Sectorul energetic este un sector de importanta strategica pentru economia nationala. Strategia de dezvoltare durabila a sectorului energetic cuprinde obiective pe termen lung, care reflecta cererile economiei nationale referitoare la asigurarea resurselor, sigurantei si eficientei energetice, utilizarea resurselor regenerabile si protectia mediului.
In prezent, omenirea se confrunta cu trei provocari majore:
º cresterea economica;
º consumul de energie si resurse;
º conservarea mediului ambiant.
In conditiile specifice sectorului energetic sunt necesare investitii care implica eforturi financiare semnificative.
Transpunerea legislatiei europene de mediu implica obligatii deosebite pentru sectorul industrial si implicit pentru cel energetic, obligatii care nu se pot realiza decat prin utilizarea unor tehnici performante, care au ajuns acum la un nivel mondial de disponibilitate.
Directiva europeana pentru instalatii mari de ardere – 2001/80/EC – are ca scop imbunatatirea calitatii aerului in tarile Uniunii Europene si protectia contra riscurilor de sanatate datorate poluarii aerului.
Instalatiile mari de ardere contribuie considerabil la emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, astfel ca este necesara conformarea instalatiilor mari de ardere existente la cerintele stadiului actual al celor mai bune tehnici disponibile.
Utilizarea acestora face posibila arderea unor carbuni inferiori, permitand incadrarea functionarii instalatiilor energetice in prevederile reglementarilor europene de mediu.
Efectele nocive ale oxizilor de azot sunt urmatoarele:
– dauneaza organismului uman,
– determina formarea ploilor acide,
– contribuie la distrugerea stratului de ozon din stratosfera,
– influenteaza clima prin accentuarea efectului de sera.
Pentru a limita efectele nocive ale acestora, concentratia oxizilor de azot in gazele de ardere este strict limitata.
In Romania, concentratiile limita ale oxizilor de azot in gazele de ardere sunt reglementate de H.G. nr. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere cu completarile si modificarile ulterioare (H.G.nr. 322/2005 si respectiv H.G. nr. 1502/2006).
Astfel pentru instalatii mari de ardere cu putere termica mai mare de 500 MWt, limita este de 500 mg/Nm3, iar incepand cu 01.01.2016 va fi de 200 mg/Nm3.
In mod practic, pentru grupurile energetice nr. 3 si 6, conform studiului de fezabilitate pentru retehnologizare se va aplica solutia de la grupul energetic nr. 5 si insuflarea de aer tertiar pe trei nivele de duze, rezultand o reducere a oxizilor de azot cu cca. 40%.
Avand in vedere ca limita maxima admisa pentru oxizi de azot incepand cu 01.01.2016 este de 200 mg/Nm3 se impune implementarea urgenta a solutiilor prezentate mai sus.
Concentratia oxizilor de azot de 200 mg/ Nm3 se poate realiza numai aplicand toate cele patru solutii tehnologice astfel:
– insuflarea de aer tertiar deasupra morilor;
– insuflarea de aer tertiar intre iesirea din arzator si aspiratia morilor;
– insuflarea de gaze arse recirculate intr-o zona situata deasupra arzatoarelor;
– concentrarea prafului de carbune la iesirea din mori.
Concentratia oxizilor de azot determinata la iesirea din focar ramane aceeasi si la evacuarea gazelor de ardere in atmosfera.
In ceea ce priveste temperatura gazelor de ardere si concentratia de CO la iesirea din focar, in solutia cu insuflare de aer tertiar deasupra aspiratiilor morilor de carbune se realizeaza valori maxime, iar in solutia cu insuflare de gaze arse recirculate si concentrator de praf, se realizeaza valorile cele mai mici.
Solutiile cele mai favorabile din punct de vedere a evitarii zgurificarii sunt tehnologiile cu concentrator.
Pe langa masurile primare aplicate pentru reducerea oxizilor de azot se folosesc si masuri secundare prin care se incearca eliminarea oxizilor de azot deja formati.
Majoritatea tehnologiilor se bazeaza pe injectia de amoniac, uree sau alte componente, care reactioneaza cu NOx, formand azot molecular.
Masurile secundare se impart in doua categorii:
Reducerea catalitica selectiva (RCS),
Reducerea necatalitica selectiva (RNCS).
Aplicarea acestor metode secundare prezinta numeroase avantaje:
Pot fi folosite pentru diversi combustibili, exemplu gaz natural, pacura si carbune,
Nu creeaza poluanti suplimentari;
Emisia de NOx poate fi redusa cu mai mult de 90%.
Aplicarea acestor procedee presupune costuri de investitii si operare considerabile, costul pe tona de NOx redus variaza in functie de tipul de cazan, costul reactivilor etc.
Director Executiv ARPM Craiova
Dr. Ing. Monica Daniela Mateescu
Relatii Publice, Comunicare, Programe, Proiecte
Alina Voinescu
Sursa: Infomediu Europa
