La final de august, cand lumea e inca pe coclauri, ministrul cianurilor, Borbely Laszlo, a anuntat public ca „Rosia Montana Gold Corporation a depus proiectul si certificatul de urbanism care este conform cu legea”. In consecinta, ministerul, prin Comisia de Analiza Tehnica, se va pune pe treaba pentru a relua procedura de avizare intrerupa acum 2 ani.
Cu tupeul cu care ministrul a anuntat, la intoarcerea din vizita la mina de aur din Suedia, ca tehnologia prelucrarii prin cianuri este 100% sigura, putem anticipa rezultatul. Cu atat mai mult cu cat a declarat acum ca nu mai e nevoie de dezbatere publica, pentru ca ea s-a consumat in 2006-2007 „inclusiv la Budapesta”. Acum 2 ani, procedura s-a intrerupt pentru ca proiectul nu era legal. Ca sa incerce sa devina legal, el a fost modificat.
Deci nu mai e acelasi proiect, ci unul nou. Care, legal, are nevoie sa treaca prin nenorocita de dezbatere publica, sa vada si prostimea ce s-a schimbat. Da” daca domnu” Borbely a hotarat ca, in criza, dezbaterea pentru un proiect vechi e valabila si pentru unul nou, noi nu il putem contrazice. E decizia lui sa-si asocieze numele cu cianura. Asa cum se pregateste sa faca si celalalt minister-cheie pentru soarta proiectului RMGC: Comisia Nationala de Arheologie din Ministerul Culturii isi ascute toporisca cu care sa mai reteze o data protectia arheologica a Patrimoniului Rosia Montana.
Comisia asta a mai votat in 2003 „descarcarea arheologica” a Muntelui Carnic si, ulterior, a pierdut definitiv un proces care i-a anulat crima culturala. Iar daca atunci un membru al Comisiei a deranjat unanimitatea votand contra magariei, azi riscul a fost eliminat: domnul Mircea Babes s-a retras dintre cianurofili. (Mircea Toma)
