Emisiile de gaze cu efect de sera ale biocarburantilor obtinuti din ulei de palmier, soia sau rapita, pot fi mai mari decat cele ale carburantilor fosili, atunci cand se iau in considerare efectele Indirecte ale Schimbarii Destinatiei Terenurilor (Indirect Land Use Change – ILUC), afirma un studiu al Uniunii Europene, ale carui date s-au ’scurs’ in presa.
Conform acestor date, valorile de referinta atribuite unor biocarburanti sunt comparabile cu cele ale carburantilor obtinuti din titeiul de sist din Canada. Aceste valori de referinta ar trebui sa fie facute publice de catre Comisia Europeana, in aceasta primavara, impreuna cu mult-asteptatele propuneri legislative referitoare la biocarburanti.
Un purtator de cuvant al Comisiei Europene a declarat ca nu poate face comentarii „despre documente ’scurse’ si evaluari de mediu care nu au fost inca publicate.”
Surse din industrie si din societatea civila afirma insa ca aceste date sunt credibile si sunt in conformitate cu alte studii deja realizate. Unele voci sustin ca, daca datele ar fi publicate, acest lucru ar insemna inceputul sfarsitului industriei de biodiesel.
„Cred ca datele cercetarilor intreprinse au demonstrat clar ca, din cauza despaduririlor care au loc in zone precum Asia de Sud-Est, o mare cantitate de biodiesel are un impact negativ, semnificativ, asupra climei”, a afirmat Robbie Blake, purtator de cuvant al organizatiei Frinds of the Earth, inr-un interviu acordat publicatiei EurActiv.
Efectele indirecte ale schimbarii destinatiei terenului (ILUC)
Efectele ILUC survin atunci cand padurile si zonele umede sunt distruse pentru a face loc terenurilor destinate culturilor din care se obtin biocombustibilii.
Un raport recent arata ca toate mlastinile Malaeziei vor disparea pana la sfarsitul acestui deceniu din cauza ILUC – cu consecinte alarmante pentru emisiile de gaze cu efect de sera – in cazul in care cresterea productiei de biodiesel nu va fi limitata. (http://www.wetlands.org/NewsandEvents/NewsPressreleases/tabid/60/articleType/ArticleView/articleId/2583/Default.aspx)
In scopul determinarii impactului carburantilor asupra climei, Comisia Europeana propune ca acestora sa li se atribuie valori de referinta (default values), care iau in considerare intreg ciclul de viata al emisiilor. Propunerea a provocat dezbateri aprinse asupra ILUC si a biocarburantilor.
In recenta re-evaluare a Directivei referitoare la Calitatea Carburantilor, Comisia Europeana a propus o valoare de referinta de 107gr. echivalent CO2 pentru un megajoul de carburant (CO2/mj) pentru titeiul de sist, in timpce valoarea de referinta pentru petrolul brut este de numai 87,5gr.CO2/mj. Valoarea pentru titeiul de sist reflecta impactul mare pe care il are producerea acestuia asupra mediului. In acelasi timp, datele publicate de CE indica faptul ca biocarburantii din generatia a doua au performante cu mult peste cele ale carburantilor fosili si au un impact asupra mediului semnificativ mai mic decat cei din prima generatie
Comisia Europeana a atribuit uleiului de palmier o valoare de referinta de 105gr, uleiului din soia – 103gr, uleiului de rapita – 95gr si celui de floarea soarelui – 86gr. Toate aceste valori de referinta iau in considerare efectele schimbarii destinatiei terenului (ILUC).
Valorile de referinta pentru biocarburanti (cu ILUC) propuse de Comisia europeana sunt urmatoarele:
Ulei de palmier – 105gr
Ulei de soia – 103gr
Ulei de rapita – 95gr
Ulei de floarea soarelui – 86gr
Ulei de palmier, cu captarea metanului – 83gr
Etanol din grau (proces nespecificat) – 64gr
Etanol din grau (proces similar celui de obtinere a CHP din gaz natural) – 47gr
Etanol din porumb – 43gr
Etanol din trestie de zahar – 36gr
Etanol din sfecla de zahar – 34gr
Etanol din grau (paie procesate similar CHP) – 35gr
Etanol generatia a II-a (cu ILUC) – 32gr
Biodiesel G2 (cu ILUC) – 21gr
Etanol G2 (fara ILUC) – 9gr
Biodiesel G2 (fara ILUC) – 9gr
(Sursa: EurActiv)
Istoric
Initial, Uniunea Europeana a stabilit o tinta de utilizare pentru biocarburanti de 2%, din totalul carburantilor fosili, pana in 2005 si de 5,75% pina la sfarsitul anului 2010. Tinta de utilizare a surselor regenerabile in transporturi este de 10%, pina in 2020.
Volumul de biodiesel utilizat este in continua crestere, Uniunea Europeana aflandu-se la jumatatea drumului in ceea ce priveste atingerea tintei pentru anul 2020. Slovacia a atins deja acest prag, urmata indeaproape de Austria si Franta.
Dar, dupa ce s-a demonstrat ca biocarburantii produsi si importati din tarile in curs de dezvoltare pot avea un efect negativ asupra terenului si resurselor de apa si pot deturna utilizarea terenurilor agricole – de la producerea hranei, la producerea de biocarburanti – Uniunea Europeana a inceput implementarea unor politici care incurajeaza utilizarea surselor durabile.
Dezbaterea asupra avantajelor biocarburantilor pentru protectia mediului este in plina desfasurare. In timp ce utilizarea lor in transporturi reduce emisiile de bioxid de carbon, folosirea acestora pentru centralele termice individuale este una dintre principalele surse de emisii de bioxid de sulf, care contribuie in mod substantial la deteriorarea calitatii aerului urban, conform raportului Agentiei Europene de Mediu.
Cresterea volumului de biocarburanti de pe piata europeana se realizeaza, in cea mai mare parte, prin importurile de uleiuri vegetale, care au inregistrat, in 2011, o crestere de 21%, ajungand la o cantitate de 2,42 milioane de tone. Cea mai mare parte a acestora este importata din Argentina si Indonezia.
