Un studiu recent arata ca satelitul natural al Terrei, Luna, s-a format dintr-o coliziune puternica, de dimensiuni apocaliptice dintre Pamant si un alt corp ceresc.
Oamenii de stiinta sunt de parere ca existenta in trecut a acestei coliziuni puternice poate fi explicata printr-un detaliu ce poate parea neconvingator si anume un usor exces de “zinc greu”, descoperit in rocile lunare, de catre francezul Frédéric Moynie si colegii sai de la Universitatea Washington. Potrivit teoriei “impactului urias”, Luna a fost creata in urma cu 4,5 miliarde de ani, atunci cand Terra primitiva s-a ciocnit violent cu un corp ceresc denumit Theia (mama Lunii, Selena, in mitologia greaca), ce era la fel de mare ca planeta Marte. Pentru a intelege mai bine ce inseamna un astfel de impact trebuie reamintit ca prin comparatie, asteroidul despre care se crede ca a provocat mult mai tarziu disparitia dinozaurilor avea marimea cartierului Manhattan.
Acea coliziune uriasa a eliberat o cantitate atat de mare de energie, incat Theia s-a topit si s-a evaporat , la fel ca mare parte din invelisul terestru. O parte din norul de roci vaporizate s-a lipit din nou de Terra, in timp ce cealalta parte s-a solidificat in apropiere de planeta noastra, dand nastere Lunii.
De-a lungul ultimelor decenii, ipoteza impactului urias a devenit din ce in ce mai plauzibila, fiind compatibila cu simularile computerizate si cu esantioanele lunare, foarte sarace in elemente volatile (care se evapora usor), precum sodiu, potasiu, plumb si zinc. Potrivit mediafax, problema este ca, pana in prezent, nimeni nu a reusit sa evidentieze o astfel de “fractionare izotopica” pentru rocile de pe Luna.
Cercetatorul francez Frédéric Moynie si colegii lui au analizat 20 de esantioane de roci prelevate din diverse zone de pe Luna pentru a le compara cu rocile terestre si cu 10 meteoriti martieni. Planeta Marte este, ca si Terra, foarte bogata in elemente volatile, mai ales in zinc, spre deosebire de Luna. Dar zincul descoperit in esantioanele lunare contine variante atomice mult mai grele decat solul terestru sau suprafata martiana, afirma autorii acestui studiu, publicat in revista britanica Nature.
Dovezile par sa indice ca acele conditii care prevalau in momentul formarii Lunii au provocat o volatilitate si o fractionare izotopica superioare celor de pe Terra si Marte. Explicatia cea mai simpla si mai plauzibila pentru un astfel de rezultat consta in fuziunea la o scara mare, provocata de un impact urias, spun autorii studiului. Oamenii de stiinta sunt de parere ca fara influenta stabilizatoare a Lunii, care orbiteaza in jurul planetei noastre, Terra ar fi intr-adevar mult diferita (fata de cum este in prezent, n.r.) si mai putin propice dezvoltarii vietii. Terra s-ar invarti mai repede, zilele ar fi mai scurte, climatul mult mai accentuat si schimbator..
