În timp ce Nestlé extrage milioane de litri de apă, zeci de oameni nu au apă potabilă

Iokarenhtha Thomas, mamă a cinci copii: „Asta este realitatea traiului pe baza rezervelor adunate. Crești fiind tratat în mod nedrept.” Fotografie: Jennifer Roberts pentru The Guardian

La doar 90 de minute de Toronto, rezidenții unei comunități a Primelor Națiuni (First Nations) încearcă să găsească soluții care să amelioreze problema absenței apei, în timp ce companiile care îmbuteliază băuturi răcoritoare o extrag de pe pământurile lor.

Ciudata erupție cutanată de pe brațul lui Theron, un copil de șase ani, nu se vindecă. De aproape un an, mama sa, Lokarenhtha Thomas, care trăiește în rezervația indigenă Six Nations of the Grand River, din Ontario, merge la medicul local să ia unguente pentru băiețel. Pentru un timp au avut efect. Dar iritația roșie reapare mereu. Thomas a început să bănuiască vinovatul pentru această iritație: apa sau, mai exact, lipsa ei.

Thomas, studentă la universitate și mamă a cinci copii, trăiește fără apă curentă de la vârsta de 16 ani. Copiii săi nu au acces la lucruri care în alte părți sunt normale, precum toalete, dușuri sau băi. Pentru spălat și nevoile fiziologice, ei folosesc o găleată. Aceștia duc existență dificilă, plină de frustrări, epuizare și probleme de sănătate, amintind de viața din țările în curs de dezvoltare. Dar aici nu este nicidecum vorba de „lumea a treia”, ci de Canada, țara care se plasează constant în topul mondial al ONU cu locurile în care ți-ai dori să trăiești. În plus, această comunitate originară afectată se află în zona prosperă din sudul Ontario, la 90 de minute de cel mai mare și mai bogat oraș al Canadei, Toronto.

Ken Greene fierbe apa acasă în rezervația Six Nations din Ontario.
Fotografie: Jennifer Roberts pentru The Guardian

Și, în timp ce Thomas și familia sa trăiesc suferind acut de absența apei, compania de băuturi Nestlé extrage milioane de litri de apă pe zi de pe teritoriul rezervației Six Nations.

De două ori pe săptămână, Thomas și soțul ei își iau bidoanele, gălețile și ce mai au prin casă și se duc la un robinet public aflat la 8 km pentru a se aproviziona. Însă acea apă nu este potabilă, așa că, o dată pe săptămână, ei trebuie să meargă la cel mai apropiat oraș, Caledonia, aflat la 10 km, de unde cumpără apă îmbuteliată pentru băut.

Ken Greene fierbe apa acasă în rezervația Six Nations din Ontario. Fotografie: Jennifer Roberts pentru The Guardian

„Când soțul meu nu-i aici, este greu să spăl vasele sau să fac altceva pentru că nu am puterea să car toate bidoanele cu apă,” spune Thomas.

„Dacă încerc să compar viața mea cu cea a unei persoane care nu trăiește în rezervație, încep să mă înfurii pe guvern,” a declarat aceasta. „Oamenii noștri nu au apă curentă, asta este realitatea traiului în Rezervație. Crești fiind tratat nedrept.”

Iokarenhtha Thomas cu fiica sa și apa pe care trebuie să o aducă în casă.
Fotografie: Jennifer Roberts pentru Guardian

Fiecare recipient cu apă îmbuteliată cumpărată cântărește peste 18 kg, așa că, acum un an și ceva, Thomas, care este o femeie mică și subțire, a început să strângă apa de ploaie de la streașină. Și ar fi continuat să facă asta dacă n-ar fi apărut o iritație pe pielea băiețelului ei, diagnosticată ulterior ca impetigo, boală pe care ea crede că au provocat-o bacteriile de pe șindrila acoperișului. „Faptul că [băiețelul meu] a făcut aceste iritații pe piele de la spălatul cu apă [de ploaie] mă face să mă simt ca o mamă rea.”

91% din casele din această comunitate nu sunt conectate la uzina de tratare a apei, ne spune Michael Montour, director de lucrări publice al Six Nations. Unele dintre ele, cum este și casa lui Thomas, nu au apă deloc. Altele au apă de la robinet care, însă, este prea poluată pentru a putea fi băută.

