Una dintre principalele teme de discutie ale anului 2012 a fost moratoriul impus de guvernul “Ponta I” asupra exploatarii gazelor de sist aflate pe teritoriul Romaniei. Desi acordul de exploatare fusese semnat in 2004 de premierul Adrian Nastase, campanile mediatice interne si internationale declansate de miscarile ecologiste i-au determinat pe cei din USL sa se reorienteze in acesta problema.
Iata insa ca noul program de guvernare anuntat de cabinetul “Ponta II” impune o revenire la pozitia initiala a PSD, Victor Ponta aratandu-se, la inceputul anului 2013, mai mult decat dispus sa reia tema.
Pentru a intelege mai exact problematica ne-am propus ca, intr-o serie de materiale dedicate acestui subiect, sa incercam o abordare exhaustiva a subiectului trecand in revista nu numai ceea ce se intampla in Romania, ci si ceea ce se intampla la nivel mondial. Si asta nu intamplator, pentru ca subiectul in sine poate fi definitoriu pentru viitorul intregii omeniri.
Danut Dudu
Interesul poarta fesul
Desi in luna mai a anului trecut proaspatul premier Victor Ponta instituia un moratoriu privind exploatarea gazelor de sist, iata ca, intre timp, pozitia acestui s-a schimbat radical:
“Stiu ca nu voi fi prea popular prin aceste afirmatii, dar sa ne gandim ca Romania plateste in continuare cel mai mare pret pentru gaz fata de Bulgaria, Ungaria, Polonia etc. Nici nu mai vorbesc de Statele Unite care au ajuns exportatori de gaze datorita exploatarii gazelor de sist. Sa ne gandim ca noi vorbim in prima faza de explorarea gazelor de sist si nu de exploatarea acestora”, declara acesta pe 4 ianuarie in cadrul unei emisiuni televizate.
In sprijinul acestuia a venit si Ministrul afacerilor externe, Titus Corlatean, care declara, la interval de doua zile, ca exploatarea gazelor de sist poate genera dezvoltare pentru Romania, subliniind ca subiectul trebuie tratat rational si pe baze stiintifice.
„Guvernul are intentia de a promova transparent si de a discuta mizele dezvoltarii Romaniei, inclusiv aceasta chestiune energetica legata de gazele de sist”, a subliniat acesta.
Mai mult, Ponta declara, la finele lui decembrie, ca negocierile cu Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, privind explorarea si exploatarea gazelor de sist vor reprezenta o zona de interes pentru viitorul Guvern, adaugand ca cel care are cel mai mult de pierdut daca Romania scoate gaze de sist este Gazprom.
Totusi, Victor Ponta nu a fost intotdeauna atat de hotarat in ceea ce priveste extragerea, in aceasta maniera, a gazelor de sist.
Partidul Social Democrat (PSD), pe care il conduce Victor Ponta, a pledat impotriva exploatarii gazelor de sist. Schimbarea radicala de pozitie a premierului se explica prin faptul ca, printre proiectele prioritare ale programului de guvernare (in ceea ce priveste sectorul energetic), se numara demararea actiunilor de explorare pentru identificarea zacamintelor exploatabile din sisturi bituminoase, asa cum sunt… gazele de sist!
Cel mai mare castigator al punerii in aplicare a acestui proiect este gigantul petrolier american “Chevron”, companie care detine in Romania patru licente de explorare si exploatare in zona Constanta si Vaslui.
Desi reprezentantii Chevron nu au facut cunoscute estimari legate de veniturile generate de aceasta resursa, investitiile facute in Romania sugereaza mize importante. (La inceputul lui 2011, reprezentantii companiei anuntau o majorare de capital a subsidiarei din Romania cu 10 milioane de dolari). Aici ar trebui sa reamintim ca Administratia pentru informatii privind energia SUA (EIA) estimeaza ca Romania, Bulgaria si Ungaria ar putea avea 538 miliarde de metri cubi de gaze de sist, cu putin peste consumul anual al Europei si suficient pentru a acoperi nevoile Romaniei pentru aproape 40 de ani.
Gazul de sist romanesc – prioritate americana?
Privind retrospectiv procesul decizional legat de exploatarea gazelor de sist in Romania trebuie sa ne aducem aminte ca in 2004 a fost semnat de catre guvernul Nastase acordul petrolier care vizeaza explorarea, dezvoltarea si exploatarea pentru perimetrul Barlad, acord semnat intre executivul de la Bucuresti si compania Regal Petroleum.
In 2010, Chevron preia licenta pentru suma de 25 de milioane de dolari. Ulterior, cabinetul Ungureanu avea sa acorde companiei Chevron trei noi perimetre, in zona Dobrogea.
Desi primul pas a fost facut de un lider PSD (Adrian Nastase), protestele colegilor sai impotriva exploatarii gazelor de sist au fost din ce in ce mai intense, culminand cu introducerea subiectului in textul motiunii de cenzura depuse impotriva Guvernului Ungureanu.
“De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de sist, in conditiile in care nu existau studii si nici cadrul legislativ specific care sa reglementeze conditiile tehnice de explorare exploatare care sa evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?” se mentionata in motiunea de cenzura care, la 27 aprilie 2012, a trecut de Parlament si a provocat demiterea guvernului Ungureanu.
Ajuns premier, Victor Ponta prezenta programul de guvernare care includea printre obiective “Instituirea imediata a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de sist pana la finalizarea studiilor ce se afla in derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fractionare hidraulica”.
La doua saptamani de la acesta declaratie apare reactia ambasadorului SUA, Mark Gitenstein:
“Recomandarea mea ar fi sa se afle macar daca exista gaze de sist in Romania… Este un subiect pe care il voi discuta cu ministrul Economiei, in portofoliul caruia intra capitolul energie… Doresc sa aflu motivatia moratoriului si cum intentioneaza sa procedeze mai departe”.
Imediat, ministrul Economiei de la acea data, Daniel Chitoiu, il informeaza pe acesta ca “Moratoriul pe gazele de sist va fi ridicat dupa ce studiile de specialitate confirma siguranta in exploatarea acestora” (comunicat de presa al Ministerului Economiei).
Desi pe 21 iunie 2012 Senatul respinge propunerea de lege pentru interzicerea explorarilor si exploatarilor gazelor de sist prin fracturare hidraulica, pe 22 iunie, Victor Ponta declara ca Romania va reanaliza in luna decembrie pozitia cu privire la explorarea si exploatarea gazelor de sist.
“Nu dorim sa fim nici singurii care accepta si nici singurii care se opun” utilizarii gazelor de sist.
Mai mult, pe 5 iulie premierul Ponta anunta ca il va avea drept consilier pe probleme strategice si de securitate pe generalul in retragere Wesley Clark, unul dintre membrii Consiliului director al companiei BNK Petroleum care are operatiuni in domeniul gazelor de sist in Polonia.
La inceputul lunii noiembrie premierul Victor Ponta se intalneste cu reprezentantii American Romanian Business Council (AMRO), organism care reuneste principalele companii americane prezente in Romania si in care Chevron detine presedintia Consiliului.
In urma intalnirii, intr-un comunicat al executivului, se preciza ca “Guvernul vrea sa continue si sa extinda parteneriatul economic cu mediul de afaceri american,indeosebi in domeniul energiei si in cel al agriculturii”.
La cateva zile, Gerhard Roiss, CEO al OMV (actionar majoritar Petrom), sublinia intr-un interviu pentru Wall Street Journal ca Europa trebuie sa accepte exploatarea gazelor de sist. Altfel, companiile care au costuri energetice mari isi vor muta combinatele si unitatile de productie se vor muta spre SUA, unde fracturarea hidraulica a scazut semnificativ pretul gazelor.
Pe 21 noiembrie, Parlamentul European respinge amendamentul introdus de Grupul Verzilor care solicitau impunerea unui moratoriu impotriva fractionarii hidraulice, evitand astfel interzicerea la nivel european a acestei tehnologii.
