Presiune din partea industriei impotriva legislație anti-plastic de unică folosință

Industria reacționează, pentru a opri legislația referitoare la plastic, adoptată la presiunea publică.

Atunci când Dicționarul Collins a anunțat faptul că ‘cuvântul anului 2018’ este „de unică folosință”, a rezumat într-un mod neașteptat modul în care nevoia arzătoare de a rezolva problema supra-consumului de plastic a explodat pe agenda publică din ultimii ani.

Reducerea plasticului de unică folosință a devenit o urgență pentru protejarea mediului marin, pentru încetinirea schimbărilor climatice și pentru reducerea cantității de resurse folosite, reprezentând piesa centrală din propunerea Comisiei Europene din luna mai 2018, pe tema reducerii impactului anumitor tipuri de produse din plastic asupra mediului. Cel puțin parțial datorită presiunii și îngrijorării publice, unele state membre precum Franța și Marea Britanie au propus măsuri naționale suplimentare pentru a rezolva problema plasticelor de unică-folosință. Și deși niciuna dintre aceste propuneri nu sunt pe cțt de radicale ar trebui să fie pentru a reduce dependența de plastic în mod semnificativ, sunt cu siguranță un pas în față.

Industria este dezavantajată de aceste evoluții. S-a opus și a încercat să submineze timp de ani buni acțiunile de reducere a consumului de plastic, în schimb finanțând inițiative de educare și de curățenie a deșeurilor, menite să deturneze atenția de la vina industriei producătoare de plastic la cea a cetățenilor.

Însă acum, factorii de decizie din cercurile din Bruxelles sunt receptorii unor eforturi de lobby serioase, bine coordonate, venite din parte industriei, al căror scop este acela de a submina măsurile propuse pentru reducerea plasticului de unică-folosință. Propunerea Comisiei va intra miercuri în a treia rundă de ‘negocieri tripartite’, în timp ce Consiliul UE (statele membre) și Parlamentul European (membrii Parlamentului European) se străduie să finalizeze procesul până la finalul președinției Consiliului UE din data de 31 decembrie.

Poziții emergente în UE privind plasticele de unică-folosință

Propunerea Comisiei Europene din luna mai 2018 include un număr de măsuri promițătoare, care au potențialul să limiteze supra-consumul de plastic din Europa. Printre acestea: interzicerea unor articole din plastic de unică-folosință precum paiele, tacâmurile și bețișoarele pentru urechi; o țintă de colectare de 90% a sticlelor de plastic puse pe piață, până în 2025; acțiuni pentru limitarea poluării cu mucuri de țigări. Înainte de publicarea propunerii, Comisia a întâmpinat un lobby puternic, așa cum dezvăluia Corporate Europe Observatory într-un articol publicat anterior.

Poziția Parlamentului European referitoare la propunere a atras un număr covârșitor de 571 de voturi pro și doar 53 împotrivă, semnalând un consens rar-întâlnit. Mai mult, membrii Parlamentului au votat pentru înăsprirea propunerii Comisiei, cerând și: o interdicție pe articole de unică folosință precum recipientele din polistiren expandat pentru mâncare; un conținut de plastic reciclat de cel puțin 35% pentru sticlele de băuturi până în 2025; ținte suplimentare pentru reducerea deșeurilor de mucuri de țigări, pentru a asigura faptul că producătorii de tutun sunt responsabili și acoperă costurile acțiunilor de curățenie și de educare.

În propria poziție, Consiliul UE a propus introducerea unor noi articole pe lista celor interzise, însă și o serie de modificări care ar reduce responsabilitatea producătorilor în gestionarea problemei plasticului de unică-folosință.

