Pentru un om a carui specializare este unul dintre cele mai  dure subiecte ale momentului – extinctia – Stuart L. Pimm este remarcabil de voios. Ne-am intalnit intr-o dimineata, in timp ce  se afla in vizita in New York. L-am gasit dornic sa-mi spuna povesti din multele sale calatorii: Africa de Sud, Madagascar si chiar Florida de Sus, pe care a vizitat-o in cadrul unui efort de salvarea a panterei locale aflate pe lista animalelor in pericol. Mai putin de 100 de pantere supravietuiesc in salbaticie. In anul 2006, Dr. Pimm care detinea catedra Doris Duke de la Universitatea Ecologica Doris Duke (Conservation Ecology at Duke University), a castigat premiul Heineken pentru Stiinte de Mediu, echivalentul pentru ecologie al premiului Nobel.

indigeni.jpgIntrebare: Ce determina un om sa faca din extinctie nucleul vietii sale profesionale?

Raspuns: In anul 1978 am mers in Hawaii, un presupus paradis tropical. Sunt un iubitor entuziast al pasarilor si asteptam cu nerabdare sa vad flora si fauna adapostita de  padurea luxurianta si pentru care insulele sunt celebre. Lantul de insule invaluite in ceturile Pacificului este un loc care depaseste, aparent, in biodiversitatea chiar si Insulele Galapagos.

Adusesem cu mine ghiduri de teren pentru flora si fauna locala, toate publicate in anul 1970. Odata ajuns in jungla hawaiana am avut un soc: cartile mele listau specii care disparusera sau erau pe cale de disparitie. Timp de 6 zile am mers in padure zilnic spunandu-mi: „daca am rabdare cu siguranta voi vedeao multime de specii”, dar din pacate am vazut foarte putine. De fapt, in Hawaii-ul zilelor noastre au mai ramas doar 10 specii native de pasari, si inca 10 care se zbat pentru supravietuire.

Deodata, aceasta discutie despre disparitia speciilor devenea foarte reala. Oriunde intalneai biologi la o ceasca de cafea, aparea acelasi subiect de conversatie: „Iti imaginezi cum arata Hawaii-ul inainte, cu 150 specii de pasari si 1.500 de specii de plante?” Asta mi-a schimbat viata.

 Intrebare: Cum s-a intamplat asta?

Raspuns: Pai, mi-am dat seama ca extinctia este ceva ce, in calitate de cercetator, pot studia. Pot intreba: De ce dispar speciile si cat de repede se intampla? Odata inarmat cu aceste informatii poti face ceva, poti misca lucrurile.

Acum petrec o mare parte din timp in Washington lucrand la crearea unor legi de protectie a speciilor. Pregatesc oameni tineri penrtru a face acelasi lucru. Le spun frecvent studentilor mei ca, daca doresc sa devina biologi de mediu trebuie sa fie pregatiti sa iasa in zori pe teren pentru a  colecta date, iar dupa-amiaza sa se imbrace in costum pentru a intampina politicienii veniti in vizita.

Intrebare: Care credeti ca sunt, in acest moment, creaturile cele mai expuse riscului de extinctie?

Raspuns: Sunt prea multe ca sa le enumar. Cam 12% din toate speciile de pasari, 1/3 dintre amfibieni si un numar similar de plante sunt in real pericol, as spune. Problema este ca 1% dintre speciile de pe planeta sunt intr-o situatie atat de grava incat daca nu se iau imediat masuri, vor disparea in mai putin de un deceniu. Delfinii de apa dulce din China au fost declarati specie disparuta chiar anul trecut. Un alt delfin de talie mica care traieste in Marea lui Cortez este in pericol iminent.

Intrebare: Ce poate face cineva pentru a opri extinctiile?

