Extinctia este fenomenul de disparitie brusca sau treptata a unui grup (populatie, specie, familie, ordin etc.) de vietuitoare. In general, sunt supuse pericolului de extinctie speciile care nu au capacitate adaptativa foarte mare, mai exact organismele strict specializate care nu se pot adapta schimbarilor ambientale. Istoria vietii pe Pamant a fost marcata de numeroase episoade de extinctie, iar cele mai semnificative dintre ele au dus la disparitia masiva a unor grupuri intregi de organisme. Aceste evenimente au fost denumite „extinctii in masa”, iar studiile combinate de geologie si paleontologie au identificat cinci astfel de disparitii la scara larga a animalelor si plantelor, a sasea fiind, se pare, in plina desfasurare.
In revista gasiti detalii despre extintiile din Permian, Cretacic/Triasic si cea actuala!
PRIMA EXTINCTIE IN MASĂ: ORDOVICIAN
Acum circa 490-440 M.A., perioada Ordoviciana (Era Paleozoica) se putea lauda cu o diversificare consistenta a vietii marine: apar si evolueaza cefalopodele nautiloide si pestii ostracodermi, iar brahiopodele (Increngatura Brachiopoda), conodontele (Increngatura Chordata, Clasa Conodonta), trilobitii (Increngatura Arthropoda, Clasa Trilobita), briozoarele (Increngatura Bryozoa) si graptolitii (Increngatura Hemichordata, Clasa Graptolithina) dominau Oceanul Planetar. Uscatul tocmai incepuse a fi colonizat de catre artropode si, posibil, de primele plante verzi. Evenimentul care ar fi determinat prima extinctie in masa de la sfarsitul Ordovicianului a fost deplasarea masei terestre a Gondwanei spre emisfera sudica, migrare urmata de o fabuloasa era glaciara. Deriva continentelor poate modifica dramatic traiectoriile curentilor de aer si marini, fapt ce duce la modificari climatice globale. La granita de timp dintre Ordovician si Silurian (acum circa 443 M.A.), o colosala patura de gheata a acoperit Gondwana situata in apropierea Polului Sud, nivelul marilor si oceanelor scazand pana la limita la care peste 60% din totalul speciilor de vietuitoare marine au disparut. Curios lucru, dovezile indubitabile ale glaciatiunii de la sfarsitul Ordovicianului au fost scoase la lumina din depozite geologice situate in desertul Sahara.
EXTINCTIA IN MASĂ DIN DEVONIAN
Devonian (420 M.A. – 358 M.A.). Uscatul a fost cucerit de plantele vasculare, care au evoluat pana la stadiul de arbori, formand apoi paduri luxuriante, locuite de o mare varietate de artropode. Tot in Devonian apar pteridofitele si gimnospermele, primele plante cu frunze si seminte. Viata marina se imbogateste prin diversificarea pestilor (placodermi si teleostei), aceasta perioada primind si titulatura de „Era Pestilor”. Dovezile fosile arata ca, acum circa 360 M.A., in episoade succesive (sapte la numar) au disparut mai mult de 50% din totalul familiilor de vietuitoare. Cele mai greu incercate clase au fost cele de animale marine: brahiopode, trilobiti, polipi coralieri si pestii placodermi. Nu este clar care au fost cauzele unor asemenea disparitii, insa se speculeaza ca ele ar fi mai multe incluzand schimbari bruste ale nivelului marilor si, foarte probabil, o reducere considerabila a nivelului de oxigen din apa (anoxie) ca urmare a unei activitati vulcanice intense. Nu este exclusa nici ipoteza unei eventuale coliziuni a Pamantului cu un corp ceresc care ar fi declansat un val de schimbari climatice cu consecinte fatale.
EXTINCTIA IN MASĂ DE LA SFÂRSITUL PERIOADEI TRIASICE
Suprimarea formelor de viata de la sfarsitul Permianului a fost atat de severa incat, pentru reanimarea biodiversitatii se estimeaza ca a fost nevoie de 10-30 de milioane de ani. Sub aceste auspicii a inceput Triasicul (250 M.A. – 200 M.A.), o perioada cunoscuta mai ales pentru aparitia primilor dinozauri. Tot in aceasta perioada evolueaza primele mamifere adevarate si apar pterozaurii. Extinctia Triasica, de acum circa 200 M.A., urmeaza in linii mari pasii precedentului eveniment, desfasurandu-se tot in doua-trei etape pe parcursul ultimilor 18 milioane de ani ale perioadei. Nici cauzele exacte ale acestei extinctii nu sunt cunoscute, presupunandu-se ca au intervenit una sau mai multe dezastre naturale (impact meteoritic, vulcanism intens, schimbari climatice bruste). Rezultatul a fost disparitia a mai mult de 50% dintre animalele terestre (reptile archozauriene si amfibienii de dimensiuni mari) si marine (reptile, cefalopode, intreaga clasa a conodontelor), cu un impact mai redus asupra plantelor.
text de conf. univ. dr. Horia BANCIU, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
