Eficientizarea resurselor

Articol de Aida Szilagyi

Articolul isi propune sa dezbata situatia generala si cadrul politic existent in vederea stimularii unui consum mai eficient de resurse in economia romaneasca, concentrandu-se asupra oportunitatilor dar  si a barierelor existente, precum si asupra unor solutii posibile pentru depasirea acestor bariere.

Romania este a doua tara ca dimensiune dupa Polonia, membra a Uniunii Europene, cu o populatie de 22.5 millioane de locuitori (OECD, 2011) aflata intr-o continua descrestere  (-0, 3% pana in  2015). Sectorul economic este distribuit intre industrie – 37, 8 %, servicii -50%, agricultura si turism -12, 2 % ca proportie procentuala din produsul intern brut  (PIB)[1].

Sectorul industrial este divers. Gratie investitiilor straine si nu numai, noi ramuri precum industria automotiva si ICT –ul au fost create in ultimii 20 de ani, acestea dezvoltandu-se alaturi de activitatile economice  traditionale precum mineritul, metalurgia, fabricarea cimentului , prelucrarea lemnului sau industria alimentara. Sectoare precum tehnologia informatiilor si serviciile au cunoscut dupa revolutia decembrista din 1998, o dezvoltare foarte rapida si intensa.

Cu toate acestea, analizand momentul actual, putem afirma ca “economia verde” este un concept putin familiar atat pentru mediul economic si educational dar si pentru factorii de decizie , in timp ce termenul de “dezvoltare durabila” este utilizat in mod abuziv in special in asociere cu notiunea de dezvoltare in general, dovedind o intelegere limitata a conceptului in sine si in acest context fiind lipsit de substanta .

Provocarile industriei verzi

Provocarile unei economii verzi in Romania nu difera foarte mult in comparatie cu provocarile globale; principalele aspecte considerate ar putea include:

Disparitia resurselor naturale – Productivitatea resurselor este definita ca si “cantitatea de produse si servicii obtinuta prin cheltuirea unei unitati de resursa”[2] indicand eficienta consumului de resurse, exprimata in mod obisnuit ca raportul dintre produsul intern brut (GDP) si consumul intern de materiale (DMC).   Romania este caracterizata de o productivitate redusa a resurselor – cantitatea totala de materiale utilizate in economie este de 10 ori mai mare (0, 14 GDP/DMC) in comparatie cu alte tari dezvoltate din UE (1, 99 GDP/DMC Franta sau 1, 75 GDP/DMC)[3].

Una dintre explicatiile posibile pentru intensitatea utilizarii resurselor din ultimii 20 de ani ar putea fi dezvoltarea recenta a unei infrastructuri bazata pe un consum ridicat de materiale si energie alaturi de aparitia unor noi industrii, ca rezultat al dezvoltarii economice recente. Pe de alta parte,  cauze inca mai relevante ar putea fi performantele  scazute ale sectorului industrial in ceea ce priveste utilizarea resurselor materiale si a energiei, tehnologiile invechite, lipsa educatiei si capacitatilor necesare.

Datele statistice existente conduc spre concluzia ca sistemul economic al tarii este puternic dependent de consumul de resurse existand o nevoie acuta de a adopta si implementa masuri clare care sa conduca spre decuplarea cresterii economice de consumul de resurse naturale.

Degradarea ecosistemelor  – In timpul regimului comunist, principalele componente ale economiei erau constituite din activitati ale industriei grele: mineritul intensiv, industria chimica, rafinarea petrolului, industria metalurgica sau agricultura intensiva, intr-o perioada in care “protectia mediului” era un concept total necunoscut. In consecinta, tara sufera inca din cauza poluarilor istorice ale solului si  apelor freatice, cu metale grele, cianuri, fertilizatori, datorita fenomenelor de eroziune si a poluarii apelor de suprafata. Exista dealtfel o nevoie urgenta nu numai de a proteja  ecosistemele existente dar si de a remedia poluarea istorica si de a reabilita zonele contaminate.