Six Nations nu este singura comunitate a Primelor Națiuni (națiunile originare) din Canada care cunoaște o criză a apei. În prezent, există 50 de comunități indigene cărora le sunt recomandate, pe termen lung, măsuri privind fierberea apei, ceea ce înseamnă că 63.000 de persoane nu au beneficiat de apă curentă pe parcursul unui an – în timp ce alții nu au avut apă curentă timp de câteva decenii. Aceasta estimare poate subestima dimensiunea reală a problemei, pentru că unele comunități indigene, precum Six Nations, au o uzină de colectare și stocare a apei curente, însă nu și o rețea de distribuție a acesteia. S-a demonstrat că lipsa apei provoacă probleme de sănătate în comunitățile indigene, precum hepatita A, gastroenterita, giardia, râia, dermatofiția sau acneea. „De ce albii au apă și noi nu?” se întreabă Dawn Martin-Hill, locuitor al Six Nations și profesor de studii indigene la Universitatea McMaster. „Ei nu sunt nevoiți să trăiască ca noi. Există mult rasism ecologic (environmental racism).”

Pare greu de crezut că în Canada, o țară cu o densitate scăzută a populației, în care se găsesc 60% din lacurile lumii și o cincime din apa dulce de pe glob, poate să-i lipsească cuiva apa.

Generozitatea Canadei față de mediul de business a făcut-o să fie o destinație atractivă pentru mărci de băuturi răcoritoare precum Aquafina sau Dasani, care extrag și îmbuteliază în cantități abundente apa potabilă. Dar distribuția este rar conformă cu necesitățile. Așa se face că Nestlé, cel mai mare îmbuteliator din lume, extrage până la 3,6 milioane de litri de apă pe zi de pe teritoriul Six Nations, în timp ce comunitățile care locuiesc acolo duc lipsă de apă curentă.

„Six Nations nu a fost de acord [cu extracția],” spune Martin-Hill. „Le-au spus celor de la Nestlé să se oprească. Bineînțeles, ei nu au luat în calcul aceste proteste, ci continuă să pompeze apă și în prezent.”

Nestlé pompează apă de izvor din puțul Erin din apropiere, care se află într-o zonă de teren primită de Six Nations în urma Tratatului Nanfan din 1701 și a Haldiman Tract din 1784, conform declarației făcută de Lonny Bomberry, directorul pentru teritorii și resurse al Six Nations.

Cele șase națiuni – Mohawk, Cayuga, Onondaga, Oneida, Seneca și Tuscarora – au fost de partea britanicilor în timpul revoluției americane; li s-a dat ca recompensă o zonă de aproximativ 3.845 de kilometri pătrați în jurul râului Grand (Grand River). Ulterior, Ontario a încălcat tratatul și a redus suprafața la 194 de kilometri pătrați, cât este și acum.

Moștenirea acestui teritoriu datează de acum 300 de ani, însă pentru rezidenții Six Nations este un subiect de actualitate. Mulți sunt revoltați de comportamentul Nestlé, inclusiv JD Sault, freelancer, mamă a doi copii. Ca și familia Thomas, ea nu are apă potabilă în gospodărie. A plătit câteva mii de dolari pentru a-și conecta casa la o fântână din apropiere și a descoperit că apa era prea poluată pentru a putea fi băută. Ea a declarat că există probabil o contaminare de la canalizarea vecinilor. Îi este teamă de E coli sau de existența altor bacterii. „Nestlé ne ia apa gratis, de ce nu o distribuie oamenilor?” se întreabă Sault. „Ei iau resursele indigenilor. Este ireal ce face Nestlé. Este ireal modul în care ei operează.”

Nimeni nu dispută existența sau legalitatea tratatelor Haldiman sau Nanfan. Dimpotrivă, legalitatea acestora este în sfârșit recunoscută, grație unei schimbări de atitudine în climatul politic național, în sensul de a acorda o mai mare recunoaștere drepturilor indigenilor, lucru observat inclusiv prin numeroasele victorii în instanță, atât la curtea supremă, cât și la alte instanțe inferioare.

Întrebarea „cine deține apa din Canada” este la fel de tulbure precum apa de pe teritoriile Primelor Națiuni. În teorie, provinciile dețin apa ]nc[ din 1930, când guvernul federal le-a transferat dreptul de proprietate prin Natural Resources Transfer Act. Conform acestui document, provinciile au dreptul să-și vândă apa cui vor, inclusiv companiilor cum este Nestlé. Dar apa ar trebui reglementată și de guvernul federal care e responsabil de mediul natural și de cursurile de apă. Și, conform Constituției canadiene, guvernul federal are „datoria de a consulta și de a respecta” Primele Națiuni și de a se asigura că celelalte părți implicate fac la fel atunci când extrag resursele naturale, inclusiv apa, de pe teritoriul indigenilor.

Această ambiguitate legală a permis Nestlé să extragă pe nimic apă valoroasă utilizând autorizații expirate. Nestlé plătește provinciei Ontario 503,71 dolari canadieni (US$390,38) pe un milion de litri. Dar nu plătesc nimic către Six Nations. Ca reacție, Six Nations a dat în judecată provincia la o curte superioară din Ontario.

„Ne străduim să dezvoltăm relații bune cu comunitățile locale ale Primelor Națiuni și suntem nerăbdători să putem lucra împreună,” a scris într-un email către Guardian Jennifer Kerr, director pentru relațiile de afaceri al Nestlé Waters Canada.

„Totul are legătură cu apa” a explicat Ken Greene, de 53 de ani, care locuiește cu soția sa într-o rulotă fără apă curentă. „Pentru că are legătură cu pământul. Pământul are nevoie de apă. Noi avem nevoie de apă. Nu putem supraviețui fără ea.”

Puțul de extracție Erin, aflat în dispută, se află într-o zonă lovită de secetă, a explicat Emma lui, activistă pe problema apei la Consiliul Canadienilor (Council of Canadians), asociație non-profit, progresistă, în domeniul cauzelor de mediu. Seceta a secat zonele umede de pe 4 hectare, aflate în proprietatea deținută de Green. Seceta a decimat de asemenea populația locală de somon, păstrăv și știucă, a declarat Greene.

 

Ken Greene strânge apă la locuința sa din rezervația Six Nations, Ontario. Fotografie: Jennifer Roberts pentru Guardian

Martin-Hill mi-a spus că liderii indigeni nu pot face nimic împotriva secetei pentru că sunt prinși într-o capcană juridică. Subiectul secetei și al altor probleme de mediu trebuie abordat în timpul acordării noilor autorizații pentru apă. Acela este momentul în care experții științifici și juridici examinează populațiile de pește, vegetația și nivelul apei din mediul acvifer pentru a decide câtă apă poate fi extrasă în condiții de siguranță din puțuri.

Acest lucru nu se întâmplă. Există din 2016 un moratoriu adresând emiterea de autorizații noi – totuși, în mod paradoxal, guvernul din Ontario le-a dat dreptul companiilor ca până în 2019 să extragă apă pe baza autorizațiilor expirate. (Autorizația pentru zona Erin a expirat în 2017).

Makaśa Looking Horse, de 21 de ani, student la McMaster University la studii indigene, a organizat un marș al comunității în această toamnă. Ea a mai organizat înainte și un boicot împotriva produselor Nestlé. „E greu să boicotezi Nestlé pentru că ei dețin multe companii care vând atât de multe produse”, a declarat aceasta. „E greu să alegi. Nu poți să știi întotdeauna ce e Nestlé și ce nu, fiindcă au atât de multe.”

Nu e prima dată când Nestlé se află în astfel de situații dificile. De fapt, au ieșit la iveală numeroase conflicte legate generate de modelul lor de afaceri, după cum afirmă Peter Gleick, cofondator și președinte emerit al Pacific Institute (un think-tank global axat pe problema apei) și autor al Bottled and Sold: The Story Behind Our Obsession with Bottled Water.

Mulți dintre concurenții Nestlé, precum Aquafina și Dasani, nu folosesc apă de izvor, ci filtrează și tratează apa de la robinet, spune Gleick. Dar compania Nestlé a fost fondată în secolul 19 pe ideea că apa de izvor are beneficii incredibile pentru sănătate. Nestlé îmbuteliază mărcile sale – care includ Arrowhead, Poland Spring, Deer Park, Ozarka, Zephyrhills, Acqua Panna, San Pellegrino, Perrier, Vittel și Buxton – din acvifere de adâncime și din izvoare naturale care au nevoie de decenii pentru a se reîmprospăta.

 

Ken Greene ia apă pentru acasă. Fotografie: Jennifer Roberts pentru Guardian

În ultimul secol, cererea de apă a crescut de două ori mai repede decât populația, explică Steven Solomon, autorul Water: The Epic Struggle for Wealth, Power and Civilization. ONU prognozează că până în 2025, 1,8 miliarde de oameni vor vor suferi de pe urma unor deficite grave de apă, iar două treimi din populația lumii ar putea ajunge în situația de a avea dificultăți în  aprovizionarea cu apă. Asta înseamnă o cursă pentru găsirea de izvoare neutilizate.

Anticipând deficitul, companiile precum Nestlé încearcă să-și asigure cât mai mult posibil din apa planetei, explică Solomon. Apa îmbuteliată este cea mai populară băutură din lume iar vânzările le-au depășit recent pe cele ale băuturilor răcoritoare, conform unui studiu făcut de Beverage Marketing Corp. Acest trend urmează să se accentueze. Temperaturile în creștere care vor însoți schimbările climatice vor face să avem mai puțină apă și mai multă sete. „Cererea este în creștere,” spune Solomon. „Curba cererii urcă, iar ei încearcă să monopolizeze oferta.”

