Ioan Hudrea a fost multi ani director general al Remin si cel care a inceput proiectul Aurul.
Reporter: Credeti ca este posibila repornirea activitatii miniere in nordul tarii?
Ioan Hudrea: In conjunctura actuala a preturilor la metale neferoase sunt cateva perimetre miniere care pot prezenta interes economic. Baia Sprie-Est, Roata-Cavnic si Boldut in adancime, o parte din Sasar si Turt – o parte. Unii spun ca si Razoare, dar eu nu sunt de acord, altii spun ca si Suior, dar nu sunt de acord, de asemenea. Se pune intrebarea cat costa reintroducerea acestor perimetre in circuitul productiv, in conditiile in care aceste unitati miniere au fost inundate, dezechipate, iar Uzina de Preparare Centrala a fost descompletata. Ea nu a mai functionat din anul 2006, an in care s-a oprit activitatea miniera. Unde ar urma sa fie depozitate sterilele rezultate din procesul de preparare, avand in vedere ca in jurul Baii Mari nu sunt terenuri disponibile pentru o asemenea activitate? Mai trebuie mentionata si lipsa conductelor de pe traseele de hidro-transport. Ce a fost, este descompletat sau inexistent.
Pe langa aceste probleme, trebuie sa ne gandim si la urmatorul aspect. Cat va dura pretul mare al metalelor neferoase? Se stie ca pretul la metalele pretioase si polimetale este mare in situatie de criza economica pe plan mondial. Acum suntem in situatie de criza!Trebuie sa vedem daca Romania are banii necesari, sau daca sunt investitori dispusi sa inceapa redeschiderea, echiparea si reconditionarea unitatilor miniere vizate si care ar avea o oarecare perspectiva. De vazut situatia liniilor de flotare, respectiv, echiparea, reconditionarea si dotarea liniilor de flotare.
In acest context, trebuie vazut de asemenea daca timpul necesar pentru echipare, reconditionare si dotarea liniilor productive este mai mare ca interval decat durata crizei, respectiv pretul mare al metalelor. Altfel spus, daca este rentabila o astfel de investitie, fie de la stat, fie a unor investitori privati.
Parerea mea este ca nu se vor realiza aceste obiective discutate si rasdiscutate! Dar se poate realiza altceva!
Carpatii Romaniei nu au fost suficient explorati in partea superioara a muntilor sau daca au fost explorati, rezervele nu au fost exploatate din lipsa unor tehnologii adecvate. Aici se pot gasi resurse de metale pretioase, sigur, cu continuturi mici. Dar, costurile mici de exploatare la suprafata, fac aceste resurse sa fie interesante.Se pot da cateva exemple de astfel de perimetre. Avem: Dealul Minei-Baia Sprie, rezerva identificata de Maxmin, o societate mixta, romano-engleza la care participa Samax. Sunt perspective pe zona Nistru-Poprad, Bixad, la granita cu Ucraina, Cavnic-Jereapan, Varatic si Boldut – Baiut superior si Toroioaga-Borsa”.
Rep.: Care este situatia, delicata oarecum, a haldei de steril de la Flotatia Centrala si a depozitelor de pirite arsenioase? Care este situatia societatii Romaltyn Mining SRL Baia Mare?
Ioan Hudrea: Romaltyn Mining a realizat in proportie de 70% lucrarile de investitii programate pe fluxul tehnologic pentru cresterea gradului de siguranta in functionare. Dintre aceste lucrari realizate amintesc: statia de epurare apa limpezita la Iazul Aurul. Este cea mai moderna statie de epurare din industria miniera din Europa Centrala si de Est. Realizata cu costuri care se apropie de 7 milioane de dolari. S-a finalizat si statia de distrugere a cianurii, din tulbureala in interiorul uzinei, mai exact, pentru cei care nu sunt din domeniul, distrugatorul de cianura. O investitie care a costat 4,5 milioane de dolari. Prin aceasta investitie este distrusa cianura din tulbureala rezultata in procesul tehnologic, tulbureala care urmeaza sa fie trimisa la Iazul Aurul spre depozitarea sterilelor, in conditiile si cu incadrarea in cerintele directivelor europene si a legislatiei din Romania.Adica, nu mai mult de 10 ppm cianura WAD. Dar proiectul Romaltyn va trimite sub 5 ppm cianura. Incadrarea in aceasta cerinta trebuia realizata doar incepand cu anul 2018. Dar nu se va astepta pana atunci si Romaltyn va indeplini cerinta la data intrarii in productie. S-au realizat noi statii de var, in uzina si langa Iazul Central. Ca sa nu fie probleme de mediu in zona se vor folosi tancuri inchise. Tot la Iazul central s-a finalizat o statie de pompe pentru realizarea amestecului de apa si steril din Iaz. Trebuie facuta mentiunea ca de acolo spre uzina Romaltyn se transporta apa cu steril, fara cianura.