Raspuns: Unul dintre lucrurile pe care le-am facut a fost sa creez un ONG, savingspecies.org , care face ceea ce sugereaza si numele. Lucram cu grupari conservationiste locale si guvernamentale din Brazilia si Madagascar in cadrul unei  varietati de proiecte care, speram, vor opri aici nivelul extinctiilor. Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat este ca populatiile in pericol traiesc pe suprafete intinse. Aceste habitaturi sunt fragmentate de dezvoltarea agriculturii. Indivizii ramasi in aceste habitaturi ciopartite nu pot gasi un partener sambata seara. Asa ca noi incercam sa cumparam terenuri degradate aflate in jurul acestor areale fragmentate si sa cream coridoare pentru viata salbatica.

Intrebare: Ati inregistrat vreun succes pana acum?

Raspuns: Da. Pe coasta atlantica a Braziliei, facem eforturi sa ajutam la salvarea tamarinului auriu, o primata de marimea unei pisici domestice, afla in pericol. Anul trecut, prin implicarea grupurilor conservationiste locale am ajutat la achizitionarea a aproximativ 1 milion m2 de pasune care separa doua petice din teritoriului lor. Aceste foste pajisti sunt acum replantate cu copaci. Curand cele doua petice ale habitatului vor fi reunite dand posibilitatea inimilor singuratice sa intalneasca semeni de sex opus si sa se reproduca.

In alta regiune a Americii de Sud pe care nu o voi numi aici, se faceau defrisari ilegale masive. Un nas local primea mita pentru acesti bustenii obtinuti astfel. Impreuna cu prietenii mei am decis sa-i oferim mai multi bani, si astfel am oprit defrisarile ilegale. Probabil ca voi arde in iad pentru ca am cumparat protectie dar a fost in beneficiul animalelor si al populatie locale. In termeni de „ce se poate cumpara cu bani” a fost o afacere foarte buna.

Intrebare: Grupul dumneavoastra a depus multe eforturi in favoarea triburilor indigene. De ce ?

Raspuns: Pentru ca prezervarea rezervatiilor indigene reduce defrisarile.

Mai exista un proiect in Amazonia nordica in care grupul meu fost implicat. Acest teritoriu este locuit de bastinasi care detin proprietatea clara asupra satelor in care locuiesc. Recent, au sosit in zona emigranti care doresc sa transforme padurile din jurul asezarilor – chiar locul in care bastinasii vaneza si pescuiesc – in campuri de orez. Ei pretind ca padurea nu apartine nimanui. Asa ca, studentii mei brazilieni impreuna cu membrii unei misiuni catolice i-au invatat pe adolescentii tribului sa folosesca tehnologia GPS. Ideea este ca folosind GPS-ul vor stii care este teritoriul pe care pescuiesc si vaneaza si vor putea defini aceasta zona impadurita ca fiind a lor. Acesta este un exemplu prin care, ajutandu-i pe nativi sa-si mentina modul traditional de viata, prezervam flora si fauna.

Intrebare: Cum reusiti sa finantati savinspecies.org?

Raspuns: Colectam bani in modul clasic, dar si vanzand donatorilor intelegatori despagubiri de carbon. Dupa cum stiti, regenerarea padurilor absoarbe o mare cantitate de CO2 din atmosfera. Sunt persoane care doresc sa fie neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon, sa nu arda mai mult carbon decat absorb. Daca cineva cumpara un bilet de avion si are remuscari pentru cantitatea de carbon pe care o elibereaza in atmosfera in timpul zborului, noi le eliberam, ieftin si frumos,  o despagubire de carbon de la padurile pe care le-am regenerat. Speram ca acest fel de schimb va deveni la un moment dat o obligatie financiara in multe locuri din lume.

Intrebare: Sunteti un om religios?

Raspuns: Sunt un crestin credincios. „Dumnezeu a iubit atat de mult lumea incat i l-a daruit pe propriul sau fiu” spune un citat din Apostolul Ioan. Pentru mine inseamna ca noi, crestinii, avem obligatia sa avem grija de acesta lume, sa o protejam. Nu putem continua sa determinam extinctia unor specii, sa distrugem paduri si oceane. Cand procedam astfel distrugem creatia lui Dumnezeu.

Altfel spus, nu sunt vegetarian, imi place o friptura buna, din cand in cand. Asta inseamna ca ucid vite? Da.

CLAUDIA DREIFUS http://www.nytimes.com/2008/11/04/science/04conv.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here