„Faptul că Nestlé comercializează aceste resurse naturale într-o comunitate care nu are acces la apă potabilă sigură și accesibilă este un exemplu impresionant de ce fel de dezechilibre pot fi întâlnite pe glob în accesul la apă,” spune Gleck. „Bogații pot plăti pentru apă iar săracii sunt păcăliți iar și iar.”

Fostul CEO al Nestlé, Peter Brabeck-Letmathe, a produs un scandal internațional când a elogiat transformarea apei în marfă într-un documentar din 2005 în care a afirmat: „Perspectiva – pe care aș numi-o extremă – adoptată de numeroase ONG-uri este că apa trebuie declarată un drept al omului… Celălalt punct de vedere este că apa este un produs alimentar. Și, ca orice alt produs, el trebuie să aibă o valoare de piață.”

În timp ce lipsa apei din comunitățile indigene a fost documentată atent, nu același lucru se poate spune despre impactul total asupra sănătății și stării mentale a rezidenților indigeni. În căutarea unor răspunsuri, profesorul Martin-Hill de la McMaster University realizează un studiu interdisciplinar de trei ani în care examinează impactul apei contaminate și a lipsei de apă asupra oamenilor precum și asupra peștilor și animalelor sălbatice. „Trebuie să știm care e situația. Pentru că ce se întâmplă cu apa noastră este un asalt sistemic, instituțional asupra teritoriilor persoanelor indigene și a drepturilor pe care acestea le au de a proteja și prezerva aceste teritorii.”

Martin-Hill crede că rata extrem de ridicată a sinuciderilor printre tinerii din Primele Națiuni – de cinci până la șapte ori mai mare decât a altor canadieni, conform guvernului federal – este în legătură directă cu lipsa apei potabile. Pentru persoanele care aparțin comunităților Six Nations, apa este sacră și reprezintă un simbol al vieții. Dar și lipsa acesteia are o semnificație metaforică și devine reprezentativă pentru numeroasele moduri în care indigenii canadieni sunt tratați ca cetățeni de rangul doi.

Larry Jamieson colectează apa. Fotografie: Jennifer Roberts pentru Guardian

”Tinerii sunt supărați, furioși și demoralizați”, a declarat Martin-Hill. ”Există multă depresie, tristețe și lipsă de speranță datorită faptului că aceste lucruri se întâmplă de foarte mult timp. Tinerii nu văd un viitor.”

La Six Nations, situația apei se îmbunătățește, însă ritmul este lent. În 2013, comunitatea a primit o finanțare de 41 de milioane de dolari pentru construirea unei uzine moderne de tratare a apei. Din păcate, finanțarea nu acoperea și costul rețelei de transport, așa că aceasta deservește doar 9% din locuințe.

”A trebuit să luăm un credit de 12 milioane de dolari ca să aducem banii necesari”, a declarat Chief Ava Hill. „În plus, nu ne-au furnizat destui bani pentru funcționarea și întreținerea uzinei. Dificultatea de a obține bani pentru infrastructură în rezervații vine din faptul că guvernul federal pur și simplu nu asigură sumele necesare deși au obligația de face acest lucru.”

Prin alegerea lui Justin Trudeau, se pare că situația se schimbă oarecum. Primul ministru a promis să îmbunătățească prosperitatea Primelor Națiuni și să rezolve problema apei din rezervațiile indigene până în 2021.

Chiar dacă au existat unele progrese, fondurile nu sunt suficiente. Guvernul liberal a alocat 1,8 miliarde de dolari pentru o perioadă de cinci ani pentru soluționarea problemei apei. Dar costul real este estimat la 3,2 miliarde, ceea ce înseamnă o lipsă de finanțare de peste 1 miliard de dolari.

Pentru Thomas, inegalitatea dintre indigeni și ceilalți canadieni în ceea ce privește accesul la apă potabilă nu a început cu apa, ci mult mai devreme, cu deposedarea de teritorii și cu colonialismul. Pentru ea, acesta este un ultim exemplu dintr-un genocid cultural în desfășurare. Când se gândește la modul în care va supraviețui o nouă zi fără apă potabilă, ea își amintește cum a supraviețuit familia sa în trecut. „Suntem învățați să fim rezistenți”, spune ea. „Nu-i corect, dar este o realitate. Trebuie să îți spui: Așa stau lucrurile. Altfel te înfurii și te revolți.”

Articolul și fotografiile au fost preluate integral și traduse de pe The Guardian. Articolul în engleză este disponibil la următorul link:  https://www.theguardian.com/global/2018/oct/04/ontario-six-nations-nestle-running-water

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *