FOTO: Deșeuri menajere importate din Marea Britanie care au fost clasificate ca plastic reciclabil, în Santos, Brazilia. Fotograf: Mauricio Lima/AFP/Getty Images
Autor: Sandra Laville, The Guardian
Traducere: Silviu Lungu
Exclusiv: Un grup de control a verificat acuzațiile că deșeurile din plastic nu se reciclează, ci sunt lăsate să se scurgă în râuri și oceane.
Guardian a aflat că industria de reciclare a plasticului este investigată pentru suspiciuni de abuzuri și fraudă în sistemul de export; în același timp, apar semnale de alarmă că în lume se închid porțile pentru deșeurile din ambalaje provenite din Marea Britanie.
The Environment Agency (EA) a format o echipă de investigatori care cuprinde trei ofițeri de poliție în retragere, în încercarea de a cerceta acuzațiile de abuz la adresa unor firme și a unor membri ai crimei organizate.
Conform informațiilor de la EA, în ultimele trei luni au fost suspendate sau anulate licențele deținute de șase exportatori britanici de deșeuri din plastic. Unei firme i s-au oprit în ultimii trei ani 57 de containere cu deșeuri din plastic în porturile din Marea Britanie, din cauza suspiciunilor de contaminare a deșeurilor.
Acuzațiile pe care agenția și-a propus să le investigheze includ:
- Exportatorii raportează în mod fals zeci de mii de tone de deșeuri din plastic care probabil nu există
- Deșeurile din plastic din Marea Britanie nu sunt reciclate și sunt lăsate să se scurgă în râuri și oceane
- Transporturi ilegale de deșeuri din plastic sunt direcționate prin Olanda spre Extremul Orient
- Unor companii britanice cu multiple contravenții pentru expedierea unor deșeuri contaminate li se permite să continue exporturile.
Conform datelor guvernului, gospodăriile și firmele britanice au utilizat anul trecut 11 milioane de tone de ambalaje. Două treimi din deșeurile noastre de ambalaje din plastic sunt exportate de o industrie care câștigă peste 50 de milioane de lire sterline anual.
Exportatorii fac milioane din aplicarea unor tarife variabile pe tona de deșeuri din plastic comercianților și producătorilor – actualmente 60 de lire pe tonă. Comercianții cumpără aceste certificate care atestă exportul de deșeuri din plastic (Pern – plastic export recovery notes) pentru a dovedi guvernului că participă la reciclarea deșeurilor din plastic.
Dar sistemul – care a fost aspru criticat în această vară pentru posibilitatea de fraudare și abuz de către Oficiul Național de Audit – se bazează pe declarațiile pe propria răspundere ale companiilor referitoare la cantitățile de ambalaje exportate.
The Guardian a aflat că s-au transmis informații către EA (organismul de reglementare) care arată discrepanțe uriașe între cantitatea de ambalaje exportate înregistrate la vamă și cantitatea pe care exportatorii britanici pretind că au expediat-o.
Datele analizate de Guardian arată că firmele de export britanice pretind că au exportat cu 35.135 de tone mai mult plastic decât au înregistrat vămile. Una dintre surse a declarat: „În ultimele luni, datele din vămi despre deșeurile din plastic sunt mai mici decât cele raportate la Environment Agency de exportatori – iar asta sugerează că se expediază încărcături care se pretind a fi deșeuri din plastic pentru primi prețul Pern.”
„Pern are valoarea de aproximativ 60-70 de lire sterline pe tonă, iar asta încurajează tot felul de oameni să intre pe piața de export și întrebarea este dacă instituțiile au puterea să detecteze dacă se expediază cu adevărat deșeuri din plastic.”
Cel puțin 100 de containere cu deșeuri din plastic pe zi sunt expediate din porturi precum Felixstowe și Southampton spre Europa și Extremul Orient. Cei din interior spun că personalul EA nu a vizitat niciodată țările și locurile unde se exportă pentru a fi reciclat plasticul din Marea Britanie. Jacob Hayler, director executiv al Environmental Services Association (ESA), este una dintre multele persoane care au ridicat problema discrepanței dintre cifrele raportate la EA.
