AFACEREA „TINERETULUI” – 12.000 mp de pe Kiseleff inchiriati la pretul unui teren arabil din Ghimpati
Proiectul misteriosului bloc gigant de 29 de etaje de pe Baza Sportiva Tineretului, care va fi construit de omul de afaceri Puiu Popoviciu, este tinut la secret. Urma lui s-a pierdut din 2005, cand a fost introdus pe sest si aprobat de consilierii generali. Atunci cladirea avea doar 10 etaje. La trei ani dupa, investitorul a mai adaugat alte 19 etaje, iar noul proiect s-a ratacit prin Primaria Capitalei. Terenul pe care se va ridica blocul-turn a fost inchiriat de la stat cu un euro pe metru patrat.
O cladire de 29 de etaje se pregateste sa sufoce terenul Bazei Sportive Tineretului si sa intre in Cartea Recordurilor la capitolul smecherii. Blocul-turn din zona Kiseleff ar fi cel mai inalt din tara, iar pentru un asemenea proiect autoritatile ar fi trebuit sa ceara si parearea bucurestenilor, asa cum Traian Basescu, pe vremea cand era primar general, a dezbatut public Pasajul Basarab. Istoria Strandului Tineretului este intortocheata si cu multe lacune, constructiile mamut fiind de mult planuite de „baietii destepti” si ascunse in spatele unor probleme aproape inexistente. Ca sa iti iasa o asemenea lovitura imobiliara trebuie sa ai tact, rabdare si sa stii cum se vand iluziile.
PREMEDITAREA. Povestea a inceput sa ia contur in 1999, cand un banal control al Directiei de Sanatate Publica a scos la iveala unele nereguli privind igiena si rezistenta cladirilor de pe Baza Sportiva Tineretului. Directorul de atunci, Bogdan Gheorghe, actualul secretar general al Agentiei Nationale pentru Sport (ANS), a intrat in „panica”, dupa cum a incercat sa se justifice, si pe motiv ca nu avea bani sa renoveze si sa respecte indicatiile pretioase ale inspectorilor sanitari a hotarat sa inchirieze o parte din baza sportiva. Zis si facut.
CHIRIAS DE LUX. In anul 2000 a gasit un investitor cu viziune, pe Puiu Popoviciu, si i-a inchiriat pe o perioada de 49 de ani un teren care se intinde pe o suprafata de 11.986 mp cu doar un euro pe metru patrat. Sa nu uitam ca vorbim despre o zona centrala a Bucurestiului, situata pe Bulevardul Kiseleff. Cum a fost posibila inchirierea la un pret de cel putin zece ori sub medie? O alta intrebare fara raspuns este cum i s-a permis noului chirias sa construiasca pe un teren protejat de Legea Sportului. Domnul Gheorghe n-a stiut sa raspunda clar. O ancheta a DNA se afla insa in plina derulare.
„Vorbim de anul 2000, aveam nevoie de un chirias pentru a salva Strandul Tineretului. Nu aveam bani nici pentru plata apei curente. Contractul este avantajos. In sapte ani am primit 1.200.000 de euro. Noi, ca institutie, din 1990 n-am primit nici un leu, iar baza sportiva trebuia intretinuta. Eu n-am dat decat o portiune pe care se gaseau la un moment dat patru terenuri de tenis lasate in paragina, adica la stadiul de pamant. Acolo se mai gaseste si o centrala termica ce va fi mutata. Mai mult, investitorul s-a oferit sa construiasca terenurile de tenis in alta parte”, a spus Bogdan Gheorghe. Intrebat cum a putut sa inchirieze un teren pe care un particular, evident, nu unul oarecare, sa poata construi cea mai mare cladire din Capitala, domnul Gheorghe, cu zambetul pe buze, ne-a spus ca pe el nu l-a interesat ce va face investitorul respectiv pe terenul cu pricina. Important este ca i-au venit bani lunar din acel contract. Nici asa argumentele lui nu stau in picioare, pentru ca, daca voia cu orice pret ca obtina bani frumosi din aceasta afacere, nu inchiria metrul patrat cu un euro intr-una dintre cele mai bune zone din Bucuresti.
PE APA SAMBETEI. Trecand si peste acest lucru, secretarul ANS a recunoscut ca „indicatiile” acelui control al Directiei Sanitare care l-au „bulversat” n-au fost nici pana in ziua de azi respectate. Cu alte cuvinte, nu s-a facut nimic in baza sportiva, cladirile sunt la fel de darapanate, iar igiena a ramas in continuare o problema nerezolvata.
