Frunzele, o resursa irosita

In loc sa le transforme in mranita, administratorii parcurilor arunca frunzele uscate la gropile de gunoi, dar importa ingrasamantul pentru flori din Europa.
resursa naturala neutilizata - frunze uscate
Frunzele cazute se ingropau pe vremuri in pamantul din parcuri, se lasau la macerat, iar produsul rezultat se folosea ca ingra-samant ecologic pentru plante.

In fiecare dimineata, in jur de zece oameni se trezesc cu noaptea-n cap si se gandesc cata bruma s-a pus pe frunzele din Herastrau.

Cand se apropie iarna, bruma si inghetul le fac munca mai grea. In cateva ore trebuie sa adune frunzele si sa le ridice cu bratele si cu furcile in remorca operatorului de salubritate. In cele din urma, uscaturile iau drumul gropilor de gunoi.

Gheorghita Chirita, 58 de ani, munceste de-o viata ca floricultor in parcul Herastrau. Primavara planteaza flori si coseste iarba, iar toamna curata aleile de frunzele uscate de toamna. Mai are un an si iese la pensie.

Adevaratii prieteni ai mediului

Primeste un salariu de 700 de lei, dintre care aproape 200 se duc in fiecare luna pe transportul zilnic din Ilfov in Bucuresti. „Imi place ceea ce fac, eram doar un copil in momentul in care m-am apucat de asta si acum fac 40 de ani de cand lucrez in parc”, spune ea.

Frunzele uscate, care erau pe vremuri macerate si folosite ca ingrasamant natural pentru florile din parc, ajung acum la gropile de gunoi. Acelasi drum il ia, de cativa ani, si iarba cosita, care inainte era data la animalele din gradinile zoo-logice.

„Acum vreo cinci-sase ani, strangeam frunzele, le faceam gramezi pe alei, sapam cateva gropi si le bagam acolo, le udam cu apa si pe urma le astupam cu pamant. Ploua peste ele si stateau asa un an-doi, pana putrezeau. Dupa aia dadeam frunzele si pamantul la o parte, bagam ciurul si cerneam mranita. Dupa aia, o luam si-o puneam primavara la plante”, isi aminteste Gheorghita.

In ultimii ani, insa, frunzele uscate din parcul Herastrau n-au mai fost valorificate. Nimeni nu mai este interesat de ele. Tractoarele operatorului de salubritate Romprest le basculeaza pe campuri sau la gropile de gunoi unde zilnic ajung numai din Herastrau opt remorci a cate circa 700 de kilograme.

Nimanui nu i-ar conveni sa faca munca lor, sustin muncitorii din parc, care zilnic fac naveta Ilfov sau Giurgiu – Bucuresti.
Dar nu se plang si spun ca, spre deosebire de „vorbitorii de la televizor” care se dau drept „aparatorii mediului”, numai ei sunt cu adevarat ecologisti.

Ramanem fara parcuri

„In primul rand e vorba de oxigen. Nu mai avem spatii verzi, clima s-a incalzit…. Toata lumea fuge, da” unde sa se duca daca nu mai sunt parcuri? Padurile s-au distrus, le-au taiat… si noi mergem la straini si cumparam mobila de zeci de milioane de lei, facuta frumos din lemnul nostru. Uite unde am ajuns, acum importam si lemne de foc”, spune revoltat unul dintre muncitori.

Salariile mici au alungat floricultorii

De parcul Herastrau se ocupa Administratia Lacuri, Parcuri si Agrement Bucuresti (ALPAB), aflata in subordinea Primariei Generale a Capitalei.

Actualul director general ALPAB, Gabriel Iosif, ne-a spus ca nu cunoaste motivele pentru care, de cativa ani, frunzele nu mai sunt transformate in mranita pentru flori, deoarece a ocupat recent aceasta functie. Si pentru el este neclar raspunsul la aceasta problema, insa are o banuiala. „O potentiala explicatie este ca nu prea mai avem oameni in parcuri care sa faca aceste lucruri.

De ce? Pentru ca avem salarii foarte mici, salariul minim pe economie, asta este… pana la urma, e doar o munca repetitiva, nu e un efort extra-ordinar, desi sunt constient ca ei sunt expusi intemperiilor si ca lucreaza tot timpul.” Iosif a precizat ca importa compostul (mranita), utilizat ca ingrasamant pentru flori, din Europa. Nu tot timpul insa acesta are efecte bune asupra plantelor.

Muncitorii din parc spun ca „turba asta din Olanda arde uneori radacina panselutelor”. Cert este ca solutia cea mai buna pentru plante ramane ingrasamantul ecologic din frunzele care cad „ca o mana cereasca” pe toate drumurile si aleile din parcuri, dar pe care, deocamdata, toata lumea „le calca in picioare”.

Lucreaza cu utilaje primitive

Muncitorii din parcul Herastrau strang frunzele uscate cu mana sau le aduna laolalta cu matura. Fac maldare mari de frunze uscate si le depoziteaza pe marginea aleilor, de unde cu furca le incarca in remorca unui tractor.

Lucratorii spun ca le mai transporta uneori si cu niste camioane, dar mai rar. Stiu insa ca in Vest, oamenii care fac aceeasi treaba ca si ei au tot ce le trebuie in materie de echipament. Cel mai modern utilaj de care dispun floricultorii din Herastrau este un „suflator” cu care dirijeaza mai usor uscaturile pe marginea drumului.

Administratorii parcului au idei

Gabriel Iosif recunoaste si el ca uneltele muncitorilor sunt cam „primitive”. „Folosesc maturi de nuiele”, spune directorul Administratiei Lacuri, Parcuri si Agrement (ALPAB). Iosif are incredere ca traditia va fi reluata, dar ca totul va presupune niste costuri pe care va trebui sa le calculeze.

„Fiecare lucrare presupune resurse umane, resurse materiale, dar nu e cine stie ce investitie, o groapa pe care o acoperim cu pamant”.

Ce se face cu mranita in Europa

Directiva europeana privind depozitarea deseurilor pune presiune asupra statelor membre UE pentru a reduce cantitatea de deseuri depozitata la gropile de gunoi, prin stabilirea unor alternative de tratare a materiei organice.

In timp ce unele tari precum Olanda, Belgia, Germania si Austria ating tintele impuse de Uniunea Europeana prin aceasta directiva, alte tari printre care si Marea Britanie sau Italia nu reusesc.

In Olanda, aproape toate gospodariile sunt implicate intr-un proces de colectare selectiva a resturilor organice. Olandezii fac milioane de tone de compost anual. Pe langa micile instalatii plasate in gospodarii, in Olanda exista si fabrici unde se obtine compost in cantitati industriale.

Sursa: Adevarul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *