Un sat ridicat pe desert. Trei sferturi din Marsanii Doljului e nisip curat, bun de facut sticla. Ca localitatea asta mai sunt multe altele in sudul Olteniei, toate insirate pe langa Dunare. Pe zi ce trece, nisipurile se lungesc, se latesc si inghit pamantul bun.
Cand bat vanturile, nisipul creste cat palma pe sosea. Purtat de curenti, intra in gradinile oamenilor si le omoara si putinele straturi cu verdeata. Pentru taranii din Marsani e lucru obisnuit sa se trezeasca dimineata cu plaja in curte.
Dar s-au ingrozit cu totii cand, intr-o zi, s-au pomenit ca dunele „au zburat” din camp pana in cimitir, ingropandu-l pana la gard. Cel mai rau lucru care ti se poate intampla in Marsani nu e sa te atace vreun hot, ci sa fii atacat de „nisipurile zburatoare”. Daca te prinde in camp furtuna de nisip si nu te misti repede, poate sa te ingroape de viu.
E ca pe mare – aici, nimeni nu-si incepe ziua de lucru pana nu afla precis din ce directie bat vanturile. Asta e mai important decat orice prognoza meteo. In camp n-a mai ramas nimic care sa fixeze desertul: din padurile de salcam oamenii au taiat aiurea, pana au ajuns niste rarituri, din perdelele de protectie, la fel, si nici viile nu mai sunt. Niciodata n-au crescut altceva decat lubenita, secara si tutunul, si toate astea numai in anii buni. Nici fantanile nu rezista decat daca li se sapa niste protectii, altfel, se surpa.
O jalba suspecta
Ca sa refaca solurile bolnave, statul a stabilit un program de impaduriri. De ani buni, in toata tara s-au facut perimetre speciale de ameliorare, in zonele cu seceta puternica si in cele poluate. Regula suna asa: proprietarii acestor terenuri isi pun pamantul la dispozitia statului, iar acesta le planteaza cu paduri, pe cheltuiala lui. Timp de patru, cinci ani, statul ingrijeste plantatia pana cand aceasta va ajunge la starea de masiv si, deci, devine capabila sa stabilizeze solul. Dupa asta, padurea intra in posesia proprietarului de teren, care va putea sa o exploateze.
Anul trecut, prin acest program s-au realizat perimetre de ameliorare si in sud, la Marsani, Daneti si Urzica. Astfel, aici s-au pus vreo 1.300 de hectare de padure de salcam, prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare Valcea (ITRSV). Pentru toamna asta, s-a programat impadurirea a inca 1.700 de hectare din trei comune, printre care si Marsani. S-a pregatit totul, ca la carte: ITRSV a obtinut rapid banii (3,5 milioane de lei), iar taranii cu pamanturi s-au grupat in Asociatia Proprietarilor. Special le-au tinut parloaga, pentru a face loc padurilor. Dar, ghinion. Nu s-a mai impadurit nimic.
Licitatia organizata de ITRSV Valcea pentru desemnarea firmelor care sa faca plantarile, n-a mai avut loc. O firma a contestat felul in care urma sa fie organizata licitatia. Jalba a ajuns la Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor si n-a mai iesit de acolo. De la Consiliu ni s-a explicat ca nici nu va iesi curand, fiindca plangeri sunt multe, iar angajati, putini.
Am vrut sa stim ce anume a contestat firma, dar patronul a refuzat sa ne spuna. Suspect este faptul ca am primit acelasi raspuns de la ITRSV Valcea si de la Consiliu, cu toate ca informatia este una publica. De la ITRSV ni s-a aruncat, chiar, ca „e secret si nu se poate divulga cu nici un chip” motivatia jalbei. In vremea asta, tot satul Marsani, grupat in Asociatia Proprietarilor, asteapta cu sufletul la gura decizia domnilor de la Bucuresti. Daca nu se va da drumul impaduririlor, ei ameninta ca vor porni adevarata rascoala.
Sursa: Gandul