Desi moratoriului i-au lipsit cateva voturi pentru a fi aprobat, versiunea finala identifica o serie de riscuri pentru clima, mediu si sanatate care sunt asociate hidrocarburilor neconventionale.
Lobby-ul foarte agresiv al industriei de profil a facut presiuni pe toata perioada dezbaterilor, asa cum a semnalat in alocutiunea sa Catherine Greze (membru al Parlamentului European – Greens/EFA – Franta).
Dupa adoptarea rezolutiei adoptate de Parlamentul european, pe 18 decembrie, Victor Ponta incepe sa-si nuanteze pozitia fata de exploatarea gazelor de sist, declarand presei ca negocierile cu Chevron privind explorarea gazelor raman o zona de interes, pentru ca, pe 5 ianuarie 2013, acesta sa anunte ca “ideea gazelor de sist trebuie tratata serios pozitiv”.
In acest context trebuie reamintit ca si compania Romgaz a descoperit gaze neconventionale, inclusiv gaze de sist, inca din anii 1994-1995, Romgaz aflandu-se in faza de evaluare si realizeaza lucrari de explorare pe 8 perimetre din Romania, din care 3 in bazinul Transilvaniei.
Ce sunt gazele de sist?
Simplist vorbind, gazele de sist sunt similare cu celelalte hidrocarburi (petrol sau gaz metan) existente in asa numite “pungi” care sunt exploatate prin diverse metode considerate conventionale.
Comparativ cu zacamintele conventionale, toate depozitele neconventionale au in comun un continut scazut de petrol si gaz in raport cu volumul de roca. De asemenea, ele sunt la fel de dispersate pe o suprafata considerabila, de ordinul a zeci de mii de kilometri patrati, si au o permeabilitate foarte scazuta.
De aceea, pentru a extrage acest tip de petrol sau gaz, sunt necesare metode speciale. In plus, avand in vedere faptul ca rocile-mama au un continut scazut de hidrocarburi, volumul de extractie pe sonda/put este net inferior in raport cu depozitele conventionale, ceea ce le face mai putin rentabile.
Nu gazul in sine este neconventional, ci metodele de extractie. Aceste metode necesita tehnologii sofisticate, cantitati mari de apa si injectie de aditivi, care pot fi daunatoare pentru mediu.
Nu exista o deosebire neta intre zacamintele de gaz sau de petrol conventionale si neconventionale. Exista mai curand o tranzitie constanta de la productia conventionala de gaz si de petrol din zacaminte cu continut ridicat de gaz specific, cu porozitate si permeabilitate ridicate, in favoarea depozitelor de gaz din formatiuni compacte cu parametri de performanta inferiori, pentru a prefera in final extractia de gaze de sist din depozite cu continut scazut de gaz specific, porozitate scazuta si permeabilitate si mai scazuta.
Trebuie precizat mai ales ca deosebirea dintre gazul conventional si gazul din formatiuni compacte nu este intotdeauna foarte clara, cu atat mai mult cu cat, in trecut, statisticile oficiale nu faceau o distinctie precisa intre aceste doua metode de productie.
Efectele secundare inevitabile in materie de consum de apa, riscuri de mediu etc. se inmultesc, de asemenea, de-a lungul acestui lant de metode de extractie.
De pilda, fracturarea hidraulica pentru extractia de gaz din formatiuni compacte necesita in mod normal cateva sute de mii de litri de apa (la care se adauga agenti de sustinere si alte substante chimice) de put pentru fiecare proces de fracturare, in timp ce fracturarea hidraulica in formatiuni de gaze de sist consuma cateva milioane de litri de apa de put.
Precum gazele de sist, petrolul de sist se compune din hidrocarburi blocate in porii rocii mama.
Acest petrol se prezinta sub o forma intermediara, denumita kerosen. Pentru a transforma kerosenul in petrol, el trebuie incalzit la 4500 C. De aceea, productia de petrol de sist se inrudeste cu practicile de exploatatie miniera conventionala a sisturilor, urmata de un tratament termic.
