Comisia Codex Alimentarius a adoptat o serie de prevederi in ceea ce priveste alimentele, de la cum trebuie ambalate, la ceea ce trebuie sa contina etichetele. Astfel, consumatorii pot opta in cunostinta de cauza pentru un produs sau altul.

Un numar de 35 de standarde internationale a fost adoptat in cadrul ultimei saptamini de sesiuni a Codexului Alimentarius, inclusiv cele care fac referire la aromele si produsele alimentare care nu contin gluten. Standardele pentru siguranta alimentara si risc sint dezbatute in principal utilizindu-se indicatiile stiintifice din partea cercetatorilor de la Organizatia Mondiala a Sanatatii si Natiunilor Unite din cadrul Organizatiei pentru Alimente si Agricultura. Standardele sint recunoscute la nivel international si ajuta guvernele din statele membre ale Uniunii Europene sa ia cele mai bune decizii in ceea ce priveste legile sigurantei alimentare din fiecare tara.

DECIZII. Una din recomandarile pe care comisia le-a facut este definirea cu exactitate a termenului de „arome” si recomandarea ca acesta sa nu fie folosit abuziv. Legat de produsele care nu contin gluten, Comisia a redus dramatic posibilitatea de a folosi acest termen. Alte decizii care s-au luat au fost cele cu privire la micotoxina, standardele pentru tomate si un cod de practici pentru modul in care trebuie manipulate si prelucrate alimentele congelate sau inghetate. Comisia a utilizat informatii stiintifice pentru a stabili definitia aromelor si a substantelor din arome, stabilind ce este natural si ce este sintetic. De asemenea, s-au stabilit recomandarile de care trebuie sa tinem cont cind alegem un produs si circumstantele in care poate fi utilizat, dar si limita in care nu este nociv.

CAZURI DEOSEBITE. Comisia a aprobat limita de continut de gluten din produse de 5 grame/ kilogram, ceea ce reprezinta prima modificare care a fost facuta din 1983 incoace. Limitele legale prevazute de UE pentru produsele ca piinea sau cerealele destinate micului dejun sint 500 unitati la un milion. Studiile au aratat insa ca faina poate contine si 750 unitati. Comisia a adoptat si nivelul maxim de ocratoxina in faina neprelucrata, orz si secara, dar si cel din aflatoxina din migdale, alune si fistic (pentru cele care urmeaza sa fie procesate si produse gata preparate). In ceea ce priveste etichetarea alimentelor, noile reguli prevad ca pe fiecare produs comercializat care este constituit ca o combinatie de produse alimentare sa fie precizate cantitatea si volumul in procente al fiecarui component in parte, dar si toate particulele care au fost utilizate incepind cu primul proces de fabricare. De asemenea, trebuie mentionate toate substantele care au fost adaugate pe parcursul celorlalte etape in care acesta a fost prelucrat, pentru a nu-l induce in eroare pe consumator, mai ales ca unele alimente sufera modificari foarte importante care pot fi nocive. De asemenea, Comisia a decis conditiile in care ingredientele necesita o reprezentare prin poza sau grafic pe ambalaj. Modificarile mai prevad si alimentele care au fost produse organic si recomandari in ceea ce priveste nutritia si cum si in ce conditii trebuie facute reclamatiile in caz de aparitie a unor toxiinfectii alimentare.

Ce sint micotoxinele?

Substantele sint extrem de nocive si sint produse de anumite mucegaiuri, fungi filamentosi. Au fost descoperite de oamenii de stiinta la inceputul anilor „60, odata cu izbucnirea bolii curcanului in Anglia. Atunci 100.000 de curcani au fost ucisi dupa ce au consumat alune contaminate cu Aspergillus flavus, un mucegai care produce micotoxine. Aparitia substantelor este determinata de contaminarile fungale si poate fi genotoxica sau cancerigena. Acestea continua sa provoace serioase probleme producatorilor din industria panificatiei, deoarece ramin in produs pe durata intregului proces de fabricatie si, odata identificat in griul necopt, poate ramine in alimentele care contin faina alba.

Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here