Ingroparea dioxidului de carbon scumpeste energia

Modernizarea centralelor pe carbuni cu zero emisii poluante ar putea avea ca efect triplarea pretului energiei. Noua tehnologie ar putea deveni rentabila abia peste 20 de ani
zacaminte
Lichefierea si ingroparea dioxidului de carbon produs de termocentrale pot fi aplicate, dar costa mult. UE ar avea nevoie de cateva zeci de miliarde de euro.

Un studiu comandat de guvernul britanic a scos la iveala ca centralele pe carbuni cu emisii poluante zero sunt inca departe de a fi rentabile. Compania de consultanta McKinsey a calculat ca prin modernizarea termocentralelor din Marea Britanie pretul energiei s-ar putea tripla.

Ca sa indeplineasca obiectivele de reducere a poluarii, guvernul lui Gordon Brown isi propusese construirea unei duzini de noi termocentrale pe carbune, bazate pe tehnologia ingroparii dioxidului de carbon rezultat din ardere.

Acest proiect, aparent nerentabil, ar putea fi insa subventionat de Uniunea Europeana si, in acest caz, pretul energiei s-ar scumpi numai cu 25%.

Lichefierea si ingroparea costa mult

Captarea dioxidului de carbon, precum si lichefierea, transportul si pomparea lui in sondele goale din care s-au scos petrolul si gazele naturale consuma insa o buna parte din energia produsa de termocentrale. In plus, calculele efectuate de specialistii de la McKinsey arata ca pentru fiecare 300 de megawati ar fi nevoie de investitii de cel putin doua miliarde de euro.

Expertii spun ca plasarea acestor eforturi financiare in seama consumatorului ar tripla pretul energiei electrice pentru urmatorii 20 de ani. Abia din 2030, dupa ce investitia se va fi amortizat, chiar daca termocentrala inca va mai consuma fonduri pentru functionarea noilor instalatii, reducerea randamentului ar fi de numai 25% fata de prezent, ceea ce ar permite preturilor sa revina la normal.

Arderea carbunelui va impune noi tehnologii

Investitii subventionate de UE

O varianta salvatoare ar fi subventiile acordate la nivel european, dar in acest caz numai Marea Britanie ar trebui sa solicite fonduri nerambursabile de aproximativ zece miliarde de euro.

In ciuda sumelor uriase necesare retehnologizarii, Uniunea Europeana si-ar putea obtine definitiv independenta energetica, intrucat detine importante zacaminte de carbune in majoritatea tarilor membre, care ar asigura 60% din necesar, subliniaza raportul dat publicitatii de cotidianul „The Guardian”.

In plus, noua tehnologie ar garanta si atingerea tintelor de reducere a poluarii pe care UE si le-a propus. In prezent, stocarea unei singure tone de dioxid de carbon costa in jur de 90 euro, dar prin aplicarea metodei pe scara larga acest cost s-ar putea reduce pana la cel mult 35 euro/tona in urmatorul deceniu.

Parlamentul Europei inca dezbate

Raportorul european in problema capturarii si stocarii dioxidului de carbon, liberal-democratul Chris Davies, a sustinut recent un raport pe aceasta tema si a cerut parlamentarilor sa voteze aceste subventii, intrucat metoda este viabila dupa cum o demonstreaza centralele pilot.

Planul prevede folosirea fondului de investitii strategice si repartizarea banilor catre toate tarile membre, astfel incat metoda sa fie implementata in cel mai scurt timp posibil.

„Trebuie sa punem la punct un mecanism de finantare centralizata cat mai repede. Daca lasam aceasta problema la latitudinea guvernelor s-ar putea ca proiectul sa fie blocat timp de mai multi ani. Ori noi nu prea avem timp de pierdut”, a spus Chris Davies de la tribuna Parlamentului European.

Decizia urmeaza sa fie luata la inceputul lunii octombrie si cei care se opun acestui proiect sustin ca dezvoltarea centralelor nucleare, eoliene si solare ar putea costa mai putin si ar avea avantajul ca ar impune un progres tehnologic usor de adoptat la nivel mondial.

Pentru mineri subventiile ar insemna noi locuri de munca

„Sechestrarea” poate fi rentabila

Introducerea dioxidului de carbon lichefiat in fostele sonde sau mine va scoate la suprafata gazul metan care se gaseste din plin in astfel de locuri. Prin montarea unei instalatii de captare a metanului s-ar putea produce importante cantitati de combustibil, a caror valoare ar putea fi mai mare decat costul sechestrarii.

Conform estimarii specialistilor, CO2 odata stocat sub pamant sau pe fundul oceanelor ar ramane acolo timp de milioane de ani. In cazul ingroparii lui in fostele mine de sare, contactul pe care gazele lichefiate l-ar putea avea cu panza freatica nu reprezinta un pericol.

„Contaminarea” ar duce la aparitia unor izvoare carbogazoase, care sunt ele insele o sursa importanta de venituri.
captarea si ingroparea dioxidului de carbon
Eficienta prin arderea in oxigen

Arderea carbunelui in oxigen pur, in loc de aer, a fost solutia oferita de specialisti pentru a simplifica procedurile de captare a dioxidului de carbon.

Prin folosirea oxigenului in loc de aer se asigura puritatea gazelor de ardere, care nu vor mai contine decat CO2 si vapori de apa. La trecerea gazelor printr-un racitor, apa s-ar condensa si ceea ce ar ramane ar fi numai dioxid de carbon aproape pur.

In urma calculelor efectuate de experti a rezultat ca prin folosirea de oxigen pur, a carui separare de aer necesita multa energie, costurile procesului de productie ar creste cu cel mult 14%. Inca un supliment de 11% ar fi necesar pentru lichefierea si pomparea dioxidului de carbon in sonde.

Gazul lichefiat va fi dus pana in zona de pompare in sonde cu ajutorul unor conducte, solutia instalarii tevilor fiind considerata deocamdata drept cea mai ieftina metoda de transport. Sondele sau minele care ar urma sa fie umplute cu gazul lichefiat ar fi apoi sigilate cu dopuri realizate din substante polimerizante, rezistente la temperaturi scazute si la presiuni ridicate, capabile sa blocheze iesirea dioxidului de carbon inapoi in atmosfera.

Carbonatii, mai usor de stocat

Prin reactia controlata a dioxidului de carbon cu oxizi de magneziu sau de calciu se obtin carbonati, care sunt produse stabile, mult mai usor de stocat.

Oxizii necesari reactiei de carbonare sunt usor de procurat, fiind materii prime ieftine si la indemana. Carbonatii nu pot „reveni” la starea gazoasa si, prin urmare, nu prezinta niciun risc.
Sursa: Adevarul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *