Argumentele producatorilor de energie pentru mentinerea schemei de ajutor tin de faptul ca acestia au facut investitiile, recuperabile in mai multi ani, in functie de schema de ajutor actuala. Afiseaza miliardele de euro care au fost investite in aceasta industrie. Clameaza ca este singurul domeniu in care se mai fac investitii in Romania, intr-un context atat de dificil. Argumentele sunt in principal pertinente, daca nu ar fi insa si unul care i-ar tine pe loc, si anume faptul ca toate aceste miliarde investite in Romania in energia regenerabila, si in special eoliana, au un factor mic de multiplicare in economie, iar o parte insemnata din aceste miliarde o reprezinta costul cu echipamentele, care in proportie de peste 90% sunt importate. Reprezentantii producatorilor afirma ca statul ar fi trebuit sa impuna o obligatie de a achizitiona echipamente de la producatorii locali, astfel incat aceste miliarde sa fie in mod real aport la economia nationala, in timp ce statul se apara afirmand ca o astfel de obligatie contravine normelor EU de libera concurenta. Poate ca o solutie ar fi fost si aici o forma de stimulare pentru ca jucatorii din industria producatoare de turbine eoliene sa isi deschida fabrici locale. Pozitia celor care suporta aceasta schema de ajutor a devenit din ce in ce mai mediatizata.
Cei mai vocali fiind cei de la Alro, care cer chiar eliminarea totala a subventiilor pentru energia regenerabila. Chiar daca costul cu energia electrica este imens pentru un colos industrial ca Alro, deci si schema de ajutor ii afecteaza foarte mult, foarte usor li se poate arata si partea buna a acestei scheme. Odata cu intrarea unor noi jucatori pe fondul introducerii schemei de ajutor, oferta de energie s-a marit pe bursa OPCOM, punand presiune pe pret si ducandu-l in jos. De exemplu, daca Hidroelectrica reusea anul trecut sa vanda destul de usor energie la preturi de peste 220 lei/MWh, acum cu greu reuseste sa vanda in jurul a 190 lei/MWh cantitatea de energie oferita pe bursa.
Interesant este ca unii actori din industrie au preferat o alta abordare.
De exemplu Ioan Niculae, care declara ca la jumatatea lui iunie 2013 va asigura energie electrica din productie proprie catre toate fabricile de ingrasaminte chimice detinute. Mai interesant ar fi cum s-ar putea apara populatia de o crestere tot mai probabila a facturii pentru energia electrica, determinata de schema de ajutor actuala. Situatia din Bulgaria poate trage un semnal de alarma pentru Guvern, singurul care poate proteja populatia si singurul care e tras la raspundere cand situatia degenereaza. Poate ca o intrebare corecta ar fi: „O schema de ajutor gandita in boomul din 2007 mai poate fi aplicata in recesiunea din 2013?“. E nevoie de energie regenerabila dupa cum este nevoie si de industrie, si cred ca o regandire a intregii strategii pentru energia regenerabila si acordarea ei in functie de noile realitati poate fi benefica nu doar celor care suporta schema de ajutor, ci si celor care beneficiaza de aceasta.