Foarte adesea, kerosenul este amestecat cu straturile de petrol aflat deja la maturitate din structurile situate intre rocile-mama cu permeabilitate scazuta. Acest petrol poarta denumirea de „petrol din formatiuni compacte”, cu toate ca, foarte adesea, distinctia este neclara si se constata o tranzitie progresiva intre diferitele niveluri de maturitate.
In stare pura, petrolul din formatiuni compacte este un petrol matur blocat in straturile de roca impermeabila cu porozitate scazuta. De aceea, extractia sa necesita in general tehnici de fracturare hidraulica.
Primele sale utilizari dateaza de mai bine de 100 de ani. La ora actuala, Estonia este singura tara al carei echilibru energetic contine o parte importanta de petrol de sist (~50 %).
Cat de periculoasa este exploatarea gazelor de sist?
Numai ca exploatarea gazelor de sist este un subiect extrem de controversat la nivel european (si nu numai) deoarece, spre deosebire de gazele conventionale, gazele de sist sunt extrase din roci situate la adancimi foarte mari.
Tehnologia folosita, fractura sau fisurarea hidraulica este o metoda extrem de disputata intrucat implica despicarea artificiala a rocilor. Sub presiune, 60 de milioane de litri de apa amestecati cu substante chimice sunt injectati la fiecare lovitura in sol.
Printre efectele asupra mediului se numara cutremurele si alunecarile de teren, distrugerea florei si faunei, contaminarea apei potabile si a celei subterane, soluri toxice si radioactive. Dintre substantele folosite la fisurarea hidraulica, 38 sunt clasificate ca fiind extrem de toxice pentru sanatatea umana, alte opt fiind clasificate ca substante cancerigene.
Cat de periculos este acest procedeu?
SUA se numara printre statele care au incetat (partial) productia de gaze, renuntand in 2010 la explorarile in Marcellus, un camp de exploatare situat pe teritoriul statelor Virginia, New Jersey, Ohio, New York si Pennysilvania in timp ce in iulie 2011, Franta a devenit prima tara care a interzis fractura hidraulica prin lege.
La nivel european problema a fost analizata extrem de serios in cadrul unui raport al unei firme de consultanta privind impactul exploatarii gazelor de sist asupra mediului si sanatatii si care a stat la baza rezolutiei Parlamentului European in acest domeniu.
Conform raportului respectiv, impactul semnificativ asupra mediului al unei astfel de exploatari tine, in primul rand, de gradul ridicat de ocupare a terenurilor necesare instalatiilor de foraj, spatiilor de parcare si stationare a camioanelor, echipamentului, infrastructurilor de prelucrare si transport al gazului, precum si cailor de acces.
La aceasta se adauga emisiile de poluanti, contaminarea panzei freatice din cauza fluxurilor necontrolate de gaz sau de fluide datorate eruptiilor sau deversarilor,scurgerile de fluid de fracturare si evacuarile necontrolate ale apelor uzate.
De subliniat ca fluidele de fracturare contin substante periculoase, iar lichidele respinse contin in plus metale grele si substante radioactive provenite din depozit.
Experienta americana arata ca accidentele sunt numeroase, ceea ce poate dauna mediului si sanatatii umane. La un procent de 1-2 % din totalul permiselor de forare, s-au semnalat incalcari ale cerintelor juridice. Multe dintre aceste accidente se datoreaza manipularilor incorecte sau echipamentelor care prezinta orificii de scurgere.
De asemenea, in proximitatea puturilor de gaz, se semnaleaza cazuri de contaminare a apelor subterane cu metan, care in conditii extreme provoaca explozia unor imobile rezidentiale, precum si contaminari cu clorura de potasiu, care antreneaza o salinizare a apei potabile.
Mai mult, metoda de extractie, fracturarea hidraulica, consta in injectarea la presiuni inalte in roci a unor cantitati enorme de apa si aditivi chimici si nisip, risca nu numai sa polueze panza freatica si sa afecteze solul, ci chiar sa favorizeze producerea de cutremure de pamant (acesta a fost motivul pentru care o perioada Marea Britanie a suspendat extractia gazului de sist deoarece in regiunea Lancaster, pe perioada exploatarii, se inregistrasera nu mai putin de 50 de cutremure).
