Jurnal de voluntar: Am facut-o, Romania!

1
47

Romania a avut azi, 25 septembrie, o noua zi nationala: a curateniei. Dupa mai multe luni de promovare intensa si peste 70.000 de voluntari inscrisi din toate zonele tarii, „marea colectare” Let’s do it, Romania! a avut loc in cele din urma.
Let’s Do It, Romania! este cel mai mare proiect de implicare sociala organizat pana in prezent in Romania.

Dupa cateva ore istovitoare de alergat pe coclauri dupa PET-uri si alte gunoaie, prin jurul comunei Catelu (jud. Ilfov) mai ramane o intrebare: cat de mare trebuie sa fie o floare ca sa se faca primavara?

Aventura mea cu”Let’s do it, Romania!” a inceput inca din august, cand, cativa prieteni au participat la cartarea deseurilor din jurul capitalei. A urmat o luna intreaga de incercari esuate de a-mi convinge cunostintele si amicii sa participe alaturi de mine la proiect.

Romanii au iesit la marea curatenie

In mod absolut bizar, majoritatea prietenilor mei, cu toate ca au mai participat la proiecte de voluntariat si, cel putin verbal, militeaza pentru o tara mai curata din toate punctele de vedere, s-au lasat greu convinsi sa se prezinte in aceasta dimineata inarmati cu saci si manusi de latex!

„Cineva trebuia sa faca si asta!”

Daca refuzul unora a fost motivat de lipsa de timp sau reticenta de a se expune unor mirosuri si senzatii neplacute, cei mai multi nu au inteles de ce sa participe la o astfel de activitate.

Am auzit mai multe replici de genul: „De ce sa strang eu gunoaiele altora, cand poti fi sigur ca niciunul din cei care le-au aruncat nu va veni sa si le stranga pe 25?”, sau „Cu ce ma ajuta pe mine sa fac treaba gunoierilor?” pana am strans, intr-un final, inca sase fete.

La momentul respectiv m-am gandit sa-l citez pe fostul presedinte american, John F. Kennedy, care ne indemna sa ne gandim nu la ce face tara pentru noi si mai degraba ce putem face noi pentru tara („Ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country!”).

Astazi, in schimb, as cita-o pe doamna Codreanu, al carei exemplu sper sa-l ia cat mai multi romani in viitorul apropiat: „Cineva trebuia sa faca si asta”, mi-a spus ea. Putin trecuta de 40 de ani, doamna Codreanu a venit la Let’s do it insotita de fiul ei, licean, si au strans impreuna aproape 30 de saci.

In primavara a mai participat la o actiune de plantat copaci si si-ar dori sa existe mai multe astfel de initiative de reinverzire a tarii. „M-as duce si la munte, ca si acolo sunt atatea gunoaie si e pacat de tara noastra, ca e atat de frumoasa, dar nu se mai poate bucura nimeni de ea intre atatea gunoaie”, mi-a explicat ea motivul pentru care s-a trezit astazi inainte de rasaritul soarelui pentru a se inscrie la Let’s do it, Romania!

Mai greu pana incepem

Cum era de asteptat, mai ales daca luam in calcul si faptul ca actiunea este o premiera in tara noastra, la capitolul organizare ar fi mai multe bile negre de acordat.

Incepand cu intarzierea in informarea voluntarilor deja inscrisi, ce a determinat ca multe echipe (printre care si a mea) sa ramana cu fara morman de gunoi alocat inainte de ziua colectarii propriu-zise si terminand cu resursele fizice (saci, manusi, masti de protectie) departe de a fi suficiente, echipa de organizatori a fost de mai multe ori depasita de situatie.

Cum, insa, dupa razboi multi viteji se arata, imi voi rezuma reprosurile la atitudinea echipei din sectorul 3, care, la caderea cortinei, aveau tenisii de un alb imaculat incat puteau face reclama la detergent. Oricum se inscrisesera aproape 1000 de persoane numai in dimineata aceea, de doua ori mai mult decat anticipasera.