Oportunitati pentru inverzirea industriei

Existenta unor mecanisme de finantare nationale si internationale si oportunitatile multiple pentru cooperare internationala   – Mecanismele de finantare existente in Romania tintesc competitivitatea industriala , infrastructura de mediu , producerea de energie regenerabila, sporirea eficientei energetice si imbunatatirea capacitatilor resurselor umane de a activa intr-o economie competitiva si sustenabila; dintre acestea merita mentionate fondurile structurale post aderare dar si mecanismele de finanatare europene care promoveaza  schimbul de experienta si cooperarea avand ca scop cresterea capacitatii de a construi o economie verde.

Conditiile pietei  – sub presiunea unei legislatii de mediu to mai restrictive si a unor  taxari excesive,  tot mai multe companii si comunitati adopta practici de mediu mai sustenabile precum selectarea si reciclarea deseurilor, managementul preparatelor chimice periculoase, al apelor uzate sau al emisiilor in aer.

De exemplu, legislatia aplicabila ambalajelor si deseurilor de ambalaje a determinat intensificarea procesului de selectare si valorificare a deseurilor determinand aparitia unor cantitati importante de materiale reciclabile si incurajand dezvoltatea unor servicii si activitati industriale precum companii de tratare a deseurilor, colectori si reciclatori.

Pretentiile unei piete aflata in continua educare, interesul crescut al consumatorilor pentru produse mai fiabile, mai eficiente din punct de vedere al consumului energetic sau pentru produse cu o calitate crescuta, cu termene mai indelungate de exploatare, usor de reparat , dezasamblat si reciclat , reprezinta o alta oportunitate pentru industria verde.

Infrastructura de mediu  –  noua infrastructura de mediu aflata in continua dezvoltare  precum facilitatile de tratare, reciclare si depozitare in conditii ecologice a deseurilor, statiile de epurare a apelor reziduale, poate fi considerata o oportunitate pentru dezvoltarea industriei verzi dar si pentru crearea unor locuri de munca verzi.

Potentialul pentru energii regenerabile  – Cele mai promitatoare surse de energie regenerabila din Romania par a fi vantul, biomasa, energia solara si hidro energia.

In ciuda pretului relativ scazut al energiei, Romania este considerata un candidat puternic in proiectele de dezvoltare a centralelor eoliene; exista numeroase surse documentate inclusiv un potential marin important care insumeaza o putere potentiala de nu mai putin  3,000 MW.

Dezvoltarea unor  poiecte de producere a energiei din biomasa, bazat pe existenta unor capacitati importante (peste 4,000 MWth) ar pemite utilizarea energiei verzi obtinute in  aplicatii imediate precum centrale de incalzire cu cogenerare , in special in localitati mai mici, sau co-generare industriala acolo unde aceasta este considerata fezabila.

Agricultura ecologica si ecoturismul  

In epoca comunista, Romania a  fost unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din Europa , practicand agricultura la scara intensiva. Procesul de restituire al terenurilor agricole fostilor proprietari declansat in 1990 a determinat suspendarea activitatilor agricole pe intinse suprafete de teren fapt care a contribuit la regresul urias al acestui domeniu in ultimii 20 de ani. Lipsa activitatilor agricole a permis refacerea terenurilor  agricole, acestea oferind in prezent oportunitati excelente pentru  agricultura ecologica (2 milioane de ha disponibile) si productia de hrana organica.

Bariere

Lipsa constientizarii si a cunostintelor specifice  

Sistemul educativ din Romania, in special educatia tertiara, sufera de o lipsa grava de adaptare a programelor educationale pe care le promoveaza, la cerintele de dezvoltare ale unei economii (industrii) verzi; aceasta afecteaza grupuri importante de profesionisti incepand cu ingineri si terminand cu functionari din administratia publica. Promovarea conceptelor specifice economiei (industriei) verzi si  a beneficiilor sale este foarte putin prezenta in toate sectoarele, atata  vreme cat competentele necesare pentru a discuta acest subiect nu sunt suficient de bine dezvoltate.

