Ecosistemul unei paduri de stejari

24 Mai 2009 Comenteaza pe Forum Trimite prin Y!M Trimite prin Email

Articol de: Madalina Andreea Nae

Maretul stejar cu crengile sale ramnificate creste pana la o inaltime de 40m, traieste pana la 800 ani si ofera adapost unei sumedenii de animale si plante. Una dintre cele mai impresionante privelisti in tinuturile impadurite temperate din nord o reprezinta stejarul comun (sau european) (Quercus robur). Este un arbore foios (caruia ii cad toate frunzele in fiecare an) care se gaseste in toata Europa, din Spania in vest si sud, pana in Ucraina in est si Scotia in nord. Stejarii pot sa traiasca pana la 800 ani si cresc pana la o inaltime de aproximativ 40m. De la varful coroanei pana la capetele radacinilor -care pot sa se extinda in adancimea solului cat ramurile de deasupra- stejarul este locuit pe toata durata anului, la toate nivelele.

Un stejar matur poate sa aiba pana la 50.000 de ghinde, desi putine dintre acestea vor cerste si se vor transforma in copaci noi. Majoritatea sunt mancate de pasari si de animale, fie in copac, fie dupa ce au cazut la pamant. Chiar si cele ramase au nevoie de o sursa permanenta de umiditate pentru a germina. Trezirea primavara: Primavara, cand stejarul adormit se prezeste din somnul de iarna si apar primele frunze, incepe ciclul anual. Apare o abundenta de insecte in copac, care la randul sau atrage animalele si pasarile insectivore. Exista 100 de specii de fluturi de noapte mai mari, dintre care multi si-au primit numele dupa acest copac. Ex.(fluturele alb al stejarului; carligul stejarului; cainele stejarului). Pasarile au zona de operare specifica: pitulicea mica, pitigoiul albastru si pitigoiul mare, cintezoii si silviile de padure ocupa varful copacului. Pe trunchiul robust al stejarului, ticlenii, ciocanitoarele patate mici si mari.

Sub copac, la sol, se gasesc macalendrii, mierlele, pitigoii mari si cintezoii, asteptand sa cada ceva de sus. Noaptea, un alt fel, diferit, de vietati apar sa profite de ospatul de omizi sau fluturi. Lichenii, care se raspandesc treptat de-a lungul multor ani pe trunchiul si pe ramurile stejarului, ascund fluturii valet si fluturii patati de covor, iar frunzele moarte de la solul padurii ascund fluturele comun cu evantai. In partile moarte ale copacului, larvele de lemn, radastele si alti gandaci, precum si viespele de lemn sapa tunele protectoare in care vor vor ajunge la maturitate -doar daca scapa de ciocanitoare. Dar stejarul rezista acestor atacuri. Al doilea val: Prima defoliere este in curand inlocuita cu o generatie ulterioara, numita “frunzele lammas”, care la inceput sunt aramii si treptat se inverzesc.

La baza copacului revenirea soarelui aduce la viata primulele, anemonele si violetele. In mai, poiana va fi o mare de campanul. Maretul stejar arata cel mai impresionant vara, cand are frunzisul complet, dar in aceste luni calde, adesea secetoase, face un mare efort de supravietuire. La fel ca orice planta, stejarul creste si traieste prin fotosinteza -fabricile sale (frunzele) sunt actionate de energia soarelui. El trebuie sa adune substante nutritive (minerale) si apa din sol si sa le transporte pe intreaga sa inaltime -si pana la cele mai indepartate crengi, ramurele si frunze.Intr-o zi de vara, un singur copac poate sa absoarba peste 450 l apa. Vietatile si plantele care traiesc pe stejar si langa el raman active vara. Fluturele fir de par purpuriu poate sa colonizeze frunzisul luxuriant din varful copacului, in timp ce mai jos poate sa se gaseasca fluturele imparat purpuriu. Pe trunchiul copacului traiesc mustele stejarului: acestea au obiceiul de a ramane nemiscate, cu capul orientat in jos,pe scoarta copacului. Gargaritele traiesc pe ramuri. Femela depune un singur ou din care eclozeaza o larva, care traieste din ghindele care cresc acolo. Adapost: In lumina serii se ivesc carabusii si radaste mari, precum si masculul caprimulgului, dupa ce si-a marcat deja cu atentie teritoriul dintr-un punct adapostit aflat la vederea perechii sale, din cuibul sau bine camuflat in frunzele moarte aflate dedesubt.

Lumina soarelui se poate infiltra printre ramurile stejarului pana la solul padurii, unde ierburile, ferigile si murii ofera substante nutritive pentru animalele care pasc si care se hranesc cu plante, de le soareci de camp, chitcani si iepuri pana la caprioare. Bine camuflati de frunze se gasesc sitarul de padure, o pasare terestra. Radacinile ramificate pot ascunde vizuina unei vulpi. O vulpe infometata nu se fereste sa manance viermi si larve -si in jurul unui stejar acestea exista din abundenta. Schimbarea de toamna: Numarul anual de ghinde al stejarului variaza -pot sa fie pana la 50.000, desi putine din cele care cad vor creste si se vor transforma in arbori maturi. Ghindele se formeaza in timpul lunilor de vara si cad in primele saptamani ale toamnei. Acestea atrag multimi de pasari si de animale care se hranesc cu ele pe loc, sau le transporta pentru a le stoca drept provizii de iarna. Printre colectori se afla gaitele si veveritele care adesea isi transporta proviziile pe distante destul de mari. Mai tarziu uita de o parte din ele -in acest fel stejarul se raspandeste. Daca este tinuta la umezeala, ghinda va produce frunze primavara; puietul poate sa creasca 15 cm in 6 luni, dar vor trece 100 de ani pana va fi considerat matur.

O traditie straveche permitea intrarea porcilor in padure pentru a se hrani cu productia autumnala de ghinda. Astfel, caprioarele si vitele erau impiedicate sa manance ghindele verzi necoapte, care le-ar fi otravit. Dar porcii sunt vestiti si pentru priceperea lor in vanatoarea de trufe, iar toamna aceata pretuita funga neagra creste adanc in pamant in jurul bazei stejarului. Trufa este considerata o delicatesa si este foarte scumpa, astfel cautarea anuala este un moment important in zonele impadurite. Si alte ciuperci comestibile se gasesc in abundenta in aceasta vreme, atragand colectori (care trebuie sa cunoasca bine care sunt comestibile si care sunt otravitoare, deoarece aspectul lor poate sa fie foarte similar). Ciuperca fleica creste pe lemnul viu al trunchiului stejarului, formand straturi maronii asemenea unor trepte cu margini crestate. Din lemnul ramurilor moarte ale stejarului rasar ciuperca scoica sau ciuperca mycena. Treptat, stejarul se pregateste pentru somnul de iarna, inchizand alimentarea cu hrana si apa de la radacini formand un dop ca de pluta in punctul in care frunza se fixeaza pe o ramura. Astfel seva se retrage si frunzele odinioara verzi devin aurii, mor si cad.

Frunzele cazute din copaci furnizeaza provizii ramelor, acestea fiind cele mai ocupate toamna. Transformarea acestor frunze in humus in pamant asigura provizii de nutrimente pentru copac si pentru milioanele de microorganisme din mediul sau. In jurul sau se afla alti locuitori ai pamantului: miriapode; paduchi de lemn; limacsi si furnici. In aceasta perioada a anului padurea abunda de paianjeni, plasele lor ca de borangic acoperind toate straturile stejarului. Acestia nu se consuma doar unii pe altii pentru a supravietui; ei sunt mancati la randul lor. Prezenta lor in copac atrage o sumedenie de pasari, care se ingrasa pentru iarna sau isi aduna puterile pentru lunga migratiune in Africa. Somnul de iarna: La venirea iernii, stejarul este bine pregatit pentru o perioada de absti- nenta. Nici acum el nu este golas. Trunchiul sau batran si robust este acoperit cu iedera si uneori vasc (ce se maturizeaza la Craciun), precum si cu muschi, alge, licheni sau ferigi. Toate frunzele copacului dispar iar sistemul de absorbtie a apei si a substantelor nutrtive din sol este inchis. E timpul somnului. La baza, printre ramasitele frunzelor cazute, soarecele de padure, soarecele de camp si chitcanul raman activi in cautarea hranei necesare, iar la randul lor acestia sunt vanate de nevastuici, hermeline si vulpi.

Printre ramurile dezgolite veverita isi poate construi o vizuina din care va pleca in cautarea hranei, deoarece ea nu hiberneaza.Adanc sub stejar -aprox. 1,5m sub pamant-bursucul semihiberneaza in vizuina, aventurandu-se afara doar cand vremea este blanda. Femela bursucului naste puii in februarie. Scurt timp dupa aceasta, copacul se va trezi, pregatindu-se pentru un nou an. Stejarii cei mai cunoscuti: Gorunul sau stejarul sesil (Quercus petraea) creste mai vertical si are trunchiul mai subtire decat stejarul european, crengile crescand la inaltime pe trunchiul sau. Poate atinge 30m inaltime, traieste pana la 800 de ani si are o frunza lunga si conica cu indentatii mici si un petiol lung. Ghindele sale cresc pe tulpini scurte. Gorunul creste pe dealuri, si nu in vai. …

Pentru mai multe informatii despre arbori, cainele, camp, ciuperca, ciuperci, copaci, delicatesa, dop, ecosistem paduri, ecosistem stejari, ecosisteme, fluturi, fotosinteza, frunza, ghinda, ghinde, aboneaza-te gratuit la Noul Newsletter EcoMagazin, personalizat pentru tine!

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor peste 7500 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul ecologistilor. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.