„Am semnalat acest lucru și ei sunt informați,” a spus acesta. „Agenția și ceilalți analizează cum să îmbunătățească aplicarea legii… avem crima organizată, iar bandele de infractori exploatează sistemul în continuare.”
Investigația în curs a corupției din industria plasticului vine într-un moment în care Marea Britanie caută noi piețe internaționale pentru deșeurile sale din plastic.
În ianuarie, China a încetat să mai accepte deșeuri din plastic britanice, iar exporturile s-au mutat spre Malaezia, Vietnam și Polonia. Dar Malaezia și Vietnam au pus interdicții temporare pe importuri, iar Polonia ia în considerare introducerea de restricții, semn că țările devin mai prudente în fața dovezilor că ratele de contaminare sunt ridicate.
Datele analizate de Guardian arată că exporturile Marii Britanii către Turcia și Olanda au crescut spectaculos. Numeroși inițiați au declarat către The Guardian că piața de export – pe care se bazează Marea Britanie în încercarea de a atinge obiectivul de a reprocesa peste jumătate din deșeurile din plastic până în 2020 – s-ar putea restrânge drastic în câteva săptămâni.
Phil Conran, director al 360 Environmental și președinte al comitetului consultativ guvernamental pentru ambalare, declară: „Toate aceste piețe închid efectiv ușa materialelor de proastă calitate și pun tot mai multe limite la materialele de bună calitate pe care le acceptă.”
„În acest moment încă se mai colectează materiale și se expediază undeva… dar se pare că am ajuns într-un punct de cotitură și ne luptăm să găsim piețe pentru materialele colectate.”
Noile piețe au adus temeri suplimentare referitoare la abuzurile din sistem. Conform declarațiilor făcute de companii cu privire la ambalaje, Marea Britanie a exportat în Turcia 27.034 de tone de deșeuri din plastic în primele trei luni ale acestui an, în comparație cu 12.200 de tone în aceeași perioadă din 2017. Exporturile către Olanda au crescut cu aproape 10.000 de tone în primele șase luni ale anului, comparativ cu aceeași perioadă din 2016; 38.207 tone în 2018 față de 28.784 în 2016.
EA a făcut afirmația că firmele de export folosesc Olanda pentru a „spăla” deșeurile din plastic – prin exploatarea controlului mai lejer care se face la expedierea spre Europa – înainte de a le transfera ilegal spre alte țări din Extremul Orient, unde ar avea dificultăți să fie aprobate de sistemul de licențiere britanic.
Addie van der Spapen, de la firma de reciclare olandeză Kunststof Recycling, declara că Olanda în mod sigur nu are capacitatea de a procesa cantitățile tot mai mari de deșeuri din plastic din Marea Britanie. „Nu tot se reciclează. Materialele din Anglia se revarsă în Europa, ei inundă Europa cu plasticul lor”, spunea acesta.
Piața în creștere din Turcia amplifică temerile că tot mai multe deșeuri din plastic britanice se vor scurge în oceane.
Una dintre surse a declarat: „Îngrijorarea referitoare la Turcia este că nu știm dacă materialele sunt depozitate pentru o reciclare ulterioară sau nu sunt reciclate deloc și sunt arse.”
O anchetă a Oficiului Național de Audit de anul acesta critica lipsa de rigoare a EA și a guvernului.
„Motivația financiară pentru companii de a pretinde în mod fraudulos că au reciclat ambalajele din plastic este mai mare decât la orice alt material,” spuneau aceștia.
„Există astfel riscul ca o parte din acestea să nu fie reciclate sub aceleași standarde ca în Marea Britanie, ci să fie trimise la gropile de gunoi sau să contribuie la poluare.”
Marie Fallon, de la Environment Agency, a confirmat în fața Parlamentului că a fost înființată o echipă de investigații condusă de serviciile secrete pentru combaterea corupției și a fraudelor din sistemul de export.
Fallon a recunoscut că agenția ar fi trebuit să facă mai multe în ultimii ani pentru a oprirea fraudelor. În 2016-2017, personalul acesteia a efectuat mai puțin de 40% din cele 346 de controale planificate la companii. Anul acesta, cinci firme de export evaluate la un nivel de risc maxim încă funcționează, iar 33 considerate de risc mediu au fost acreditate să exporte deșeuri.
