Kenya ingrijorata pentru supravietuirea ultimilor sai rinoceri

Victime ale lipsei de hrana si ale musculitei tete, rinocerii negrii din parcul Meru (Kenya) nu se mai reproduc.
In anii ’80, Meru era unul dintre cele mai celebre parcuri ale Kenyei. Insa acest spatiu binecuvantat de o frumusete rara si cu ecosisteme variate (savane, maluri de rauri si mlastini) ce se intinde pe 5000 de kilometri patrati, in inima tarii, o fost pradat de braconieri si devastat de somalezii aflati in razboi. Acestea au dus la distrugerea a 90% din biodiversitate si la inchiderea parcului in anii ’90. Dupa sapte ani de restaurare, Meru a fost din nou declarat un parc „de talie mondiala” in iulie 2007, mai ales datorita mobilizarii internationale. Acum, fauna, dar in special rinocerii albi si negri, sunt protejati de Kenya Wildlife Service (KWS).
In mod curios, cercetatorii de la KWS care monitorizeaza acesti erbivori uriasi au observat ca rinocerii negri nu se mai reproduc, acestia fiind deja pe cale de disparitie. De la 70.000 in anii ’70, numarul lor a scazut pe intregul continent la 2.700 in anii ’90 iar apoi a crescut la 3.700 in zilele noastre, dintre care 500 in Kenya. „La inceputul anilor 2000 nu mai era decat un rinocer alb in parcul Meru”, povesteste Jean-Pierre Marcelli, director al biroului Agentiei franceze pentru dezvoltare din Nairobi. „Cu mari eforturi am reusit sa ridicam numarul lor la 50, avand acum atat rinoceri albi cat si negri. Ei sunt numarati de doua ori pe zi de cele 50 de persoane care se ocupa de ei (un om la un animal), sunt adevarate comori!”
Specialistii de la KWS propun doua posibile explicatii. Prima este legata de lipsa de hrana. In fapt, rinocerul negru se hraneste cu tufisurile prezente in cantitate insuficienta in spatiul mic ce il adaposteste (48 de kilometri patrati), in timp ce rinocerul alb, care se hraneste cu iarna, se reproduce normal. Insa cercetatorii invoca si prezenta musculitei tete. Tocmai a fost lansat un studiu care isi propune sa identifice speciile de muste prezente in apropiere. De fapt, o singura specie poate transmite tripanozomul, un parazit responsabil pentru boala somnului. „Echilibrul dintre mediu si numarul de animale este esential pentru reproducere dar ar fi de-a dreptul uimitor ca musca tete sa aiba un asemenea efect asupra unor animale salbatice care au supravietuit in natura dintotdeauna”, confirma Dr. Bernard Vallat, director general al Organizatiei Mondiala a Sanatatii Animalelor (OIE).
Ca regula generala, dar si pentru beneficiile turismului, care reprezinta 20% din PIB-ul Kenyei, animalele salbatice sunt mutate dintr-un parc intr-altul. Pe langa rinoceri, alte 4000 de animale, dintre care elefanti, girafe, zebre Grevy (o specie amenintata de leoparzi) au fost mutate deja, fiind cel mai mare transfer inregistrat vreodata intr-ul parc.

Sursa: Le Figaro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *