Lectia biologiei contemporane – respectul pentru natura

Lectia biologiei contemporane – respectul pentru natura

Convorbire cu acad. Octavian Popescu, directorul Institutului de Biologie

Sunteti directorul Institutului de Biologie al Academiei Romane, bene­ficiar al unui program de finantare european care permite o cercetare stiintifica de varf. Care sunt directiile de cercetare?

Institutul are trei departamente de cercetare si in fiecare cercetarea urmeaza directiile pe care le consideram foarte impor­tante. Astfel, departamentul de ecologie, taxonomie si conservarea biodiversitatii are ca principal obiectiv gasirea unor solutii pentru conservarea diversitatii biologice, Romania fiind tara europeana cu cea mai mare biodiversitate. Daca nu vom fi atenti riscam sa repetam ceea ce s-a petrecut in alte tari. De aceea un colectiv de cercetatori foarte tineri s-a dedicat acestei teme si sunt convins ca va avea rezultate incurajatoare, cu atat mai mult cu cat beneficiem de o infrastructura ultramoderna. La departamentul de Micro­biologie, o directie importanta se refera la studiul microorganismelor extremofile.

Care iubesc extremele?

Da. Se pare ca viata pe Pamant a aparut mai intai in conditii extreme si apoi a evoluat spre „normalitate“, nu invers. De pilda, sunt microorganisme care traiesc la sute de grade dar nu se dezvolta sub 85°C; altele traiesc la presiunea de 1200 atmosfere si aduse sub 200 de atmosfere mor. Mai sunt microorganisme halofile, care traiesc in concentratii mari de saruri, mai ales clorura de sodiu. Un grup de cercetatori de la Institutul nostru a identificat la Slanic Prahova o noua specie de microorganisme halofile, specifica acestui lac. Interesant este ca nimeni nu credea ca produsele alimentare pastrate la temperaturi de sub minus 20°C se pot contamina cu microorganisme si totusi sunt germeni vii pana la minus 80°C. Mai sunt microorganisme care traiesc in conditii extreme de seceta, cum ar fi in Sahara, Kalahari sau Gobi. Ele nu sunt termofile propriu-zis, nu rezista la temperaturi foarte ridicate, in schimb suporta lipsa de apa pana la 99%.

Asta aminteste de un dicton dupa care natura are eficienta in mijloace si armonie in finalitate. Alte directii de interes concret?

La Departamentul de Citobiologie sau de Biologie Celulara se studiaza melanomul malign. Se cerceteaza interactiunile dintre celulele tumorale si cele normale din imediata apropiere a tumorii pentru a descifra procesul prin care celulele bolnave le indeparteaza pe cele sanatoase, se extind si chiar metastazeaza, proces care nu este inca foarte clar.

Daca s-ar cunoaste s-ar putea opri metastazarea?

Sigur. In momentul de fata se afla in diferite etape de experimentare un tratament care impiedica dezvoltarea vaselor sanguine. Pe partea vegetala, se incerca regenerarea plantelor in pericol de disparitie.

In ce fel?

O portiune de frunza este „ajutata“ in laborator sa devina planta. Plantele nu fac cancer dar, pornind de la fragmente de frunze, se poate reconstitui planta intreaga.

Si intra in circuitul normal?

Da. De curand am fost intr-o comisie de doctorat si autoarea a aratat cum se poate regenera o specie de magnolie; de fapt, jumatate din speciile de Magnolia sunt amenintate cu disparitia. Brevetarea metodei va face ca un rasad sa coste doar trei lei, pret mic fata de cel de pe piata. Specialistii nostri mai sunt preocupati de asa-numitele banci de germoplasma (ter­men ce desemneaza materialul ereditar, transmis de la o generatie la alta) care permit pastrarea pentru un timp mai lung a unor specii de plante importante. In toata lumea exista preocuparea de a conserva germoplasma speciilor care au stat la baza celor cultivate in prezent pentru hrana omului si a animalelor sau a celor aflate in pericol de disparitie. Aceste isi vor dovedi utilitatea cand va fi nevoie de regenerarea lor, fara sa recurgem la procedee de inginerie genetica moderna, adica la organisme modificate genetic.

Intre altele, sunteti apreciat in mod deosebit de comunitatea stiintifica internationala pentru identificarea moleculei de reasociere a moleculelor. La ce lucrati acum?

In anii ’90, impreuna cu colegi elvetieni, am identificat, purificat si caracterizat o noua clasa de molecule de adeziune celulara, pentru care am propus in revista Nature denumirea de glico­nectine. In momentul de fata, continua cercetarile in aceasta directie, incercand sa elucidam rolul lor in aparitia primelor organisme multicelulare, dar si in procesele de embriogeneza si metastazare a tumorilor maligne. De asemenea, sunt implicat in doua proiecte complexe de cercetare exploratorie (PCCE), incepute la Universitatea Babes-Bolyai, fiecare cu o finantare de sapte milioane de lei. Coordonez un program care se refera la nanoma­nipularea biomoleculelor cu ajutorul microscopiei de forta atomica. Cel de al doilea proiect, la care sunt partener, se refera la utilizarea nanopar­ticulelor si microparticulelor in diferite terapii. Am demonstrat ca nanopar­ticulele de argint „tapetate“ cu chitosan (polimer glucidic rezultat prin tratarea chitinei) au efect antibacterian. In continuare, se are in vedere „functionalizarea“ acestor nanoparticule astfel incat sa fie capabile sa „atace“ numai celulele tumorale.

Parca e un scenariu SF.

De fapt, toate procesele vietii sunt la dimensiuni nano si se poate spune ca nanotehnologiile prezentului sunt biona­notehnologii. Fara sa gresim putem afirma ca totul a fost de mult „inventat“ de natura.

S-a spus ca toate brevetele tehnicii sunt facute dupa brevetele naturii…

Totul a fost „inventat“ mai inainte de natura, cu o precizie si un randament extraordinare.

Spuneati ca se observa o reintoarcere la biologia clasica, dupa o perioada in care aceasta stiinta s-a fragmentat intr-atat incat s-a pierdut din vedere unitatea viului.

In anii 1960 a fost o puternica miscare de diversificare a biologiei, bazata pe reductionism. Asa a aparut si biologia moleculara, care nu a fost opera biologilor, ci mai degraba a fizicienilor si a marcat revolutia in biologia secolului trecut.

Ce a urmat?

Interesant este ca nu s-a progresat conceptual, ci s-a profitat mult de progresele tehnologiei cu care s-au facut cercetari. S-a neglijat insa partea clasica – botanica, zoologia, sistematica. Acum, abordarea integrativa sau sistemica cunoaste o puternica dezvoltare. Se simte acut nevoia de colaborare cu biologia clasica, altfel se poate ajunge intr-o fundatura sau la rezultate aberante. Din fericire, Romania mai are specialisti in biologie clasica si nu ar trebui sa repetam, ci sa invatam din greselile altora.

Am lasat la sfarsit proiectul Genesis, care a starnit vii discutii in presa…

In toate tarile din UE, Japonia si America de Nord, in general in tarile cu un anumit nivel de dezvoltare economica dar si culturala exista asemenea proiecte. Folosim mijloace ultramoderne de studiu al ADN-ului vechi pentru ca, pe baza rezultatelor obtinute sa coroboram istoria noastra cu aceea a vecinilor, cu istoria europeana si cea mondiala. Colaboram cu arheologi si istorici. La proiect participa Institutul de Biologie, Institutul de Arheologie si Centrul de Studii Transilvane ale Academiei Romane, pe de o parte, si Universitatea Babes-Bolyai si Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, pe de alta parte.

Sunt riscuri si cum pot fi depasite?

Exista un risc in privinta folosirii ADN-ului si trebuie luate toate masurile pentru a evita contaminarea cu ADN-ul celor care lucreaza in acelasi laborator.

Sa contaminam trecutul cu prezentul?

Da, se poate si, de aceea, aceste recoltari se fac luand toate masurile de precautie astfel incat sa se reduca la maximum acest risc.

Ce vreti sa aflati de fapt?

Nu avem in vedere numai domnitorii, asa cum a speculat presa, ci si alte aspecte. Intre altele vor fi cercetate si cimitirele din zona Orastie pe care arheologii le-au identificat ca fiind ale dacilor. Si inca multe altele. Se poate identifica, de pilda, cand a intrat porumbul in dieta zilnica, in ce masura si cine il consuma, sau cine consuma carne, ce fel de carne si in ce cantitate.

E o deschidere spre antropologie.

Da si chiar vrem sa colaboram cu Institutul de Antropologie.

Care este lectia pe care o da biologia contemporana?

Ne invata ca omul trebuie sa respecte natura pentru ca daca nu o face este pe propria raspundere. Odinioara, omul traia in comuniune cu natura, insa omul modern a crezut ca o poate stapani si descopra ca este imposibil. Ar trebui sa iubim natura ca pe o mama, sa nu uitam ca suntem fiii ei, ca trebuie sa avem grija pentru ca s-ar putea sa avem probleme si mai mari, chiar in viitorul apropiat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *