiali nu au nimic de a face cu natura si cu care metabolismul nostru are de luptat. In consumarea acestora trebuie sa se tina cont de Cantitatea Zilnica Acceptabila = cantitatea de aditiv alimentar, raportata la kg. de greutate corporala, care poate fi consumata zilnic pe perioada intregii vieti, fara un risc semnificativ pentru sanatate.
Categorii de aditivi alimentari
In Europa, aditivii alimentari sunt impartiti in 25 de categorii:
* edulcorantii – pentru indulcit;
* colorantii – pentru da culoare sau pentru a o schimba (E100-E180);
* acidifiantii – dau un gust usor acid;
* corectorii de aciditate – cresc sau diminueaza aciditatea;
* emulgatorii – asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare (E400-E500);
* emulsificatorii – fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen intre doua sau mai multe faze nemiscibile;
* substantele – tampon – regleaza si mentin pH-ului specific alimentului;
* antispumantii – pentru reducerea si prevenirea spumei;
* conservantii – intarzie sau impiedica alterarea alimentelor (E200-E290);
* corectorii de gust si de miros – schimba/imbunatatesc mirosul si gustul alimentelor;
* propulsorii – gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje;
* gazele de ambalaj – asemanatoare aerului;
* antioxidantii – limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul – rancezirea, schimbarea culorii (E300-E337).
* agentii de gelificare – permit si ajuta la formarea gelurilor;
* sequestrantii – formeaza complexe cu ionii metalici;
* stabilizatorii – fac posibila mentinerea proprietatilor fizico-chimice ale alimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.;
* substantele de ingrosare – maresc vascozitatea produselor alimentare;
* indulcitorii – substante (altele decat zaharul) care dau gust dulce alimentelor;
* colorantii naturali si coloranti de sinteza;
* agentii de afanare – contribuie la cresterea volumului alimentelor fara a modifica valoarea energetica;
* antiaglomerantii;
* potentatorii de aroma – mentin si amplifica aroma specifica alimentului;
* substantele – suport – faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor;
* enzimele;
* aromatizantii.
E-urile care ne ucid
E123 … E239 – posibil cancerigeni. E123, E131, E142, E211 sunt incluse in compozitia tuturor bauturilor racoritoare.
E102 (tratrazina) – colorant galben pentru bauturi, mustar si gem. Potential alergizant; poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronsic. E102, E110, E120, E123, E124, E125, E126, E127, E141, E160, E330, E331, E332, E333 – potential alergizanti.
E127 (eritrozina) – colorant rosu pentru compoturi si alte alimente. Provoaca mutatii genetice.
E220, E221, E222, E223, E224, E225, E226, E227 – interactioneaza in metabolizarea vitaminei B.
E220, E221, E222, E223, E224, E225, E226, E227, E460, E461, E462, E463, E464, E465, E466, E470, E471, E472, E473, E474, E475, E476, E477 – irita tubul digestiv.
E251 (nitrat de sodiu) – cancerigen.
E252 (nitrat de potasiu) – cancerigen.
E320, E321, E211 (acidul benzoic si derivatii sai) – cancerigeni. Efect hipercolesteromiant.
E 621 (glutamat de sodiu), interzis in Europa Occidentala, se gaseste in supele instant concentrate, mezeluri si unele condimente. Are efecte neurotoxice si poate provoca migrene si crampe.
Efectele nocive ale E-urilor devin evidente, de cele mai multe ori, dupa perioade indelungate de timp, iar cauzele bolilor sunt greu de pus pe seama acestora. In plus, consumatorii nu sunt constienti de pericolele la care se expun atata timp cat informatiile de pe ambalaje se limiteaza strict la nume generice „E127”, „coloranti alimentari” sau „emulsifianti”. De fapt, ambalajele acestor alimente ar trebui sa contina avertismente de tipul celor de pe pachetele de tigari.
Sursa: Antena 3
