Pentru ca procesatorii si marii retaileri nu sunt interesati sa comercializeze laptele de capra de la fermieri, acestia din urma gasesc solutii inovatoare pentru a-l vinde. Fermierii isi promoveaza produsele din lapte de capra pe internet si preiau comenzi pe site-ul propriu, prin e-mail si prin telefon.
In cazul in care vrei sa-ti cumperi un litru de lapte de capra, nu ai prea multe posibilitati. La magazinul din colt, nici vorba de asa ceva, iar la hipermarket gasesti, dar preturile sunt de-a dreptul halucinante. Un litru de lapte de capra adus din Germania sau Spania ajunge sa coste pe rafturile marilor retaileri chiar si 12 lei. Si-atunci te gandesti unde ai putea sa-l gasesti mai ieftin si, de ce nu, proaspat.
Fermierii ar fi o varianta, dar este greu de ajuns la ei cand tu stai la oras, iar ei la tara. Daca incerci insa sa cauti pe internet de unde poti cumpara lapte de capra, o sa ramai surprins. Direct de la fermier, pe site-urile www.laptesibranzadecapra.ro si www.laptedecapra.com. Primul site este al unui fermier din judetul Giurgiu, iar cel de-al doilea apartine unuia din judetul Timis. Crescatorul din Giurgiu are mai multe capre, dar si o piata de desfacere mult mai mare de-cat a timiseanului.
Ca sa ajungi din Bucuresti la Satul Nou Rasuceni, localitatea in care fermierul din judetul Giurgiu creste 400 de capre, mergi pe soseaua Bucuresti-Alexandria. Cand ajungi in dreptul localitatii Draganesti-Vlasca, traversezi comuna si ajungi direct in satul fermierului. Dupa ce iesi din Draganesti, drumul asfaltat se transforma intr-unul plin de noroi, desi are statut de drum judetean.
Satul construit in jurul fermei de animale
Dupa ce mergi vreo patru kilometri prin gropi de aproape jumatate de metru, ajungi in Satul Nou Rasuceni. De cum intri in sat, te intampina ferma unde Iulian Nicu, in varsta de 57 de ani, isi creste cele 400 de capre, in fostul complex zootehnic de pe vremea lui Ceausescu. Acesta este si motivul pentru care comunistii au infiintat Satul Nou Rasuceni, populat de cei care lucrau la complex. Acum, fosta mandrie a satului este in paragina, mai putin citeva hambare pe care Iulian le-a inchiriat. Aici isi duce viata linistit fostul bucurestean.
Pana in 1989 a lucrat la interventii la deranjamente telefoane, iar dupa 1990 a detinut cateva afaceri. Mai intai, si-a cumparat un camion cu care facea negot cu cereale. Mai apoi, in 1993 si-a infiintat, alaturi de un prieten, o tipografie si o croitorie. Aceste afaceri au durat pana in anul 2002, cand croitoria a dat faliment, pentru ca cei doi asociati aveau de recuperat de la Ministerul Sanatatii doua miliarde de lei vechi. Pentru minister produceau diverse produse, incepand cu saltele pentru paturi si pana la halate pentru medici.
Din 2002 si-a deschis un atelier de tamplarile din PVC, dar dupa trei ani l-a inchis, pentru ca nu a facut fata concurentei marilor companii din domeniu. Dupa ce a inchis si aceasta fabrica, i-a mai ramas o suma considerabila, pe care era hotarat s-o investeasca intr-o ferma de struti. „Totul pare frumos pana ajungi la desfacere, pentru ca in Romania piata este destul de restransa si atunci trebuie sa lucrezi pentru export”, spune Iulian Nicu. Atunci, un prieten de-al sau, cel care este si proprietarul fermei, i-a dat solutia cresterii caprelor. Iulian n-a stat prea mult pe ginduri si in anul 2006 a plecat de la Bucuresti si s-a mutat in Satul Nou Rasuceni.
Chiar daca nu stia o boaba despre zootehnie, Iulian a avut ambitia sa invete din mers. A luat in chirie cateva hambare de la ferma, alaturi de un asociat, si a cumparat cateva zeci de capre. Prietenul a renuntat la afacere dupa numai trei luni, pentru ca i se parea greu. Asa ca fermierul a ramas sa se ocupe singur de aceasta afacere. Iulian Nicu povesteste ca la inceput nici nu stia ca la capre dintii sunt numai jos, nu si sus. „Cand am vazut la o capra ca are dinti doar jos, l-am acuzat pe cel care mi-o vindea ca-mi da o capra batrana si fara dinti”, isi aminteste fermierul.
Primele capre le-a cumparat de la crescatorii din sat. „Pentru ca nu ma pricepeam, am cumparat animale la turma de la tarani, care mi-au dat numai capre batrane, bolnave si sterpe”, spune cu mahnire Iulian Nicu.
