Calota glaciara a Groenlandei a pierdut aproximativ 1.500 de miliarde de tone de gheata intre 2000 – 2008, potrivit masuratorilor efectuate de sateliti si observatiilor de pe teren care au acoperit 90% din bazinele de drenare ale calotei, scrie revista Science, citata de Liberation.
Aceasta pierdere echivaleaza cu o crestere a nivelului marin global de 0,46 mm pe an. Oamenii de stiinta afirma ca acest fenomen se accelereaza deoarece intre 2006 si 2009 pierderea a fost de 273 de miliarde de tone pe an, echivalentul a 0,75 mm pe an de crestere a nivelului marii.
Articolul, redactat de o echipa internationala din SUA, Olanda, Marea Britanie, la care a participat si Francais Eric Rignot, cercetator la Jet Propulsion Laboratory de la NASA, se sprijina pe impactul gravimetric al acestei pierderi in volum de gheata, inregistrat de satelitul Grace. Lansat in 2002, satelit a imbunatatit considerabil masurarea nivelului marilor si a maselor de gheata ale calotelor polare.
In prezent, raporturile de sinteza ale Grupului Interguvernamental de Experti in materie de Evolutie a Climei se limiteaza la marje de maxim 50 sau 60 cm pana in 2100. Paleoclimatologii furnizeaza informatii legate in special de situatia de acum aproape 130.000 de ani, in timpul perioadei numite Eemian cand calota groenlandeza era mai mica, iar nivelul marii era mai ridicat. 
Dirk Notz, in articoul aparut in revista stiintifica ”Proceedings of the National Academy of Sciences” se intreaba daca exista sau nu efecte de prag ireversibile in evolutia sistemului climatic.. Acesta considera ca banchiza arctica nu are asemenea efecte si ca disparitia sa in timpul verii, posibila intr-un an, poate fi perfect compensata de o buna reconstituire pe timpul iernii urmatoare si deci sa nu fie urmata de o a doua vara de disparitie.
Astfel de efecte de prag exista pentru calota Groenlandei si cea a Antarcticii de Vest. Absenta ‘unor retroactiuni negative’ ar face ca topirea sa devina de neoprit dincolo de un anumit grad de incalzire.
Acest punct de vedere se opune celui exprimat de Jean-Claude Gascard, specialist in oceanul arctic si in banchize. Ultimii trei ani arata ca reconstituirea pe timpul iernii a banchizei este practic independenta de gradul de contractie de pe timpul verii.
Sursa: Adevarul
