Desertificarea din sudul tarii este vazuta ca un mare minus, atat de specialistii din Romania, cat si de cei din Europa. Ea poate fi intoarsa insa in favoarea noastra.
livada in baragan
Ne-am obisnuit sa plangem ca odata cu marile calduri vine si desertificarea zonei de sud a tarii, care este si cea mai productiva din punct de vedere agricol. Desi majoritatea cercetatorilor spun ca aceasta zona „va muri” in cativa ani, anumiti ingineri demonstreaza contrariul prin fermele pe care le-au infiintat de-a lungul timpului. Un astfel de exemplu este FermProd, o ferma din Scarlatesti, judetul Braila, care pe cel mai arid teren din zona a reusit crearea unui paradis agricol.

Pe o suprafata de peste 1.600 de hectare, inginerul Constantin Aurel experimenteaza anumite culturi, dar si produce de la grau si porumb pana la o varietate de piersici si nectarine.

Povestea nasterii acestei ferme a inceput inca din perioada comunista. „Pentru ca la Insuratei (comuna la 20 de km de Scarlatesti) am inceput sa fac o treaba hotarata, am fost judecat in public, iar comunistii m-au trimis in aceasta zona, care era cea mai degradata din judet. M-au deportat aici cu precizarea ca, daca stau aici trei ani bine, daca nu -ma condamna la zi si ma baga la intuneric-. Am ajuns aici fara casa, fara masa si m-au pus sa infiintez o societate. M-au pus director peste ea, eu neavand nici macar un bat sa o fac”, spune inginerul.

Ferma din nisipul brailean

Intr-o curte mai mica de un hectar este sediul fermei. Printre plante aduse din toate colturile lumii, pentru a le testa, se plimba cativa pauni. Intr-o alta parte a curtii, un cal de curse american este ingrijit de doi angajati.

Tot sediul este inconjurat de o livada de piersici din diferite soiuri, atat romanesti, cat si straine. Pe langa acestea stau cativa lamai, unii crescuti pentru coaja, altii pentru zeama, dupa cum ne spune inginerul. „Am 1.600 de hectare, din care 300 de hectare rapita, 400 cu grau, floarea-soarelui 600 si porumb 100 ha si alte cateva culturi. Pe langa acestea, livezile au cateva zeci de hectare. Mai am si-n alte parti. Am avut la inceput 3.500 de hectare, dar anumite persoane cu interese dubioase mi-au oprit si canalele de irigare si mi-au taiat perdelele de protectie. Acest teren il tin in picioare cu patru oameni”, se lauda inginerul.

La nici o suta de metri departare este si livada de nectarine, infiintata peste un fost CAP. „Cand am ajuns aici nu era decat nisip batut de vant si niste vii tocmai infiintate, dar neingrijite. Pentru ca atunci cand veneau controalele de la centru, inginerii oboseau de drum lung si trebuiau sa manance si sa se culce, iar apoi umflau productia din hartii. Tot acestia sunt si cei care au stricat totul dupa Revolutie”, ne declara Constantin Aurel.

Gestionare proasta

Potrivit acestuia, ei sunt cei care au fost cooptati in echipele de conducere pe la camerele de agricultura, pe la minister, de-a lungul perioadei postdecembriste. „Acestia sunt oamenii care au facut improprietaririle si care nu sunt in stare nici sa dea apa la o curca”, spune fermierul. El crede ca desertificarea s-a produs numai dupa Revolutie, cand oamenii au scapat de sub control.

Zona de sud si sud-est a Romaniei nu este una care sa se desertifice, numai ca nu este gestionata de cine trebuie.

Romanul a uitat adevaratul gust al fructului

La ferma, totul a fost facut in colaborare cu Institutul de Cercetare de la Baneasa. Inginerul spune ca a pus toate speciile de piersici, si daca este multumit, le va extinde pe culturi mai mari. „Le vand (piersicile – n.r.) la un pret de doua trei ori mai mare. La inceput nu cumpara nimeni. Dar dupa ce au vazut ce calitate buna au, au inceput sa cumpere. Pentru ca noi nu vindem aici piersici cu calitatile de mingi de tenis pe care le mancati voi din hipermarketuri”, spune acesta.

In Romania, cel mai raspandit soi de nectarine este „Tina”. „Piersici avem in livada, in afara de Flacara si Congresul, am si Dixie Red. Noi avem potential mare de productie, dar nu avem cercetatori, la noi acestia sunt genul de oameni care dorm pe birou cu o tuica si o ceasca de cafea”, afirma fermierul. Potrivit acestuia, cel mai bun porumb romanesc este cel din soiul Olt. Aduce o recolta mai mica decat cel din import, dar costa mai putin exploatarea. Singura planta pe care nu o suporta si rezista la fel de mult terenului arid din Baragan este tutunul.

