Se tot vorbeste despre revolutia gazelor de sist in America, exploatare care a adus independenta energetica a Statelor Unite. In Europa insa aceasta revolutie nu va veni prea curand, sunt de parere optimistii, iar scepticii afirma ca nu va veni niciodata.
Parlamentul European a cerut, din nou, explicit, ca orice forare sa fie precedata de studii serioase de impact asupra mediului, procedura serioasa care va impiedica, pentru moment, intentia mai multor guverne de a-si rezolva problemele energetice.
In Europa, Polonia, care a demarat un amplu program de exploatare a gazelor de sist, spera sa-si reduca dependenta fata de gazul rusesc care a inceput sa circule pe conducte din ce in ce mai greu si mai scump. Franta viseaza si ea la o redresare a problemelor sale energetice dupa ce U.S. E.I.A. (Agentia Americana pentru Energie), a afirmat ca in Hexagon ar fi rezerve de 870 de miliarde de metri cubi de gaz si 4,7 miliarde de barili de petrol. Cifrele anuntate ar putea reprezenta asigurarea consumului pentru o perioada de 80 de ani la gaz si aproape 60 de ani la petrol. Un vis frumos pentru francezi, noteaza „Les Echos”.
Daca in Statele Unite, exploatarea gazelor de sist a creat intre 2005 si 2012 nu mai putin de 21,1 milioane de locuri de munca, productia de gaze crescand cu 33%, iar cea de petrol cu 28%, acest lucru este departe de a se intampla in Europa, ceva mai grijulie cu mediul sau. In plus, studiile europene arata ca exploatarea gazelor de sist nu ar provoca un soc economic de amploarea celui din Statele Unite. In realitate, expertii europeni se impart intre optimisti si sceptici, niciun studiu european nefiind realizat in acest domeniu in ultimii ani. Europenii sunt sceptici cu privire la cifrele anuntate de U.S. E.I.A., deoarece aceastea se refera doar la potentialele resurse care s-ar afla in sol si nu la cele recuperabile la un cost acceptabil. Mai mult, se pare ca productia europeana de gaze de sist nu ar depasi 1.300 de miliarde de metri cubi in Europa, adica ar asigura mai putin de 5% din consumul european anual vreme de 25 de ani.
Conditiile din Europa nu se aseamana deloc cu cele din Statele Unite, unde s-au sapat mai mult de 200.000 de puturi de productie in doar cativa ani. Daca in Statele Unite, unde majoritatea exploatarilor au fost realizate pe terenuri private, cetatenii si-au reglat conturile cu marile companii petroliere, in Europa „terenul de joc” este mai mic iar infrastructura limitata. Polonia pare cea mai avansata din acest punct de vedere, forand pana acum, 40 de puturi. Danemarca a amanat din nou luarea unor decizii. In Marea Britanie se estimeaza ca studiile de impact vor amana cu zece ani inceperea forajelor.
Potrivit publicatiei „Gazeta Wyborcza”, noile propuneri adoptate de Parlamentul European ar face investitiile in operatiunile de prospectie si exploatare a gazelor de sist „greoaie si putin profitabile”. Cotidianul noteaza ca exista in continuare multe „prejudecati politice” asociate acestor activitati, in principal in randul partidelor ecologiste si de stanga din Europa, dar si a tinerilor, mult mai preocupati de mediu, care se opun exploatarii gazelor de sist.
Dar se mai vorbeste si despre un puternic lobby demarat la Bruxelles de gigantul rus din domeniul energetic Gazprom impotriva gazelor de sist, rusii simtind amenintarea monopolului lor asupra gazului furnizat in Europa.
