Motto:”Cartea de vizita a unui popor o reprezinta, in afara de grija fata de natura si mediul inconjurator, cultura si traditiile sale”
Asa cum nici oligarhia financiara nu are convingeri doctrinare, aceasta imprumutand conjuctural orice ideologie care ii serveste interesele, nici ecologia nu ar trebui sa afiseze influente ideologice. In primul caz, cel al oligarhiei financiare, scopul este obtinerea de profit, respectiv ridicarea in slavi a gandirii de consum. In cel de al doilea caz, scopul are o importanta vitala pentru apararea existentei umane.
Ecologia trebuie sa porneasca de la premiza ca natura este creatia divina, iar omul, respectiv guvernantii sau factorii politici de oriunde in lume, nu sunt proprietarii planetei, ci doar administratorii temporari ai ei.
Distrugatorii de mediu vor raspunde nu numai in fata semenilor, a copiilor, a viitorului, dar si in fata lui Dumnezeu.
Omul constituie pentru natura, asa cum este un oaspete intr-o incapere doar un utilizator de scurta durata, dupa care va veni un altul si asa mai departe. Astfel ne apartine responsabilitatea pentru generatiile viitoare, fapt ce impune sa ne intrebam zilnic: oare ce vom lasa urmasilor nostri?
Dumnezeu a facut natura cel mai frumos ”dar”. A creat ”NATURA” inaintea omului, insa constatam din pacate ca acest ”DAR” (care nu este nelimitat, natura nedispunand de resurse nelimitate), este atat de distrus de actiunea umana. Zilnic ne subminam suportul vietii pe planeta, actionand negativ asupra principalilor factori ai vietii. Ne punem intrebarea, in conditiile in care viata materiala este tot mai imbelsugata, de ce nu este mai evoluata si viata spirituala, respectiv a conduitei omului in raport cu natura? De ce omul, prin activitatea lui, in goana permanenta dupa profit, distruge mediul inconjurator? Pana unde are dreptul omul sa stapaneasca lumea? Cine este in masura sa corecteze aceasta stare de fapt?
Iata de ce putem spune ca anumite evenimente care se intampla in zilele noastre – furtuni, uragane, cutremure, inundatii catastrofale, alunecari de teren, etc. nu reprezinta altceva decat planul pedagogic al vointei divine asupra omenirii, pentru a o corecta, a o constientiza fata de pericolul actiunilor si conduitei sale negative. Se poate spune ca fenomenul incalzirii globale a venit peste oameni ca o pedeapsa divina sau ca o consecinta a erorilor noastre.
Daca omul poate sa stapaneasca natura, acest drept nu trebuie privit ca o libertate absoluta, ci doar ca o limitare impusa de ”Creator”, ca suntem supusi legilor naturii si moralei, care nu pot fi neglijate. Sensul suprem al credintei noastre este mentinerea si protejarea vietii de pe pamant. Din pacate, ecologia nu este inca o problema de larg interes in Romania.
Discutiile laice, religioase sau pur teologice despre mediu nu duc nicaieri, fara o sustinere practica. Orice simpozion sau dezbatere pe aceasta tema reprezinta doar incercari de constientizare la o infima indreptare. Si aceasta in planul conduitelor umane, dupa care orice progres in respectivul domeniu se pierde pe parcurs, asa cum realitatea o dovedeste cu prisosinta zi de zi.
Iata de ce este necesara o strategie. Sa cantarim bine ce facem, numai ce ne foloseste cu adevarat. Sa traim si … ecologic. Altfel, ramanem in pasivitate si pe mai departe ostateci ai poluarii industriale, cu repercusiuni grave asupra calitatii vietii pe planeta.
Daca pe copii ii educam sa respecte mediul ambiant, sa protejeze natura, ei vor duce mai departe mesajul. Este singura salvare: constientizarea tinerelor generatii. Credem ca este necesara introducerea in ciclul primar, alaturi de religie, a unei noi discipline de studiu care sa se numeasca „Ecologia habitatului, alimentatia rationala si protejarea mediului ambiant”. In Romania nu se constientizeaza bogatiile naturale pe care le avem. Doar prin copii, care sunt cel mai usor de convins, se poate realiza educatia celor mari. In felul acesta, respectul pentru protejarea naturii va fi reactivat prin copii.
De aceea, credem ca adevarata ecologie o vor desavarsi generatiile viitoare, prin educatie si cultura, in zeci de ani de acum incolo. Putem sa ne intrebam, unde am fi ajuns daca nu se introducea religia in scoli? Trebuie sa dam copiilor aripi sa zboare cat mai departe si radacini sa vina acasa, sa ramana acasa.
Nerabdarea este o dimensiune universala si oarecum normala pentru fiinta umana. Totusi, ceva solid se cladeste in timp, cu rabdare. Nu intamplator rabdarea este considerata una dintre cele mai mari virtuti.
In acest context, al rabdarii si eficacitatii in timp, credem ca demersul nostru in a propune un nou subiect de studiu, legat de ecologie, inca din ciclul primar, alaturi de religie, va avea un impact pozitiv in gandirea si conduita viitoarelor generatii.