Lobby intens al statelor membre

Corporate Europe Observatory a contactat mai mulți oficiali ai statelor membre care lucrează pe propunerea plasticului de unică-folosință, iar aceștia au raportat că a existat „lobby masiv” și „foarte intens” pe această chestiune. Oficialii susțin că numeroase sectoare industriale au fost active pe acest subiect, prin tehnici precum trimiterea de e-mailuri cu rol de lobby, cereri de întâlniri față-în-față, invitații de participare la dezbateri, precum și trimiterea unor luări de poziție. ONG-urile au fost deopotrivă foarte active (deși cu mult mai puține resurse decât industria), realizând campanii pentru ca noile reglementări să fie pe cât de dure posibil. Un oficial al unui stat membru a raportat faptul că lobby-ul industriei a fost de trei ori mai puternic decât cel al ONG-urilor.

https://www.facebook.com/ZeroWasteEurope/videos/vb.147380781998983/2019145458141398/?type=2&theater

Grupurile de lobby se opun principiului „poluatorul plătește”

Un punct esențial în lupta industriei privind propunerea referitoare la plasticul de unică-folosință îl reprezintă Responsabilitatea Extinsă a Producătorului (EPR). Propunerea Comisiei Europene pe EPR menționează că producătorii anumitor articole de plastic de unică-folosință ar trebui să plătească pentru managementul deșeurilor respectivelor produse (inclusiv infrastructură, colectare, transport și tratare), să acopere costurile acțiunilor de curățenie, dar și să desfășoare campanii de informare despre impactul managementului incorect. Propunerea ar garanta faptul că poluatorul plătește, iar nu autoritățile locale sau plătitorii de taxe. Noile scheme EPR ar trebui aplicate pentru containere de mâncare, căni pentru băuturi, mucuri de țigări, șervețele umede, dar și alte produse din plastic de unică-folosință. Plata costurilor aferente curățeniei prin schema EPR reprezintă de asemenea o noutate prin care se garantează că producătorii plătesc facturile.

Schemele EPR au existat de ceva vreme pentru anumite produse, însă, la fel ca în cazul schemelor de tipul poluatorul plătește, companiile care trebuiau să plătească facturile tind să se opună. În acest caz, industria a încercat să camufleze rezistența în spatele argumentului că poluarea cu plastic este de fapt o problemă de aruncare necorespunzătoare a gunoiului, plasând responsabilitatea pe cetățeni și pe comunități, scutind astfel industria plasticului de a lua măsuri obligatorii. O exemplificare a acestei abordări o întâlnim la BusinessEurope și FoodDrinkEurope, organizații care s-au opus măsurii ca producătorii să plătească toate costurile de management al deșeurilor și al acțiunilor de curățenie, prin schemele EPR.

Din aceeași tabără face parte Clean Europe Network (CEN), țintă a unui articol anterior al Corporate Europe Observatory. CEN, un ONG specializat pe prevenirea aruncării gunoiului în natură, a fost înființat de organizația de lobby a comercianților de ambalaje, Pack2Go Europe, cu care împarte un birou la Bruxelles, alături de alte grupuri de lobby. În răspunsul CEN la propunerea Comisiei, se precizează că „obligarea producătorilor să plătească pentru acțiunile de curățenie a gunoiului aruncat în natură ar putea trimite un semnal greșit cetățenilor”, mesaj care sprijină poziția industriei, care se opune principiului ca producătorul să plătească în întregime.

Pe de altă parte, nevoia unor reglementări EPR ferme nu a fost niciodată mai clară, dacă luăm în considerare investigația din Marea Britanie care arată cum unele companii nu au plătit pentru schemele existente timp de ani de zile.

În ciuda opoziției unor țări ambițioase precum Belgia sau Olanda, Presedinția austriacă a Consiliului UE a propus o serie de amendamente care ar relaxa reglementările EPR. Aceste propuneri includ exceptarea articolelor care nu sunt ambalaje de la plata managementului deșeurilor, inclusiv colectarea și tratarea lor. Acest lucru este problematic în cazul mucurilor de țigară, căci ar înseamna că producătorii de tutun nu ar trebui să plătească pentru instalarea de scrumiere și coșuri de gunoi în spațiile publice, pentru a sprijini colectarea corespunzătoare a țigărilor. Există în acest moment un decalaj major între legislație și responsabilitatea producătorului în această chestiune, ceea ce a condus la declararea mucului de țigară articolul cel mai des aruncat în natură articol pe plajele Europei. Consiliul face de asemenea presiuni pentru amânarea termenului limită pentru implementarea schemelor EPR până în 2025, dar și pentru stabilirea unor scheme EPR prin acorduri voluntare cu industria, iar nu prin reglementări obligatorii. Schemele EPR sunt așadar unul dintre subiectele principale care trebuie urmărite pe măsură ce instituțiile UE încearcă să ajungă la un acord comun în negocierile tripartite.

Industria: „Este vorba despre piața unică, proștilor”

Inițiative suplimentare de lobby la nivel corporatist au vizat acțiunile menite să rezolve problema plasticului de unică-folosință, acțiuni care afectează profiturile industriei. Lobby-iștii au recurs la argumente care conțin concepte pompoase, precum „economie circulară”, „inovație”, „o mai bună reglementare” și argumentul final – ‘piața unică’.

În fapt, prin toate aceste argumente, se încearcă limitarea capacității statelor membre de a impune propriile reguli pentru restricționarea unor anumite produse din plastic. Într-o scrisoare din noiembrie 2018 redactată de 73 de grupuri de lobby din partea industriei plastice, printre care Amcham EU, Cosmetics Europe și PlasticsEurope, se precizează că, dacă guvernele naționale ar vrea să impună restricții mai drastice pentru anumite articole de unică-folosință, s-ar „periclita libera mișcare a bunurilor ambalate și a ambalajelor” în UE.

Lobby-ul industriei a luat decizia tactică de a folosi argumente și afirmații alarmiste, prin care sugerează că piața unică va fi pusă în pericol, ceea ce ar putea avea un impact asupra statelor membre din Consiliu. Ei ignoră însă faptul că această criză a plasticului este atât de severă (de exemplu, plasticul reprezintă 80-85% din cantitatea de deșeuri marine), încât guvernele ar trebui să își păstreze dreptul de a interzice sau de a restricționa în mod suplimentar articole din plastic dacă o consideră necesar; ignoră de asemenea faptul că guvernele care propun astfel de reglementări răspund de fapt cererii publice.

O altă scrisoare a industriei din august 2018 reliefează strategia de lobby și abordarea industriei. Grupurile de lobby încearcă să creeze o dezbatere în jurul întrebării dacă această legislație, care are la bază Articolul 192 din Tratatul UE (procedurile de protejare a mediului), are prioritate asupra regulilor existente (Directiva Ambalaje și Deșeuri de Ambalaje) care are la bază Articolul 114 din Tratatul UE, un articol care favorizează piața unică a UE. Acest argument tehnic poate fi considerat oricum, numai nu relevant pentru cetățenii de rând care vor doar mai putin plastic în viața lor. Totuși, decizia privind articolul din Tratatul UE care va fi în cele din urmă folosit pentru a încadra reglementările – fie cel referitor la protejarea mediului fie cel referitor la argumentele economice referitoare la piața unică – va avea un impact crucial asupra severității și domeniului de aplicare a legislației; și este clar pentru ce parte a balanței își folosește industria redusele substanțiale.

Landmark, o firmă de consultanță privind afacerile publice, a fost implicată în redactarea scrisorilor venite din partea corporațiilor, ca parte a activității desfășurate pentru grupului de lobby EUROPEN (Organizația Europeană a Ambalajelor și a Mediului). Printre clienții Landmark, se numără numeroase companii din sectorul alimentelor și băuturilor, dar și producători de plastic, dintre care amintim: PepsiCo, Danone, FoodDrinkEurope, FoodServiceEurope și European Federation of Bottled Waters, printre alții.

Agitând opoziția

Industria a găsit tot felul de metode suplimentare pentru a contura opoziția față de diverse aspecte ale propunerii vizând plasticul de unică-folosință.

Coca Cola, Danone, Nestlé și PepsiCo, companii ale căror ambalaje reprezintă top patru cele mai des întâlnite deșeuri din natură, au exercitat presiuni asupra statelor membre pentru a se opune propunerii Comisiei de a impune re-designul capacelor sticlelor, pentru ca acestea să nu mai fie detașabile și astfel să se reducă depozitarea lor necorespunzătoare și să se încurajeze reciclarea.

Așa cum remarca ONG-ul Recycling Netwerk, ideea de a impune capace fixe pentru sticlele de băuturi „nu necesită cunoștințe speciale. Presupune doar fixarea capacului de sticlă, astfel încât acesta să nu cadă. E cel mai ușor lucru de făcut.” Totuși, companiile susțin că ar trebui pus accentul pe Schemele Garanție-Depozit, ca alternativă la schimbarea obligatorie a designului. Ceea ce le aduce în fața acuzațiilor de ipocrizie, dacă luăm în calcul, de exemplu, opoziția Coca-Cola la schemele depozit, fapt demonstrat de documente strategice din 2015, obținute pe surse.

Dar aceasta nu este o situație de tipul „sau-sau”. Schemele garanție-depozit ar trebui implementate acum pentru a maximiz ratele de colectare în viitor, dar schimbarea designului ar avea un impact imediat. Luând în considerare amploarea crizei, nu avem timp pentru jumătăți de măsură. Dar în momentul scrierii acestui document, se pare că unele state membre iau în considerare să fie de acord cu industria, poziționându-se împotriva membrilor Parlamentului European.

De altfel, Pack2Go au ridicat ștacheta, acuzând Comisia de adoptarea unei abordări punitive față de plasticul de unică-folosință și acuzând politicienii și oficialii că „se joacă cu bună-starea cetățenilor”. Această afirmație se bazează pe un studiu care pune la îndoială gradul de igienă al recipientelor pentru mâncare și al cănilor reutilizabile. Raportul a fost, de fapt, comandat chiar de Pack2Go Europe, iar citarea unor cercetări finanțate de industrie a fost adusă în prim plan de către The Times. În mod ciudat, raportul nu este disponibil pe site-ul Pack2Go. Pack2Go a depus de asemenea o plângere oficială privind calitatea evaluării impactului, pe care Comisia și-a bazat propunerea referitoare la plasticul de unică folosință.

Trebuie luată în considerare și insistența industriei asupra inițiativelor voluntare. Astfel de acorduri voluntare reprezintă de fapt o tactică de a întârzia sau a evita reglementările obligatorii. Paper Cup Alliance, parte din Pack2Go, a fost lansată de producătorii de pahare din Marea Britanie. Scopul ei este acela de a restabili imaginea paharelor de unică folosință ca fiind ușor-reciclabile, dar și de a deturna cererile unei așa numite taxe-latte care ar putea fi adăugată asupra acestora.

Însăși numele alianței Paper Cup reprezintă o încercare strategică și înșelătoare de rebranding: dacă paharele ar fi confecționate doar din hârtie, reciclarea lor nu ar fi problematică; folia de plastic este cea care le face neeligibile pentru reciclare prin colectarea standard de deșeuri de hârtie.

Această inițiativă de PR, care vizează factorii de decizie din Marea Britanie, pare coordonată de Instinctif, agenția de comunicare care are printre clienții de la nivelul UE companii precum Imperial Brands (Big Tobacco) șiEDiMA (asociația de comerț care reprezintă intereselor jucătorilor Big Data, precum Amazon, Facebook și Google).

Firmele de lobby câștigă în mod clar de pe urma agitației companiilor stârnite de reglementările privind plasticul. Public Affairs News a relatat că British Plastics Federation (BPF) lucrează cu Portland PR pentru a crea „o ofensivă secretă de PR și lobby” țintită pentru a deturna acțiunile din UK de a rezolva problema plasticului de unică folosință. Oricum, poate că nu este atât de mare secretul în cele din urmă – BPF nu se poate abține să nu se laude cu întâlnirile de lobby cu reprezentanți sus-puși ai guvernului britanic!

Nu este prea târziu pentru o legislație puternică, susținută în mod public, pentru rezolvarea problemei plasticului de unică-folosință

Se pare că Presedinția Consiliului UE, alături de alte state membre, Parlamentarii Europeni și Comisie, intenționează să adopte propunerea referitoare la plasticul de unică folosință înainte de Crăciun. Urgența de a finaliza legislația înainte de finalul acestei sesiuni parlamentare este la fel de mare ca urgența de a rezolva criza plasticului. Rămân însă câteva probleme serioase, mai ales în ceea ce privește poziția Consiliului referitoare la Responsabilitatea Extinsă a Producătorului – ce produse ar trebui incluse și în ce măsură producătorii ar trebui să acopere costurile.

Nu este prea târziu ca statele membre să procedeze corect și să asigure o legislație europeană progresivă, pentru reducerea poluării cu plastic și pentru protejarea mediului pentru generațiile viitoare. Îi puteți încuraja să acționeze în mod pozitiv semnând această petiție sau aceasta, dar și prin implicarea în Rethink Plastic Alliance.

Puteți citi mai multe despre poluarea cu plastic pe Corporate Europe Observatory: