Incinerarea deseurilor municipale si asimilabile este cea
mai costisitoare si mai poluanta metoda de gestionare a deseurilor si de producere a energiei.
„Incinerare” este un cuvant cu conotatie negativa, motiv pentru care industria foloseste alti termeni pentru a camufla ce se ascunde in spatele cuvantului. Termenii folositi sunt „reciclare”, „recuperare de resurse“, „gunoi pentru aburi“, „deseuri pentru energie“ si „energie din deseuri“. Cei mai agresivi sustin ca nu sunt incineratoare acele incineratoare care folosesc tehnologiile denumite gazificare, pirolioza si plasma arc. In SUA si Uniunea Europeana, aceste tehnologii sunt definite in legislatie si reglementate ca incineratoare.
Daca in timpul celui de-al doilea razboi mondial nazistii foloseau incineratoarele pentru a pierde urma unei „probleme”, azi incineratoarele sunt folosite atat pentru a sterge urmele industriilor murdare si nesustenabile cat si pentru a camufla lipsa de performanta in administrarea cantitativa a deseurilor de catre generatori si administratiile publice locale, volumele de deseuri generate fiind distruse fizic si, deci, imposibil de monitorizat si verificat.
Incineratoarele permit industriilor murdare sa scape de deseurile toxice si sa ascunda impactul practicilor lor. Aceste industrii depind de incineratoare pentru a alimenta utilizarea noastra continua a acestui sistem de productie nesustenabila si consum.
Incineratoarele distrug resurse care ar fi mai utile, daca s-ar reutiliza. Daca aceleasi materiale care se ard in incineratoare ar fi reciclate sau compostate, s-ar economisi de trei pana la cinci ori mai multa energie decat pot obtine din ele incineratoarele. Aceasta datorita faptului ca nu mai trebuie exploatate, din nou, alte materii prime. Cea mai mare parte a energiei din materiale, din hartie de exemplu, a fost depusa pentru producerea lor, desi nu este prezenta fizic in hartia in sine.
Nu este regenerabila
Incinerarea deseurilor nu este o sursa de energie regenerabila, chiar daca in legislatia multor state este declarata energie „verde”. Deseurile municipale este o sursa ne-regenerabila, deoarece constau din materiale precum hartie, plastic si sticla, toate derivate din resurse finite (ex. paduri defrisate intr-un ritm nesustenabil). Arderea acestor materiale creeaza o cerere pentru alte „deseuri“ si descurajeaza eforturile (atat de necesare) de conservare a resurselor, de reducere a ambalajelor si deseurilor, de reciclare si compostare.
Rasism de mediu
Incineratoarele constituie o chestiune de rasism de mediu. Incineratoarele de deseuri municipale si asimilabile, deseuri periculoase, de namoluri de la statiile de epurare si pentru alte tipuri de deseuri sunt amplasate in comunitati ale persoanelor „de culoare“ si in comunitati cu venituri mici. In special in cazul deseurilor periculoase/toxice, rasa este un factor determinant in mai mare masura decat conditia sociala. Acestea au fost construite doar in comunitati de afro-americani, mexicani etc.
Incineratoarele sunt mai murdare decat carbunele
Pentru a produce aceeasi cantitate de energie, arderea gunoaielor polueaza aerul mult mai mult decat arderea carbunelui, cu toate ca incineratoarele sunt mai noi si dispun de mai multe echipamente de control a poluarii decat centralele electrice pe baza de carbuni. Incineratoarele de gunoi elibereaza de 28 de ori mai multe dioxine decat carbunele, de sase ori mai mult plumb si mercur, de 3,2 ori mai multi oxizi de azot (NOx), de 2,5 ori mai mult dioxid de carbon (CO2), de doua ori mai mult monoxid de carbon (CO) si cu 20% mai mult dioxid de sulf (SO2).
In cazul incineratoarelor „Energie din Deseuri”, incineratoarele nu pot transforma gunoiul doar in vapori de apa, intrucat in deseuri se regasesc tot felul de elemente, nu doar hidrogenul si oxigenul care intra in compozitia apei (H2O). Gunoiul contine metale grele precum arsenicul, plumbul, mercurul, halogeni precum clorinele ce produc prin ardere gaze acide, dioxine si furani extrem de toxici, compusi de carbon, sulf si azot care formeaza poluantii mentionati mai sus si multe altele.