Slabul angajament politic si inertia institutionala

“Guvernul, industria si/sau organizatiile sindicale vor avea, in anumite cazuri, o tendinta naturala de a mentine situatia de status quo. Adresarea poblemelor de mediu necesita angajament, concentrare si unelte politice puternice din partea guvernelor, iar unele tari aflate in curs de dezvoltare sau tranzitie ar putea avea sisteme politice care nu sunt pregatite sa gestioneze provocarile si oportunitatile industriei verzi”[4](UNIDO,p.24, 2011).Romania nu este o exceptie. Guvernul este adesea condus de grupuri politice sau de interes iar mediul de afaceri este orientat spre obtinerea de profituri pe termen scurt, ratand deasemenea intelegerea oportunitatilor oferite de eficientizarea consumului de resurse si a productiei mai curate precum si a beneficiilor aduse de implementarea acestor metode si concepte.

Strategiile incosistente,  lipsa indicatorilor si a sistemelor de monitorizare , legislatia confuza aflata in continua schimbare, contribuie semnificativ la imaginea generala.

Concluzii 

Foaia de parcurs a Uniunii Europene “Europe 2050” are la baza urmatoarea viziune: 

“Pana in 2050 economia UE  va creste intr-un mod care va respecta constragerile impuse de resursele naturale aflate in scadere si limitele planetare, aceasta contribuind la transformarea globala a economiei. Economia va fi competitive, inclusiva si ofera un standard de viata cu un impact mai redus asupra mediului.Toate resursele sunt gestionate in mod sustenabil, de la materii prime la energie, apa, aer, sol sau terenuri. Obiectivele de stopare a schimbarilor climatice vor fi atinse in timp ce biodiversitatea si serviciile ecosistemice care o sprijina vor fi protejate si substantial restaurate”[5].  

Eficientizarea consumului de resurse este calea catre atingerea viziunii “Europe 2050”. Aceasta permite economiei sa creeze mai mult utilizand mai putin si sa produca o valoare crescuta cu un input redus, prin utilizarea resurselor intr-un mod sustenabil si minimizarea impactul asupra mediului.

Ca tara Europena, Romania va trebui sa subscrie acestei strategii, actionand in vederea eliminarii barierelor care stau in calea inverzirii economiei si valorificand oportunitatile existente,  prin adoptarea unui cadru integrat pentru inverzirea economiei, creearea unui mediu de afaceri propice, sprijinirea initiativelor verzi , valorificarea tehnologiilor de mediu si nu in ultimul rand punerea in aplicare a unu  mix adecvat de instrumente politice si legale.

Despre Autor

Dna Aida Szilagyi coordineaza activitatile Centrului National pentru Productie si Consum Durabil in Romania, o organizatie non-profit care are ca principal obiectiv promovarea economiei verzi si a instrumentelor, conceptelor si metodelor utilizate pentru tranzitia catre o economie verde, organizatie membra a retelei RECP-Netwok patronat de UNIDO&UNEP. Dna Aida Szilagyi activeaza ca si Senior Consultant in cadrul firmei denkstatt Romania, avand o experienta de 12 ani in domeniul managementului de mediu si al consultantei adresate industriei si autroritatilor publice, in domenii diverse ale protectiei mediului si a dezvoltarii sustenabile. Ea este auditor de mediu,  trainer certificat pentru  Sisteme de Management de Mediu si Audit de Mediu, expert si trainer in Eficienta  Resurselor si Productie Curata si Managementul Deseurilor .

Referinte 

European Union, 2011 – Directorate General for Energy – Europe 2020 – A strategy for competitive, sustainable and secure energy

UNIDO, 2011 – Policy options to overcome barriers to industrial EE in developing countries

IPPC, 2007 – IPCC Fourth Assessment Report: Climate Change 2007

UNIDO, 2011 – Green Industry Initiative for Sustainable Industrial Development

UNIDO,2009  – UNIDO and EE – A low carbon path to industry

Sorell,S., Edward Elgar, 2004 – The Economics of EE,

Weizsäcker, E, and Jesinghaus, J. 1992. Ecological Tax Reform, Chapter 2: Increasing the Productivity of Natural Resources and Energy. Zed,London