Datorita faptului ca Barcelona ramane fara apa, Spania a fost fortata sa o importe din Franta cu vaporul. Acesta este ultimul exemplu al amplorii pe care a luat-o criza apei de pe glob.
Barcelona si regiunile inconjuratoare trec prin cea mai mare seceta din ultimele decade. Exista cateva posibile solutii, acestea includ devierea raurilor si desalinizarea apei. Dar se pare ca in cele din urma orasul va aduce apa cu vaporul din portul frantuzesc Marseilles.
Autoritatea serviciului de apa din Marseilles spune ca nu s-a semnat niciun contract, si nu vor sa zica cat de mult va costa, desi este putin probabil sa coste mai mult decat platesc locuitorii din Marseilles. Cantitatile de apa despre care s-au discutat sunt mici – 25000 de metrii cubi, mai putin decat necesarul pentru cresterea unui acru de grau, si nu indeajuns pentru 30 de hispanici sa traiasca un an, fiind luat in considerare consumul lor mediu.
Dar conjunctura este interesanta pentru ca face ca o seceta locala sa devina o problema internationala.
Conflictul pentru apa
Climatologii prezic ca anumite regiuni, printre care si bazinul Mediteranean, vor suferi de reducerea cantitatii de apa odata cu cresterea temperaturii globale ca urmare a accentuarii efectului de sera.
Aceasta combinata cu zvonurile ca deficitul de apa va conduce la conflicte, a trezit temeri cum ca schimbarea climei va naste razboaie pentru sursele de apa.
Tensiunile in privinta apei exista deja. Este cazul Palestinei si a Israelului. Ultima dintre ele controleaza 90 % din resursele de apa impartite ale celor doua teritoriilor. Autoritatile palestiniene analizeaza optiunile, si la fel ca Spania importa apa – in acest caz din Turcia, o tara care deja este implicata in propriile sale dispute cu Siria si Irak.
Raurile Tigru si Eufrat izvorasc din Turcia si alimenteaza Siria si Iarakul. Guvernul turc construieste diguri pe acele rauri, reducand debitul in aval si alimentand conflicte mai vechi cu vecinii.
Apa in schimbul armelor
Turcia exporta deja apa catre Cipru iar in 2004 a semnat un acord de schimb „water for arms” cu nimeni alta decat Israel, acest acord prevede ca Turcia sa furnizeze cisterne de ulei modificate pline cu apa catre Israel in schimbul tehnologiei aeriene si a unor tancuri.
Modelele schimbarii climatice anunta ca in timp ce apa se va gasi mai rar in unele regiuni, aceasta va fi mai abundenta in altele, sugerand ca solutia este gestiunea eficienta a resurselor de apa.
Poate ca goana dupa apa ar putea sa nu declanseze razboaie intre state dar mici conflicte pentru apa este foarte posibil sa vedem.
Sursa: New Scientist>