Subventii destul de mici
Statul roman subventioneaza crescatorii de capre cu 40 de lei pe cap de animal adult pe an. O suma infima, avand in vedere ca, de exemplu, cheltuielile zilnice cu un singur exemplar ajung la cel putin trei lei. Fermierii sunt nemultumiti ca nu primesc bani si pentru exemplarele cu varsta de sub un an.
Preturi cu peste 60% mai mici
Iulian Nicu a incercat sa-si vanda produsele intr-o retea de magazine in Bucuresti, dar fara succes. In prezent, pe fermier il costa cam 1.000 de lei pe zi intretinerea celor 400 de capre. In acesti bani sunt incluse costurile cu hrana, medicamente sau altele neprevazute. In perioada de lactatie maxima, productia zilnica ajunge la aproximativ 800 de litri de lapte.
Iulian spune ca prin livrare pe baza de comenzi la domiciliu pierderile sunt insesizabile, iar ce nu se vinde se transforma in branza. Cantitatea minima pentru o comanda este de 2,5 litri de lapte si un kilogram de branza. Laptele costa patru lei pe litru, in timp ce branza ajunge la 20 de lei pe kilogram.
Bucurestiul, cea mai mare piata de desfacere
Initial, Iulian Nicu a pornit la drum si cu oi, alaturi de capre, in total cam 800 de capete. A renuntat la oi pentru ca nu suporta mirosul, dar si pentru ca trebuia sa le duca mereu la pascut, ori pajistile in zona sunt putine. Oile le-a dat la abator, in orasul Alexandria, la un pret de nimic, dar a ramas cu cele 400 de capre.
Dupa ce a invatat despre cresterea animalelor la ferma, a achizitionat o sala de muls, pentru ca nu gasea ingrijtori la animale. „Am angajat oameni de aici din sat, care au lucrat la ferma inainte, insa, fiind invatati sa fure, acum nu mai puteau sa faca gainarii, asa ca nu faceau pui aici”, povesteste dezamagit fermierul.
A avut un cumparator pentru ferma
Pentru ca cei din Satul Nou Rasuceni erau neseriosi, fermierul a incercat sa caute in alte parti. „Am angajat oameni din Moldova, dar si astia parca erau vorbiti cu satenii de la noi. Stateau doua-trei luni, dupa care le dadeam salariul, iar a doua zi nu mai erau de gasit”, povesteste Iulian Nicu. Dupa aproape cinci ani, afacerea mergea in pierdere, pentru ca nu reusea sa obtina un pret bun de la marii procesatori de lactate. Fermierul primea 80 de bani pe litrul de lapte, un pret care nu acoperea cheltuielile. Anul trecut, in ianuarie, dupa atatia ani de pierderi, Iulian a ramas fara niciun ban.
A hotarat sa vanda tot si sa se intoarca la Bucuresti. Cumparatori a gasit, dar, la fel ca si angajatii, foarte multi erau neseriosi sau nu voiau sa cumpere tot complexul. Intr-un final, a reusit sa gaseasca doi romani, care aveau magazine in Italia si voiau sa revina in tara.
Cei doi afaceristi au venit la Nicu, i-au dat un avans de 20.000 de lei, dar dupa 10 zile au renuntat la tot. „Au nimerit in perioada cand caprele fatau, asa ca a fost greu pentru ei aici. M-au sunat de la granita sa-mi spuna ca renunta, pentru ca mai bine pierd 20.000 de lei, decat sa ramana fara toata agoniseala. Din zootehnie este greu sa faci bani”, spune fermierul.
Pentru ca n-a reusit sa vanda, Iulian a hotarat sa continue sa creasca capre pentru lapte si branza. Din luna august a anului trecut, afacerea a inceput sa mearga. Mai mult, a obtinut si autorizatia de a comercializa produsele. Drept urmare, Iulian Nicu s-a hotarat sa vanda de unul singur laptele, din usa in usa.
Anul trecut, in august, a inceput sa-si faca publicitate prin intermediul internetului, dar si prin pliante promotionale. Preia comenzi prin site-ul propriu, prin e-mail, dar si prin telefon. Principala piata de desfacere este Capitala, unde aprovizioneaza lunar cam 300-400 de clienti.
Aici livrea-za numai la domiciliu, pentru ca altfel pretul nu ar fi asa de scazut. „Clientii nu mai umbla prin magazine, eu le ofer lapte proaspat, iar pretul ramane la valoarea de patru lei litrul, pentru ca elimin intermediarii”, sustine Iulian Nicu. In prezent, livreaza in fiecare zi in cate un sector din Bucuresti, cele mai multe comenzi primindu-le din Sectorul 3. Fermierul sustine ca vanzarile per client sunt cuprinse intre 20 si 100 de lei, acestia cumparand, in medie, cinci litri de lapte si cam doua kilograme de branza pe saptamana.
Sursa: Adevarul