Experientele neplacute l-au invatat sa se fereasca de ea. „Nu suport planta si am avut si o experienta neplacuta care mi-a intarit parerea despre tutun. Prin 1996, am avut un angajat care si-a aprins si el o tigara intr-un hangar unde tocmai imi venisera doua transporturi cu seminte si cu motorina si a luat foc. In mai putin de doua ore, mi-au disparut 22 de miliarde de lei”, spune Constantin Aurel.

Conform acestuia, avem un potential foarte mare de productie, iar daca totul ar merge ca pe roate cu oameni competenti, in trei ani am putea acoperi nevoia de fructe, legume si flori
pentru intreaga Europa. „La noi cercetatorii nu vor sa faca nimic, stau acolo degeaba in birourile lor. La noi pleznesc institutele de cercetatori care nu stau decat sa faca niste hartii”, mai declara Aurel.

In Baragan, vantul bate de doua ori pe an

Se spune ca in Baragan bate vantul de doua ori pe an, sase luni dintr-o parte, sase din cealalta.

„Baraganul are cel mai bun pamant din Romania, numai ca trebuie si el cultivat intr-o anumita simbioza gandita de specialisti, care chiar se pricep, nu de tot felul de fotbalisti sau securisti care nu stiu nimic. Nu poti sa pleci de aici cu graul, cu fasolea sau cu pepenii”, spune agricultorul. O planta cu care nu este de acord, dar o cultiva este rapita. „Asta ne distruge, a adus odata cu ea o mie de boli
pentru ca o cultiva toti neispravitii. Este o planta care nu face altceva decat sa distruga solul daca nu o pui echilibrat”, spune inginerul.

PROIECT

Subventii? Doar daca vinzi

Una din cele mai mari nemul tumiri ale fermierului este legata de subventiile pe care statul le da cu foarte mare usurinta. Potrivit acestuia, sponsorizarile de la stat ar trebui date numai pe baza unor chitante doveditoare ale recoltei si ale vanzarii acesteia. „Cum sa dai, domnule, subventii la toata lu mea? De ce sa-i dai bani celui care-si lasa terenul necultivat? Ba nii astia trebuie dati numai celor care vand productia, celor care au acte doveditoare ca in anul res pectiv au produs ceva si au si van dut”, afirma agricultorul. Acesta spune ca daca s-ar da bani doar celor care pot dovedi ca au produs si au vandut recolta, agricultura nu ar mai fi 80% nefiscalizata.

Tineretul de la sate leneveste pe banii statului

La fel de nemultumit este si de tinerii care nu vor sa lucreze in agricultura. „Din clasa a opta pana la 30 de ani stau pe banii statului si traiesc din somaj. Nu mun cesc, stau acasa mai merg si mai fura de la vecinul cate ceva si asa traiesc. Toti traiesc. Eu nu vad niciunul mort prin sant de foame”, declara fermierul.

„Fermierul incepator, cu o suta de paduchi pe cap”

Cat despre ferma lui, spune ca nu este unicul cu asa ceva. Mai sunt si altii, dar sunt trasi in jos de anumite autoritati.

„Unde misca unul sunt pe el si Garda, si militianul, toti nesimtitii si ala nu are cum sa progreseze daca nu are nitel tupeu. La mine nu mai merge ca sunt harsait, sunt batran, dar daca este unul tanar care vrea sa realizeze si el ceva, astia il sperie, il mananca de viu”, conchide Constantin Aurel.

Conform spuselor lui, cel mai mare dusman al unui agricultor de succes, pe langa autoritati, este birocratia impusa in care este ingropat un tanar viitor specialist.

AMBITIE. Peste terenul pietruit, inginerul a cultivat o livada de piersici

UNICAT. Fermierul are singura turma de capre de Angora din Romania

BARICADA. Zeci de hectare de piersici inconjoara sediul fermei

LEGE

Apararea culturii

Concret, la noi ar trebui sa se dea o lege prin care la fiecare 100 de hectare de teren arabil proprietarul sa fie obligat sa infiinteze minimum 10 hectare de plantatie viticola, pomicola sau arboricola, ca perdea de protectie, spune inginerul.

„Astfel, acele suprafete devin productive, intra in circuitul comercial, devin proprietatea cuiva, le exploateaza si plateste si taxe pentru ele”, adauga acesta.

La ora actuala sunt peste 3,5 milioane de hectare agricole nelucrate. Este valabil si pentru proprietarii cu teren sub 100 de hectare. Acestia ar trebui sa infiinteze perdele de protectie comune echivalente cu o zecime din totalul suprafetei agricole. Cat despre terenurile neproductive, cei care le detin si nu le lucreaza ar trebui sanctionati dur si sa le fie luat terenul. Inginerul crede ca o solutie buna ar fi si incheierea de contracte, inainte de infiintarea culturilor, pentru vanzarea produselor.

Sursa: Evenimentul Zilei

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here