Jaf inimaginabil in paduri

0
15
Jaf inimaginabil in paduri
Jaf inimaginabil in paduri

Zeci de mii de hectare de padure din Ardeal au fost revendicate de urmasii grofilor horthysti, adica ale celor care au colaborat cu regimul criminal care a condus Ungaria in perioada celui de-al doilea razboi mondial.

Urmasii grofilor, carora de altfel le-au fost confiscate averile pentru participarea la crime de razboi inainte de instaurarea regimului comunist in Romania, au gasit sprijin la unii magistrati ai Judecatoriei Reghin, judetul Mures, acolo unde Legea Casei de Administrare si Supraveghere a Bunurilor Inamice (Legea CASBI), din februarie 1945, este ignorata, pentru a satisface poftele si lacomia isterica a noilor grofi ai Romaniei. Un raport exploziv al Curtii de Conturi a Romaniei privind “Situatia patrimoniala a fondului forestier din Romania in perioada 1990-2012” arata dezastrul urias in care au ajuns padurile Tarii din Ardeal.

Nerecunoasterea Tratatului de la Trianon

In 1918, Ardealul se uneste cu Regatul Romaniei. In baza Tratatului de la Trianon, Statul Roman devine succesor al Statului Ungar in ceea ce priveste aceste teritorii. Dupa Unire, o parte din nobilimea maghiara a parasit Romania, optand pentru cetatenia ungara. In memoria colectiva de atunci, acestia au ramas sub denumirea de optanti.

Pe 30 iulie 1921 se adopta Legea de reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. Prin aceasta lege s-au expropriat partial mosiile celor ramasi in tara si in totalitate domeniile celor plecati (in terminologia legii cei declarati “absenteisti”).

In ceea ce priveste padurile, exproprierea s-a facut in scopul formarii padurilor si pasunilor comunale. Fara nici o exceptie, exproprierea s-a facut prin acordare de despagubiri, Statul Roman platind sume imense! Familiile nobiliare maghiare s-au opus cu indarjire exproprierii, considerand Trianonul o mare nedreptate si un accident istoric pe care sperau a-l indrepta!

Unii din nobilii maghiari au infiintat societati comerciale transferand – contrar legii!, mosiile in patrimoniul acestora, sperand astfel ca prin aceasta manevra vor scapa de expropriere. Altii au deschis actiuni in instanta contestand valoarea despagubirilor – unele procese se mai aflau pe rol si dupa 25 de ani!, sau mutau si distrugeau bornele de hotar puse de comisiile de expropriere!

Grofii plecati la Budapesta, despagubiti cu sume uriase

Pe plan international, optantii, adica maghiari care au optat pentru cetatenia ungara si au ales sa paraseasca Romania, au exercitat presiuni si au depus numeroase reclamatii la Societatea Natiunilor, in paralel cu procesele de despagubire deschise in tara. Pentru stingerea litigiilor, la propunerea Consiliului Societatii Natiunilor (formata din statele semnatare ale Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920), s-a format Tribunalul Arbitral Romano-Maghiar de la Paris. Platile despagubirilor stabilite de acest tribunal se faceau din Fondul Agrar, denumit si Fondul A, deschis la o banca din Basel, Elvetia, pe numele Statului Roman (fond format in baza Conventiilor de la Haga – 20 ianuarie 1930 si Paris – 21 aprilie 1930, incheiate in urma negocierilor purtate de ministrul de Externe al Romaniei, Nicolae Titulescu, si de contele Albert Appony, seful delegatiei de pace a Ungariei la Paris.)

Prin acest Fond A, Statul Roman a platit sume considerabile in coroane-aur optantilor unguri. Conform documentelor de arhiva din Ardeal, au fost expropriati 367 de optanti.

Deciziile definitive de expropriere dateaza din perioada anilor ’20, dar lucrarile cadastrale (ridicari in planuri) s-au terminat spre finele anilor ’30. Prin urmare, exista documente oficiale care atesta suprafetele expropriate si situatiile mosiilor si domeniilor dupa expropriere.

Jaf forestier in timpul ocupatiei horthyste

In 1940, prin Dictatul de la Viena, Ardealul de Nord este ocupat de Ungaria horthysta, ramanand in stapanirea acesteia pana la eliberarea lui de armatele romane, in septembrie 1944.

Perioada 1940-1944 a fost un prilej pentru guvernul criminal al lui Miklos Horthy de a inlatura efectele reformei agrare. In aceasta perioada s-au facut inscrieri discriminatorii in cartile funciare, unele dintre acestea in baza Ordonantei nr.1440/1941 a Batalionului Horved Cluj.

Cartile funciare, si asa extrem de relative (din cercetari a rezultat ca nici lucrarile reformei agrare nu au fost reflectate in totalitate in aceste carti) au devenit si mai putin relevante. De altfel, prin Legea nr.260 din 04.04.1945, promulgata de Regele Mihai I al Romaniei, toate inscrisurile de carte funciara „discriminatorii” efectuate in perioada 1940 – 1944 au fost declarate nule de drept, insa nu toate radierele au fost operate.

Paduri confiscate criminalilor de razboi

Dupa actul de la 23 August 1944 si in temeiul art.8 din Conventia de Armistitiu din 12.09.1944, bunurile reprezentand proprietatea Ungariei si Germaniei au fost sechestrate. Pentru administrarea lor, s-a adoptat Legea nr.91 din 9.02.1945, prin care bunurile sechestrate sunt puse sub supravegherea Casei de Administrare si Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI).

Comisiile judetene, iar atunci cand acestea s-au opus, instantele, au sters pur si simplu acesti 30 de ani de istorie! Astfel, situatia fondului funciar a fost adusa de catre comisiile judetene si in unele cazuri de catre instantele de judecata la nivelul anului 1918, inainte ca Ardealul sa se uneasca cu Tara, luand ca dovada infailibila a dreptului de proprietate „cartile funciare”, cu toate ca acestea nu au valoare de inscrisuri constitutive de drepturi reale, ci numai de evidenta, drepturile reale trebuind a fi dovedite cu documente ce atesta titlul de proprietate.

Distrugerea Parcului National Retezat

Prin trei titluri de proprietate emise in baza ordinului prefectului judetului Hunedoara, doi cetateni austrieci (Kendeffy Maria si Pongracz Elisabeta) ajung proprietarii a 9.407 ha teren forestier si pasuni, din care 6.304 ha de padure, in Parcul National Retezat, rezervatie a biosferei UNESCO.

Domeniul Retezat a apartinut fratilor Ludovic si Gabriel Kendeffy. Primul a parasit tara si a fost despagubit in procesul optantilor din Fondul A cu suma de 856.211 coroane-aur drept despagubiri si 14.844 coroane-aur daune pentru dezorganizarea exploatatiei, conform Deciziei Tribunalului Arbitral de la Paris.

Gabriel Kendeffy, ramas in tara, a respins ofertele de iesire din indiviziune, declansandu-se un lung proces judiciar care nu s-a finalizat pana in anul 1949. La fel a procedat si in cazul demersurilor de expropriere incepute in baza Legii nr.213/1930 a monumentelor istorice care interzicea ca arii protejate de peste 10 ha sa se afle in proprietate particulara dar, de aceasta data, in cazul exproprierii propriei jumatati indivize. “Tehnica” a functionat perfect si anul 1949 vine fara a se ajunge la o hotarare definitiva si irevocabila cu privire la cuantumul despagubirii.

Domeniul Kendeffy a intrat in anul 1949 in proprietatea Academiei Romane, fiind cea mai veche rezervatie stiintifica din Romania. Reconstituirea este ilegala deoarece cetatenii straini nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate si, mai mult decat atat, pentru jumatate din domeniu se platisera despagubiri!

Smecherii unguresti pentru evitarea exproprierilor

Conform datelor consemnate in Statistica padurilor, lucrare oficiala editata de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, in anul 1924 masivul paduros din cursul superior al Muresului avea la nivelul anului 1922 suprafata de 91.391 ha, din care 86.601 ha padure. Peste 80 la suta din aceasta suprafata era detinuta de mari proprietari si de doua societati comerciale pe actiuni (Gudeamesterhaza, fondata de familia Banffy in 1918 pentru a eluda exproprierile si Ardeleana, cu capital majoritar sasesc, mostenitoare a vechii societati comerciale pentru Industrie Forestiera din Reghinul Sasesc care, la randul ei, era mostenitoarea Societatii pentru Comertul cu Plute din Reghin).

Restul de 20 la suta din masivul Retezat era detinut de mici proprietari, comune si composesorate.

Conform documentelor, 29.000 ha au fost expropriate prin legea de reforma agrara, 30.000 ha au intrat sub incidenta Legii CASBI iar pentru 7.500 ha nu s-au formulat cereri. Astfel, in total 66.500 ha au intrat in proprietatea statului ca urmare a vacantelor succesorale, exproprierii si aplicarii legilor de armistitiu.

Din totalul de 71.500 ha, conform masuratorilor cadastrale, numai circa 4.800 ha se pot considera a fi confiscate abuziv de regimul comunist. Aceasta cifra este foarte apropiata de datele consemnate in documentele centralizatoare de aplicare a Decretului nr.83/1949 in care se consemneaza cu confiscari de paduri Kemeny Ioan, cu 2.738 ha, si Urmanczy Gizella, cu 280 ha.

Magistrati ai Judecatoriei Reghin, slugile urmasilor horthystilor

Imediat dupa aparitia Legii nr.247/2005 la initiativa unor comitete ad-hoc s-a solicitat Judecatoriei Reghin, in baza art. 26 si urmatoarele din Legea nr.1/2000 (aceste articole se refera la formele asociative de proprietate traditionale:

composesorate, obsti etc.), acordarea personalitatii juridice pentru doua forme asociative de proprietate si recunoasterea calitatii de continuatoare in drepturi si obligatii a fostelor societati comerciale pe actiuni Domeniul Silvic Gudeamesterhaza si Societatea Anonima pentru Silvicultura Ardeleana, in vederea recuperarii terenurilor forestiere detinute de acestea.

Prin incheierile nr.290/10.10.2005 si 35/17.11.2005 pronuntate

in procedura necontencioasa, Judecatoria Reghin arata ca cele doua asociatii constituite potrivit O.G. nr.26/2000, s-au organizat in forma initiala, adica de societati comerciale si, in consecinta, pot solicita terenurile forestiere detinute de acestea. Cu alte cuvinte, Judecatoria Reghin pune semnul egalitatii intre asociatii de tipul composesoratelor, obstilor etc., ca forme asociative de proprietate traditionale, si societati comerciale care au ca obiect acte de comert.

In baza acestor incheieri, comitetele ad-hoc au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere detinute de cele doua societati comerciale intrate sub incidenta Legii CASBI in virtutea legilor de armistitiu. De asemenea, au fost depuse cereri de reconstituire a drepturilor de proprietate dupa autorii: Banffy Daniel; Banffy Laszlo (ca detinatori de padure in nume propriu desi, pana in 1940, documentele oficiale nu consemneaza detinerea de proprietati forestiere in aceasta calitate), Fratii Elteto, Familia Farcas, toti acestia intrand sub incidenta Legii CASBI.

Judecatorii ignora Legea CASBI

Comisia Judeteana Mures a invalidat aceste cereri dar, in toate cazurile, s-au facut plangeri in instanta aducandu-se ca acte doveditoare a drepturilor de proprietate copii de pe inscrisurile de carte funciara. Plangerile au fost admise de instante, insa Comisia Judeteana Mures si Directia Silvica Mures au promovat cai de atac, dosarele aflandu-se in diferite faze procesuale.

Pe rolul instantelor care, in toate cazurile, ignora Legea CASBI, se afla urmatoarele solicitari: pentru Societatea Anonima pe Actiuni Domeniul Silvic Gudeamesterhaza (Familia Banffy), de catre Asociatia cu acelasi nume, considerata a fi societatea comerciala desfiintata, intra sub incidenta Legii CASBI, se solicita 24.115 hectare;pentru Societatea Anonima pentru Silvicultura „Ardeleana”, de catre asociatia cu acelasi nume considerata a fi societatea comerciala, intra sub incindenta Legii CASBI, se solicita 11.700 hectare;pentru Banffy Daniel, de catre Bethlen Ana, intra sub incidenta Legii CASBI, se solicita 9.324 hectare;pentru Banffy Laszlo, Banffy (ramura Ianos) de catre Banffy Eva Maria Rozalia, intra sub incidenta Legii CASBI, se solicita 7.500 hectare;pentru Familia Farcas, de catre diversi mostenitori, intra sub incidenta Legii CASBI, se solicita 2.800 hectare;pentru Fratii Elteto, de catre diversi mostenitori, intra sub incidenta Legii CASBI, se solicita 11.400 hectare;pentru Kemeny Ioan, de catre diversi mostenitori, nu intra sub incidenta Legii CASBI, se solicita 3.600 hectare;pentru reconstituiri drepturi de proprietate dup Legea NR.1/2000, de catre aceiasi solicitanti de mai sus, cu exceptia celor doua asociatii, intra sub incidenta Legii CASBI, se solicita 227 hectare.

In total, se solicita o suprafata de 73.306 hectare!

Din situatia de mai sus, rezulta ca suprafata revendicata depaseste cu peste 2.000 ha suprafata consemnata in documentele cadastrale din 1939 ca apartinand marilor proprietari de terenuri forestiere din masivul paduros al Vaii Muresului Superior, inainte de aplicarea reformei agrare din 1921 in Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. In afara suprafetei de 73.306 ha solicitate in baza inscrisurilor de carte funciara, pe rolul instantelor mai sunt si alte solicitari despre care nu sunt inca detinute date certe.

Reconstituirea de catre instantele judecatoresti a drepturilor de proprietate asupra terenurilor revendicate ar insemna anularea reformei agrare si a efectelor legilor de armistitiu (cele mai mari suprafete de padure sunt revendicate dupa Banffy Daniel, fost ministru al agriculturii in guvernul criminal horthyst din perioada ocupatiei Ardealului de Nord si ale carui proprietati au intrat sub incidenta Legii CASBI). De asemenea, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate inseamna si a ignora despagubirile uriase platite de Statul Roman atat pentru expropriere, cat si ca despagubiri de razboi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here