O dezbatere furtunoasa a pornit in ultimele zile in Romania, dupa ce presedintele Traian Basescu s-a declarat un sustinator al proiectului minier Rosia Montana. Dar liderii nostri par sa cheltuiasca mult mai putin timp si sa consume mult mai putina energie pentru a intra in posesia unui alt aur, aflat in „mina” de la Bruxelles.
Miza financiara a exploatarii miniere este enorma, cel putin la prima vedere. Presedintele si-a motivat pozitia afirmand, printre altele, ca potrivt contractului ce urmeaza a se desfasura, 20 de tone de aur urmeaza sa intre gratis in depozitele Bancii Nationale. Fapt care ar contrbui la consolidarea financiara a Romaniei, in aceasta perioada de turbulente pe glob.
Dar in timp ce sabiile politicice, economice, ecologiste si propagandistice se incruciseaza la Bucuresti, o mina de aur zace in parasire. Ea se afla tocmai in capitala Uniunii Europene.
Pe Aceeasi Tema
Rezerva de aur a BNR, alibi pentru Rosia Montana
Suspendarea fondurilor europene: Guvernul de la Bucuresti a raspuns Comisiei si asteapta verdictul
Ati uitat cumva de „Planul Marshall”?
La inceputul acestei luni, Comisia Europeana a propus un plan prin care cofinantarea pe care trebuie sa o asigure sase state membre la accesarea fondurilor UE va scadea, de la 15%, pana la 5% . Este vorba despre Grecia, Irlanda, Portugalia, Letonia, Ungaria si Romania. Astfel, statele in cauza vor beneficia de un acces mai usor si mai rapid la zeci de miliarde de euro, din fondurile europene. Si, foarte important, vor economisi importante resurse proprii, pe care le vor putea redirija spre proiecte de dezvoltare sau pentru reducerea datoriei publice.
In cazul Romaniei, sumele ce pot fi economisite se ridica la aproape 715 milioane de euro. Doar grecii ar economisi mai mult decat noi, peste 870 de milioane. Portugalia ar economisi 629 de milioane, Ungaria 308 milioane, Letonia 255 de milioane, Irlanda 98 de milioane.
Daca am fi un pic destepti…
Sa facem o socoteala. La cotatiile de acum, cele 20 de tone de aur invocate de presedintele Basescu ar valora circa 800 de milioane de euro. „Mina de aur” de la Bruxelles ne-ar aduce din start o economie la buget de peste 700 de milioane de euro, fara a mai lua in calcul miliardele care vin, oricum, gratis. Dar ce trebuie sa faca Romania pentru asta? In niciun caz, sa mute muntii din loc.
Romania trebuie doar sa trimita catre Bruxelles proiecte axate pe crestere economica si ocuparea fortei de munca. De exemplu, sa creeze asa-numitele „clustere de intreprinderi”, adica asociatii de intreprinderi, inclusiv mici si mijlocii, universitati, institute de cercetare-dezvoltare, administratii locale, care sa fie orientate spre piata. Tot aici intra, desigur, si proiectele de infrastructura, gandite astfel incat sa atraga si alte proiecte economice.
Toate aceste obiective corespund noii gandiri a Comisiei Europene, care pune acum accentul pe eficienta cheltuirii fondurilor. Banii se vor da numai in schimbul atingerii de catre beneficiar a unor rezultate clare, masurabile. Comisia spera astfel ca din banii ei sa nu mai poata fi finantate autostrazi pustii, ce nu duc nicaieri, precum in sudul Italiei, ferme de vaci sau livezi de lamai care nu exista, concerte de rock sau asfaltari de drumuri locale, cu „dedicatie” pentru firmele prietenilor ( cazul Romaniei).
Dar stim ce vrem?
Initiativa Comisiei perivind reducerea cofinantarii nu a starnit emulatie in Romania. Nu a avut loc o mare dezbatere publica legata de proiectele care ar urma sa fie inaintate la Bruxelles. Care sa fie investitiile prioritare, cu impact imediat? Guvernul nu a tinut vreo reuniune in care sa discute aceasta tema. Presedintele nu a lansat vreun apel public la specialisti, inclusiv la cei ai opozitiei, pentru a veni cu propuneri. Nu au fost consultate autoritatile locale.
Un asemenea proiect este absolut necesar, pentru a convinge Parlamentul European, dar mai ales Consiliul – statele donatoare, in special, dar si pe beneficiarii neti din afara „grupei celor sase” – ca propunerea Comisiei merita aprobata. Romania are mare nevoie sa demonstreze ca se afla, in sfarsit, pe drumul bun. Altfel, de ce ar fi convinse tari contributoare precum Germania ori Olanda, sau beneficiare, precum Estonia ori Polonia, ca meritam aceasta favoare? De ce sa nu fie premiati cei care si-au facut temele, si nu repetentii?, s-ar putea intreba acestea din urma. Liderii Romaniei se arunca insa cu entuziasm si consuma timp si energie pe un proiect discutabil, in timp ce neglijeaza „aurul” gratuit, pus la dispozitie de la Bruxelles.
Mai mult, in timp ce visam sa daramam muntii pentru a baga cateva sute de milioane de euro in vistieria BNR, alte 800 de milioane de euro sunt in continuare blocate din cauza suspendarii impuse de Bruxelles asupra Programului Operational Regional, gestionat de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului. Cauza: numeroasele nereguli la capitolele de achizitii publice – ceea ce, pentru functionarii de la Bruxelles, constituie semnale de coruptie. Chiar ministrul Elena Udrea a admis, acum doua saptamani, ca in urma auditului Comisiei, au fost descoperite nereguli in achizitiile publice la circa 30 la suta dintre proiectele controlate. Procentajul este enorm, cata vreme, pentru functionarii europeni, chiar si un procent al fraudelor de cinci la suta reprezinta un semnal grav, ce pote duce la blocarea banilor.
Suntem galanti: platim noi in locul Uniunii Europene!
Ba inca, presedintele Basescu a cerut, iar guvernul a pus in aplicare, renuntarea unilaterala de catre Romania la a mai trimite documentatiile spre Bruxelles, pentru decontari pe programele europene. Exista temeri serioase ca nereguli descoperite in programul gestionat de ministerul doamnei Udrea se regasesc cam peste tot. Asa ca mai bine sa nu mai cerem niciun ban.
Pentru a nu-I ruina pe aplicanti, guvernul a dat o ordonanta prin care va suporta de la buget plati de 600 milioane euro, sub forma de imprumut, pana la reluarea finantarii de catre Comisia Europeana. Cu alte cuvinte, nu numai ca avem o rata de absorbtie jenanta si suntem la ani-lumina de obiectivul cheltuirii a 15 milioane de euro pe zi din fondurile europene. Dar am ajuns si sa ne finantam noi pe noi, in locul banilor de la Bruxelles!
In interviul acordat luni televiziunii publice, presedintele a facut ceea ce stie foarte bine: sa arunce gaz pe foc intr-o dezbatere – cea privind proiectul Rosia Montana – si asa tensionata. A ratat insa prilejul de a uni natiunea in jurul altui proiect, care ne-ar putea aduce tuturor beneficii cu mult mai importante decat orice exploatare miniera.