Incineratoarele sunt de fapt „fabrici” de tip „gunoi pentru cenusa toxica si pentru poluarea aerului“. Imaginati-va ca aruncati un stilou si acesta ajunge la rampa de gunoi din apropiere. Stiloul e facut si din metale, unele dintre ele putand fi si toxice, din plastic si pigmenti care pot fi clorinati. Daca e ingropat pe o rampa, dureaza foarte mult timp pana cand oricare dintre aceste substante chimice sa ajunga la noi intr-o forma care poate fi respirata sau bauta. Daca acest stilou ar fi trimis la un incinerator, orice material toxic din compozitia stiloului devine imediat respirabil si baubil, din cauza unei combinatii de poluare a aerului si cenusa toxica produsa. Aceasta cenusa toxica ajunge tot la o rampa de gunoi, dar poate fi aeropurtata in imprejurimi sau poate lesia in panza freatica. Pe langa faptul ca elementele toxice din deseuri ajung la noi mult mai repede, arderea produce si poluanti noi, inclusic gaze acide, oxizi de azot, monoxid de carbon, dioxid de carbon, dioxid de sulf, dioxine si furani.
Incineratoarele, la fel ca alte unitati cu cos de fum, nu monitorizeaza ceea ce elibereaza in aer zi de zi. Autorizatiile nu prevad monitorizarea continua decat a trei poluanti (niciunul dintre cei toxici) – monoxid de carbon, oxizi de azot si dioxid de sulf. Multi alti poluanti se testeaza o data pe an; altii nu se analizeaza deloc. Testarea anuala este similara cu limitarea vitezei prin prezenta unui aparat de masurare a vitezei doar o data pe an, intr-o zi in care se pun semne de avertizare pe traseu, iar aparatul de masurare este manevrat de chiar de fratele soferului (companiile efectueaza singure aceste testari). In realitate incineratoarele depasesc „limita de viteza“ in multe alte zile din an, emisiile fiind excedentare la pornirea ori inchiderea incineratoarelor, in perioadele de defectiune, cand nu se efectueaza teste.
Incineratoarele nu inlocuiesc depozitarea in rampa, ci mai este nevoie de rampe mai mici, mai toxice pentru depozitarea cenusei rezultate. Poluantii capturati de echipamentele de control al poluarii aerului se adauga la cenusa. Asadar, cu cat e mai curat aerul, cu atat e mai toxica cenusa. Cenusa este cu mult mai toxica decat gunoiul care nu a fost ars, deoarece prin ardere se formeaza noi toxine, iar cele existente sunt mult mai usor dispersate. Ganditi-va la boabele de cafea in comparatie cu aceea macinata. Daca torni apa peste boabe, nu obtii cafeaua de dimineata. Daca macini boabele si le maresti suprafata, torni apa peste si obtii cafeaua. Este la fel cu cenusa: o suprafata mai mare inseamna ca mai multe toxine pot lesia, poluand panza freatica.
Efecte asupra sanatatii
Incineratoarele dauneaza sanatatii populatiei. In comunitatile situate in apropierea incineratoarelor, studiile au aratat relevat:
- incidenta crescuta a nasterilor inainte de termen si a bebelusilor nascuti cu spina bifida sau malformatii cardiace
- incidenta crescuta de cancere, in special de laringe, plamani, colorectale, ficat si stomac, leucemie, incidenta crescuta de cancere la copii, sarcom al tesuturilor moi si limfom non- Hodgkin
- nivel ridicat de dioxine in sangele muncitorilor de la incineratoare.
Cele mai costisitoare – faliment si garantii
Studiile realizate in 2010 si 2013 pentru Administratia Informatiilor despre Energie a SUA au aratat ca incineratoarele de gunoi sunt, de departe, cele mai costisitoare tehnologii de producere a energiei. Constructia, operarea si mentinerea incineratoarelor este cea mai costisitoare, chiar mai costisitoare decat a centralelor nucleare si a celor pe biomasa. Construirea lor costa de noua ori mai mult decat a unei centrale conventionale bazate pe gaze naturale, pe cand operarea costa de 30 de ori mai mult. Fata de tehnologiile fotovoltaice, constructia incineratoarelor costa de doua ori mai mult si de aproape patru ori mai mult comparativ cu cele eoliene.
Incinerarea este, de asemenea, cu mult mai scumpa decat depozitarea la rampa de deseuri. Blocheaza autoritatile locale ori regionale in contracte de monopol pe termen lung, adesea cu clauze de tip „furnizezi sau platesti“. Astfel de clauze obliga la furnizarea unei anumite cantitati de deseuri pentru incinerare, iar – in situatiile in care nu se furnizeaza intreaga cantitate prevazuta in contract – autoritatile trebuie sa plateasca pana la convergenta sumei pentru aceasta. Contractele si clauzele de genul acesta descurajeaza reducerea generarii deseurilor, reciclarea si compostarea, iar comunitatea nu mai poate economisi optand pentru alternative. De asemenea, contractele-capcana permit companiei de incinerare sa completeze pana la maximul de capacitate cu deseuri aduse din alte parti, fiind platita dublu. Incineratoarele foarte scumpe au dus la falimentul catorva autoritati locale. Cele mai spectaculoase exemple sunt cele din Harrisburg, Pennsylvania (cel mai mare faliment din 2011) si Claremont, New Hampshire, unde 29 de orase au cerut falimentul din cauza unor contracte „furnizezi sau platesti“. In alte cazuri au fost necesare garantii masive, cum ar fi cele 1,5 miliarde de dolari garantii de stat pentru cele cinci incineratoare din New Jersey si cele 1,2 miliarde de dolari reprezentand plata datoriilor pentru incineratorul din Detroit, contribuind la falimentul acelui oras. In multe alte cazuri, cheltuielile cu incinerarea sunt acoperite in alte moduri – taxe ascunse pentru evaluarea proprietatii, acceptarea deseurilor industriale mai profitabile si/sau cresterea taxelor pentru comunitatea locala captiva, in paralel cu oferirea unor servicii de eliminare a surplusului de deseuri din alte zone, pentru a-si atinge maximul de capacitate.
Incineratoarele nu exceleaza nici la crearea locurilor de munca. Pentru fiecare 10.000 de tone de deseuri procesate anual, incineratoarele si rampele creeaza un loc de munca, in timp ce unitatile de reciclare creeaza 10, iar reutilizarea, remanufacturarea si repararea creeaza mult mai multe (20-300, in functie de materiale). Cu o rata de reciclare de mai putin de 33%, industria reciclarii din SUA furnizeaza in prezent peste 800.000 de posturi. O rata de reciclare de 75% la nivel national ar crea 1,5 milioane de locuri de munca.
Competitia cu reciclarea si energia curata
Incinerarea impiedica reducerea deseurilor, reciclarea si compostarea, atat din perspectiva contractelor prin care se impune generarea unei anumite cantitati de deseuri, cat si in virtutea faptului ca incineratoarele au nevoie de materiale reciclabile (hartie, cauciucuri, lemn si plastic), pentru a arde eficient. Prin politicile pentru energie curata, incineratoarele (si rampele in care se ard gazele pentru a produce energie) sunt adesea subventionate pentru producerea de energie, insa reciclarea si compostarea nu sunt. Arderea gunoaielor, „biomasa“ si gazele din rampele de gunoi scot din calculul pentru subventii energia eoliana.
Mitul „carbonului neutru“
Chiar daca datele EPA – Agentiei pentru Protectia Mediului din SUA arata ca incinerarea gunoiului este de 2,5 ori mai periculoasa decat carbunele pentru incalzirea globala (poluarea cu dioxid de carbon raportat la cantitatea de energie produsa), industria incinerarii sustine ca nu polueaza cu CO2! Se compara cu emisiile de metan din rampele de gunoi si, in plus, nu iau in calcul cota de emisii rezultate din arderea hartiei si a altor materii organice. Chiar si asa, ignorand fractia „biogena“, emisiile de carbon din restul deseurilor (plastic si altele) este cu 55% mai periculoasa decat carbunele. Totusi, mitul „carbonului neutru“ a fost spulberat in mod repetat in ultimii ani, dat fiind ca ar fi nevoie de secole pentru ca arborii sa absoarba tot carbonul, chiar si replantand copacii si lasandu-i sa creasca atata timp.
In Europa nu functioneaza
Promotorii incineratoarelor arata cu degetul peste ocean, argumentand ca incinerarea functioneaza in Europa si in Japonia, unde este practicata pe scara larga. Incineratoarele din tarile respective sunt, de asemenea, foarte poluatoare, impiedica reciclarea, iar unele tari europene s-au trezit in situatia de a importa deseuri din tarile invecinate, cu scopul de a alimenta incineratoarele cu indeajuns de multe deseuri pentru a fi operate.
Solutii reale
Tot necesarul de electricitate poate fi obtinut prin conservare, eficienta si inmagazinarea energiei solare si eoliene. Uneori incineratoarele sunt folosite si pentru agent termic, dar acele nevoi sunt mai bine acoperite prin conservare, eficienta, pompe geotermale si apa incalzita cu ajutorul panourilor solare.
Alternativa „zero waste / zero deseuri“ isi propune sa elimine incineratoarele si sa reduca utilizarea rampelor de gunoi cu cel putin 90%. Unele comunitati, in special San Francisco, se afla pe drumul cel bun in aceasta directie. Aceste solutii implica colectarea selectiva la sursa in proportie maxima, reutilizarea, reciclarea si compostarea. Tot ceea ce ramane trebuie analizat, pentru a intelege ce nu a functionat intr-una din etapele anterioare ale procesului, astfel incat produsele sa poata fi reproiectate sau retrase treptat din piata.