Nu s-au materializat trei obiective de investitii. Si in acest moment, Romaltyn a oprit investitiile deoarece in zona Iazului Meda sunt niste probleme. Terenurile respective au fost ecologizate de fostul Transgold. Ele au apartinut Companiei Remin, dar au ajuns la Unio Satu Mare in contul unor datorii ale Remin. Terenul de la Meda a fost vandut unei societati, Atrium, care a dorit sa ridice pe acest teren un mall. Aceasta firma are sediul la Londra, sediul secundar la Budapesta si cel tertiar la Arad. Intr-o zi sau poate intr-o noapte, cei de la Unio au demontat conductele care, suprateran, faceau legatura cu uzina, fara aprobarea proprietarilor. Conductele de transport mentionate erau ale Transgold si Remin. Au facut acest lucru pentru a le arata celor carora le-au vandut terenul ca acesta este liber de sarcini. Pana la urma, pe o portiune de 750 de metri am negociat cu noii proprietari pretul legal de servitute in favoarea Romaltyn. Am negociat in mai multe intalniri, am fost chiar la Budapesta de mai multe ori. Dar s-au razgandit! Ei, adica S.C. Atrium BM S.R.L., doreau sa faca pe acest teren un mall, dar a venit criza si nu au mai pornit investitia. Au scos terenul la vanzare. Dar nu il cumpara nimeni. In criza nu sunt clienti la pretul solicitat pentru un astfel de teren. Vor sa forteze situatia ca Romaltyn sa cumpere terenul, desi Romaltyn nu are nevoie de acesta. Romaltyn nu are nevoie decat de 1400 de metri patrati pentru traseul de conducte. Daca am fi pastrat traseul initial, la suprafata, lucrarea ar fi costat 76 de mii de euro. Am acceptat in timpul negocierilor sa mergem pe un canal betonat, subteran, dupa pretentiile proprietarilor, pentru ca proiectul de perspectiva a lor sa nu fie afectat. Aceasta cedare din partea Romaltyn costa un milion o suta saptezeci de mii de euro si in aceste conditii s-au razgandit, motiv pentru care i-am actionat in instanta. La prima instanta de judecata (Judecatoria) am avut castig de cauza, dar solutia este cu drept de apel. Va continua judecarea cauzei la Tribunalul Maramures.
Terenul pe care sunt conductele de transport de la Iazul Central pana la uzina si de la uzina pana la Iazul Aurul, este al Companiei Remin care se afla in insolventa. Este vorba de o fasie de un metru si jumatate. Din acest motiv, pana la aprobarea programului de reorganizare a Remin, nu poate legal sa incarce cu sarcini acest teren. Numai o instanta de judecata poate sa admita folosirea terenului respectiv de catre un tert. Toata suprafata necesara este sub un hectar. S-au parcurs niste etape in instanta, acum este pe rol o expertiza judiciara ceruta de instanta si acceptata de parti. Sper ca in cursul acestei veri sa fie rezolvata situatia.
Al treilea litigiu il avem cu o firma de aici pentru terenul de sub Iazul Central. In contul unor datorii ale Remin cei de la Finante au scos terenul respectiv la vanzare, el fiind cumparat de acea societate. Sunt 56 de hectare sub Iaz. Negociem de un an de zile pentru chiria pe care o solicita. Nu am fost de acord cu ce s-a cerut. Terenul a fost cumparat de la ANAF cu 270 de mii de euro si acum se cere o chirie lunara de 30 de mii de euro pana se elibereaza terenul. Va dura vreo cinci-sase ani exploatarea. In plus au fost solicitati in avans bani de ecologizare. Multe milioane de euro. Ne-am dus in instanta care va decide in baza unei expertize in ce conditii se utilizeaza terenul mentionat. Asteptam!
Pana cand nu sunt finalizate cele trei litigii, Romaltyn nu reincepe investitiile. Sanse sunt de suta la suta ca solutiile instantelor de judecata sa fie favorabile societatii. Nu putem anticipa cand se vor emite sentinte definitive, executorii si irevocabile, dar dupa aceea se va relua investitia, bani sunt… Sigur, in paralel, procedurile de autorizare continua.
Rep.: Care este situatia autorizatiilor de constructie etc?