„Sunt la fel ca in 2000. Cu banii obtinuti din chiria terenului abia am putut sa platesc utilitatile”, a incercat sa se justifice Bogdan Gheorghe, semnatarul contractului de inchiriere cu Kiseleff Business Plaza. Cu alte cuvinte, acel control care l-a speriat atat de tare pe actualul secretar general al ANS, fostul director al Bazei Tineretului, n-a produs decat un efect, probabil dorit inca de la inceput, si anume instrainarea cu orice pret a 12.000 de metri patrati de teren.
Intrebat de ce nu a cautat totusi un investitor tot din domeniul sportului, pentru a pastra destinatia terenului, Bogdan Gheorghe a raspuns ca „activitatea sportiva in Romania nu este profitabila, iar el nu avea cum sa stie in 2000 cum vor creste preturile pe piata imobiliara”. Prin stabilirea unor clauze contractuale foarte stricte intre proprietar si chirias, situatia nu ar fi scapat insa de sub control si nu s-ar fi ajuns la distrugerea unei baze sportive.
PE SEST. Ajutorul autoritatilor pentru acest proiect, in spatele caruia se afla omul de afaceri Puiu Popoviciu, nu s-a oprit aici. Dupa ce a pus mana pe baza sportiva, investitorul a apelat la bunavointa consilierilor generali ai Capitalei. Acestia i-au aprobat in 29.09.2005 un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) intr-un mod tipic romanesc. Fara a avea aprobarea arhitectului-sef al Bucurestiului, Adrian Bold, PUZ-ul cu pricina a fost introdus pur si simplu intr-o sedinta a Consiliului General si aprobat, fara prea multe comentarii. Pe site-ul Primariei Capitalei poate fi gasit in forma aprobata la acea data: locuinte si birouri P+10, pe Strada Premio Nebiola, documentatia apartinand pare-se Universitatii de Arhitectura „Ion Mincu”. O data ce consilierii au parafat planul, beneficiarul si-a permis sa adauge inca 19 etaje. Momentan PUZ-ul se gaseste in „dizgratie”. Problema este ca acesta ascunde o cladire mamut de 29 de etaje si este, in acest moment, cea mai inalta cladire a Bucurestiului. Beneficiarul a revenit cu acest nou certificat de urbanism in vederea obtinerii avizului de constructie. De aceasta data, pretentiile sunt ceva mai rafinate. Pe terenul generos, de 12.000 de metri patrati, se vor ridica doua cladiri. Un P+7 si un P+29. Certificatul de urbanism a fost depus la 24.04.2007. Urmeaza ca actualul PUZ sa treaca din nou peste ingaduitoarea comisie a Municipiului Bucuresti si sa mai schimbam putin oxigen pe colosi de beton.
Contracte cu probleme in vizorul DNA
Baza Sportiva Tineretului se gaseste intre nordul Capitalei si Piata Victoriei si detine 99.960 de metri patrati de teren imbietor. Aceasta se afla in administrarea privata a Complexului Sportiv Lia Manoliu (CSLM). Prin HG 377 din 13.05.1999 terenul a fost trecut din domeniul public al statului in cel privat si in directa administrare a Complexului. Prin aceasta modalitate, complexul a primit in administrare atat terenul, cat si constructiile aferente. De-a lungul timpului, CSLM a incheiat mai multe contracte de concesionare sau inchiriere pe terenul bazei sportive. Acestea fac momentan obiectul unei anchete DNA. Primul contract de concesionare a Bazei Tineretului a fost semnat in 1992, cu Clubul privat Macmonis. Al doilea contract, care face obiectul unui proces, este cel semnat cu SC Tineretului SA. In 2003, CSLM a concesionat pentru 49 de ani terenul de 64.000 de metri patrati impreuna cu mijloacele fixe ale firmei de mai sus. Al treilea contract a fost semnat in 23.10.2000. De aceasta data, CSLM a inchiriat pentru 45 de ani o parte din terenul Strandului Tineretului si activele existente ale societatii SC TriGranit Romania, actuala Kiseleff Business Plaza, controlata prin off-shor-uri cipriote de Puiu Popoviciu.
Sursa: Jurnalul National