Cu toate acestea, drumul de intoarcere a fost mult mai animat decat cel de dus, cu mai multe exclamatii de uimire la vederea sutelor de saci stransi pe marginea drumului care, nu de putine ori, erau intampinati si cu aplauze.

Aventuri printre gunoaie

Activitatea mea de gunoier voluntar a durat aproximativ patru ore. Am coborat din autobuzul RATB pus la dispozitie de organizatori la prima oprire de pe soseaua de centura la putin dupa ora 9 dimineata si m-am urcat din nou in acelasi autobuz la 13:30.

La prima vedere, campul intins din fata nu mi se parea atat de murdar, desi se vedeau, ici-colo, gramezi de PET-uri, celofane si hartii. O ora mai tarziu nu curatasem decat cativa metri patrati, iar gramezile respective pareau din ce in ce mai mari.

Am strans tot felul de gunoaie, de la sticle, ambalaje si celofane, la scutece, cutii de medicamente si mochete. Cand mai gaseam ceva ce merita consemnat, ne strigam unii pe altii, mai mandri decat Columb.

Cel mai castigat la aceasta categorie a fost insa un tanar de 18 ani, care a gasit o hartie de un leu. „Cine spune, dom’le, ca voluntarii nu sunt bine platiti?”, a glumit el, fluturand bancnota.

Cele cateva ore n-au fost, insa, lipsite de peripetii. Mi s-au rupt mai multi saci, am avut de infruntat paianjeni mai mari decat in cele mai negre cosmaruri si am tremurat de frica la intalnirea cu o turma de oi si cei patru caini ai ciobanului si am strans din dinti la ironiile soferilor care ne sugerau sa le strangem si lor gunoiul din curte.

Verdictul echipei mele: 48 de saci, cateva ore de foame si oboseala, mai multe julituri si ciulini pe haine si 7 oameni multumiti. Acesta este pretul platit pentru o portiune de sosea de centura mai curata. O picatura intr-un ocean, dar fara de care oceanul ar fi mai sarac.

Impresii de la altii adunate

Cei mai multi pe care i-am intrebat despre motivatia care i-a adus acolo, mi-au spus ca isi doresc o tara mai curata. In ceea ce priveste efectul pe care actiunea noastra de azi l-a avut, parerile sunt impartite. Daca unii se declara in favoarea unor actiuni mai dese si de o mai mare amploare, Corina, studenta la Management, se simte bine in pielea ei: „Am facut o mica fapta buna si voi putea dormi multumita la noapte”.

Sincer, cred ca suntem constienti cu totii, cei care am participat astazi la strangerea de gunoaie, ca o singura zi de curatenie generala nu va schimba mentalitatea romanilor care arunca gunoaie pe campuri sau in paduri.

Putem doar sa speram in validitatea teoriei bulgarelui de zapada – ca vor urma mai multe actiuni de acest fel, de mai mare anvergura – sau macar in puterea exemplului. „Degeaba le spui oamenilor sa nu mai lase gunoaie pe unde apuca. Dar daca te vad pe marginea drumului ca le strangi, poate se mai gandesc a doua oara”, declara increzatoare Sabina, studenta la Politehnica.

Ii da dreptate o alta tanara voluntara. „La inceput, cand ne claxonau toti soferii de tir, am crezut ca radeau de noi, dar am vazut ca, de fapt, cei mai multi ne aplaudau sau ne multumeau prin gesturi. Iar asta inseamna mult”, declara Lorina, masteranda la Marketing.

1 COMENTARIU

  1. Felicitari participantilor si felicitari Romania!

    Noi am dat o fuga la Corbeanca si am ramas foarte placut surprinsi sa vedem ca unii participanti au venit impreuna cu copiii. Ne-a placut tare mult sa vedem ca sunt familii care isi educa juniorii in spritul eco si al voluntariatului din primii ani de viata.
    Felicitari inca o data Romania!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here