Necesitatea de-a raspunde politic la pretul petrolului si al alimentelor ameninta cauzele ecologice. Multe Guverne se gandesc la solutii (nucleare , transgenice etc.) care numai verzi nu sunt.
Sunt multi care pierd in aceasta lume a petrolului si alimentelor scumpe: saracii din aproape toate partile, clasa sociala medie scade, companiile aeriene, companiile ce importa alimente. Acum apare o noua victima: visul ecologist pentru o lume sustenabila, echilibrata si echitabila. Aceasa viziune a unei Terre armonioase este amenintata din toate partile.
Unora li se poate parea ciudata aceasta opinie? Oare preturile crescute ale petrolului nu scad consumul ?
Nu-i pozitiv faptul ca intram intr-o lume fara Hummer? Nu suntem impinsi sa luam masuri pentru cresterea eficientei energetica? Nu suntem obligati sa cautam surse de energie alternativa mai inteligente : energia solara si termica, energia eoliana si a valurilor ?
Da, toate acestea sunt adevarate. Dar, in acelasi timp, populatia si autoritatile sunt obligate sa adopte politici carora miscarea ecologista li s-a opus cu succes de aproape 40 de ani. Disperati sa amortizeze lovitura oferita de pretul petrolului de 130 dolari sau mai mult pe baril si pentru a preveni nemultumirea populatiei , guvernele iau masuri care ingheata aproape toate actiunile ecologiste.
Lista este mare.In timp ce in nord sunt familii ce revin la sobele cu lemne , la tropice sunt comunitati ce taie padurile cu o intensitate mai mare ca niciodata iar in India cei mai saraci ard esteri si un cherosen de calitate indoielnica .Mai mult , CongresulStatelor Unite este presionat sa accepte forarile in platformele marine delicate d.p.d.v. ambiental , cum sunt cele din nordul Alaskai si o fasie din N Statului New York .
Multe guverne vor sa revina la energia nucleara si sa construiasca noi reactoare.
Cum este normal, ecologii se opun, dar este indoielnic ca vor putea sa se opuna presiunilor din aceste vremuri tulburi, argumentelor si campaniilor contrarii? Argumentele referitoare la securitatea nationala si necesitatea reducerii dependentei de sursele energetice straine si nesigure, presiunile pentru suplimentarea compensatiilor in tarile in curs de dezvoltare si campaniile pentru reducerea taxelor petrolului si gazelor pentru pescari, camioane si firme mici din tarile industrializate.
Pana acum putina vreme era posibila afirmatia ca marirea substantiala a taxelor combustibililor sa reduca utilizarea lucrurilor consumatoare de gaz.
Acum aceasta decizie controversata de adoptare a energiei alternative, etanolul prin prelucrarea porumbului. Nu-i cu mult mai eficace decat procesul de obtinere din trestie de zahar si va beneficia nu doar de interesul disproporionat al cultivatorilor si companiilor, dar si – cel putin in cazul SUA – de o substituire negativa. Acum ca agricultorii din jumatatea Estica a EU au trecut la monoculturi si au transformat mii de hectare de soia si grau in porumb pretul celor dintai au crescut.
Acest lucru duce la daramarea sperantei ecologiste ca vom avansa la o productie de alimente in echilibru cu mediul, agricultura organica, cu agricultori locali care vor cere preturi decente cu niste consumatori multumiti si sanatosi. Nu doar criza energetica coloca multi agricultori si pescari contra „curentului” ci si cresterea costurilor alimentelor in general si cererea in crestere de 1000 milioane de asiatici reinvie luarea unor masuri atat de detestate de ecologisti.
Asa ca, fara dubiu ca argumentele in favoarea alimentelor transgenice au mai mare posibilitate de a fi acceptate astazi ca acum 10 ani, daca este sa alegem intre necesitatile zilnice a 6500 milioane persoane si temerile despre aceste alimente, rezultatul pare clar.
Cererea de alimente va permite invingerea presiunilor legate de metodele de producere. Acelasi lucru se va intampla probabil cu cererile unor intreprinderi agrochimice de a utiliza mai multe fertilizante si pesticide. Fiecare va asigura ca are stiinta de partea sa si ca beneficiaza de experti proprii. Dar, la final, este foarte probabil considerentele politice si securitatea sa cantareasca mai mult decat preocuparile ecologice si sanatatea.
Nesigurnata aprovizionarii cu alimente deja a facut ca grupurile agricultorilor din Franta pana in Japonia sa afirme ca politicile lor de tarife crescute la importul alimentelor este justificata, pentru ca doar cu mentinerea acestor bariere tarile pot avea garantia prezenta pe mese a painii si merelor in momentele de criza.
Aceste afirmatii preocupa economistii care spun ca cea mai buna forma prin care Europa poate ajuta Africa sa prospere ar fi sa permita importul de alimente si, astfel, imbunatatind nivelul de viata a milioane de cultivatori africani de fructe, ulei de masline si alte produse.
Si inca n-am vorbit de posibilitatile de agitatie politica si sociala ca si consecinta a carentei de combustibili si alimente, lucru de care Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Alimentelor avertizeaza de ceva vreme.
Se pot scrie inca o multime de articole despre toate aspectele acestei teme. Unicul lucru ce-l putem face este sa semnalam noile tendinte, cu repercursiunile lor atat in tarile bogate cat si sarace si de teoriile sustinute de miscarile ecologiste .
Intensificarea forarilor in zonele marine delicate, progresul energiei nucleare, presiunea asupra padurilor tropicale , etanolul din porumb, probabilitatea tot mai mare a agriculturii transgenice si o utilizare mai mare de ferilizanti sunt elemente care cresc pesimismul amicilor Pamantului.
Bineinteles, ecologistii vor rezista de-a lungul timpului si este probabil ca preturile enegretice sa conduca la crearea de tehnologii alternative fantastice.
Poate ca acest vis nu poate deveni realitate inainte de continua noastra expansiune demografica , cresterea incredibila a cererii de bunuri si servicii si protejarea rezervelor de materii prime. Indiferent daca va fi asa sau nu, realitatea actuala este ca lucrurile nu se amelioreaza, din contra .
Sursa: Ecoticias