Ioan Hudrea: Avem toate autorizatiile de constructie si lucrarile realizate au fost receptionate. De la Primaria Baia Mare in perioada de investitie nu mai este nevoie de nicio autorizatie. Pentru tot ce s-a construit s-au facut receptii si Primaria a avut reprezentant sau reprezentanti la receptiile de terminare a lucrarilor. Au fost platite toate taxele aferente. Din punct de vedere al autorizatiilor nu mai avem nicio problema cu Baia Mare. Pe celelalte trasee autorizatiile sunt valabile pana anul viitor, in vara. Recent, am obtinut avizul de gospodarire a apelor si de la Administratia Nationala Apele Romane. Trebuie sa terminam litigiile, sa terminam investitia, sa pornim uzina in probe tehnologice si sa confirme probele tehnologice ca fluxul tehnologic se incadreaza in parametrii proiectati. Daca totul este conform cerintelor vom putea lucra. Atunci, primariile locale vor trebui sa elibereze autorizatiile de functionare pentru fiecare zona: Baia Sprie, Recea si Baia Mare. Daca vom avea toate autorizatiile, avizele, tot ce prevede legea, autoritatile locale sunt obligate sa ne elibereze aceasta autorizatie in termen de 10 zile, potrivit Legii minelor. Nu se pot opune daca indeplinesti conditiile! As fi bucuros daca pana la vacanta judecatoreasca s-ar finaliza litigiile, situatie in care, cred ca, am putea porni uzina in aprilie-mai, anul viitor. Subliniez! Proiectul este in primul rand un proiect de ecologizare. Trebuie sa lasam din memorie ceea ce a fost in 2000. Prin activitatea uzinei se vor elibera 56 de hectare de teren din Tautii de Sus (halda de la Flotatia Centrala). Din cele 10 milioane de tone de steril se vor prelucra 8,5 milioane de tone. Restul ramane ca picior de sprijin pentru iazul Baia Sprie.
Rep.: Care este situatia piritelor arsenioase?
Ioan Hudrea: Sunt 507 mii tone de pirite aurifere arsenioase, constituite in depozite langa Iazul Central. Acestea au un continut de peste 2,3% arseniu. Arseniul face ca piritele sa fie refractare in procesul metalurgic. Aceste pirite au inceput sa fie depuse din 1979 pana in 2006 inclusiv, in sapte depozite. Inainte, aceste pirite se prelucrau la Phoenix prin ardere in amestec cu concentrate de cupru. Din 1979, cantitatea de arseniu a crescut, in productia de pirite de la Suior. Se ajunsese la o concentratie de arseniu de 2,3%. Arseniul intra in acidul sulfuric rezultat ca produs secundar la Phoenix, acid care nu mai putea fi folosit la producerea de ingrasaminte chimice de catre combinate de la Navodari si Valea Calugareasca. Pe vremea aceea nu exista o alta tehnologie pentru prelucrarea acestor pirite.
Acum, am inteles ca Remin a facut un studiu de evaluare cu o firma independenta. O evaluare care sa stabileasca pretul de pornire la vanzare a piritelor. Am aflat din presa acest lucru. Este o premiera, cel putin pentru mine, ca un oficial de rang inalt spune de la ce valoare se pleaca la o licitatie, respectiv de la 105 dolari/tona. Am inteles ca au ofertanti, dar nu stiu cine sunt. Romaltyn nu a facut nicio oferta, actionarii actuali nu si-au exprimat dorinta in acest sens, desi Romaltyn are tehnologia de prelucrare a acestor pirite, prin bio-tratare, urmata de cianurare in uzina. Biotratarea de aceasta data poate avea loc in tancuri, nu in spatiu deschis pe sol. Sunt niste tancuri mari, o tehnologie fara nicio problema, este chiar si personalul specializat pentru astfel de lucrari. Daca actionarii isi schimba pozitia nu este exclus ca Romaltyn sa participe la licitatie. Daca se va intampla asa, sansele ca altcineva sa castige sunt aproape nule. Motivul este usor de dedus. Infrastructura exista, tehnologia este… Altcineva poate cumpara tehnologia dar este o investitie care te doboara financiar. Daca Romaltyn va participa la licitatie, subliniez „daca”, va putea oferi peste oricare concurent o suma semnificativa. Aceasta suma rezulta din activitati pe care Romaltyn nu va trebui sa le realizeze. Incarcare, transport la mare, pe mare in cine stie ce tara de pe glob. Costurile cu manipularea piritelor pe uscat si mare pentru export se ridica pana la aproximativ 100 USD/tona. Sunt niste costuri care Romaltyn nu le-ar avea. Am facut niste aproximari poate exagerate, dar situatia cam asa sta. Pe de alta parte, daca ar fi sa participe, Romaltyn isi poate insusi si ecologizarea terenului de sub aceste depozite, ceea ce niciun alt cumparator nu cred ca este dispus sa o faca. Lucrarile de ecologizare sunt complexe, trebuie sapat vreo doi metri de pamant in adancime si adus altul curat. Cel degradat trebuie depozitat conform reglementarilor.
