Erorile colectarii selective a gunoaielor

Batiste folosite in containerul pentru hartie, tacamuri de unica folosinta in containerul pentru plastic, tuburi de neon in mijlocul sticlelor, ambalaje de cartofi prajiti in containerul pentru aluminiu.

Cum se face aruncarea selectiva a gunoaielor? Nu este suficient sa umpli containerele daca in interior se afla de toate si nu totul poate fi trimis la reciclare. La ce serveste sa cresti procentul de gunoi colectat selectiv daca ceea ce se colecteaza revine pe rampa?, se intreaba Corriere della Sera.
O stiu foarte bine consortiile care colecteaza si indreapta spre reciclare si care platesc in fiecare an sute de mii de euro administratiilor locale pentru costul serviciului, adica pentru colectarea separata a deseurilor.

Sunt platite pe tona, cu conditia ca procentul de „gunoi impur” sa nu depaseasca anumite limite, foarte scazute pentru sticla si hartie, ceva „mai mari” (in jur de 15%), pentru material plastic si aluminiu. Sticla, de exemplu, ar trebui colectata cu grija, deoarece poate fi reciclata pentru a produce alta sticla de calitate.
Consortiul italian al sticlei, Coreve, a comandat un studiu, realizat in luna octombrie, pentru a aduna date privind modul in care italienii gandesc si fac diferentierea. Pe baza acestor date se va realiza o campanie de informare nationala intitulata: „Exista sticla si sticla. Invatati diferenta”.

„Italienii se implica in colectarea separata – a afirmat presedintele Coreve, Enzo Cavalli -. Acest lucru este confirmat de datele noastre care arata o crestere de 3,6% in 2009, pentru sticla. Dar nu este suficient. Aproape un camion din 5 retras de noi revine la groapa de gunoi, deoarece calitatea produsului colectat nu a fost buna. A devenit o urgenta sa se explice bine cetatenilor ce trebuie sa faca”.

In 2009, 15,9% din sticla colectata nu era potrivita pentru reciclare. 59% din italieni spun ca au idei neclare cu privire la ce sa separe, ajungand sa puna in containerul pentru sticla si tuburi de neon, obiecte de cristal si ceramica. Acestea trebuie sa mearga la containerul nediferentiat.

„In 10 ani am trecut de la 800.000 la 3 milioane 200.000 de tone de hartie colectata anual – spune Carlo Montalbetti, directorul general al consortiului hartiei, Comieco -. A existat, prin urmare, o imbunatatire semnificativa pe frontul colectarii. Dar in ceea ce priveste calitatea mai este inca un drum lung de parcurs. Trebuie sa se standardizeze sistemele de colectare si sa se informeze cetatenii.

Pentru a intelege, de exemplu, ca cutiile de pizza sunt optime pentru ingrasaminte, dar nu merg la reciclare”. 27% din italieni pun in containerul pentru hartie si ambalaj murdar de mancare, 25% ziare invelite in celofan, 17% batistele si servetelele folosite. In 2009, rata de recuperare a aluminiului a fost de 56,1% din ambalajul pus anual pe piata.

Un rezultat bun, dar care ar putea fi si mai bun daca se elimina impurul. „Este esential sa se uniformizeze sistemele de colectare pe intreg teritoriul – spune presedintele consortiului de aluminiu Cial, Gino Schiona -. Acum, fiecare oras procedeaza cum vrea iar regulile se schimba de la o localitate la alta, de la casa la casa sau de multe ori se schimba si culorile containerelor. Este nevoie de norme clare si valabile peste toa¥”.

Plasticul este cel mai dificil de separat. In container ajung de toate, in medie 12% material impropriu. „Atunci cand exista indoieli, mai bine sa fie aruncat in containerul nediferentiat – spune presedintele Corepla, Giuseppe Rossi -. Aruncarea selectiva este un mijloc, nu un scop. Scopul real este reciclarea”, precizeaza el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *