Minerale descoperite in craterele de pe Luna ar putea fi resturi ale asteroizilor care s-au dezintegrat cazand pe suprafata ei si nu maruntaie lunare scoase la lumina zilei de astfel de impacturi, sugereaza un studiu publicat duminica si citat de AFP.
Specialistii considerau mai demult ca meteoritii se vaporizau pur si simplu cand intrau in coliziune cu un corp celest ca Luna, scrie Agerpres.
Dar lucrarile publicate in revista britanica Nature Geoscience ar putea sa-i oblige sa-si revizuiasca opinia despre compozitia satelitului natural al Terrei.
Olivina si spinelul, doua minerale relativ rare, au fost descoperite in numeroase cratere lunare, dar cvasiinexistente in alta parte decat la suprafata. Prezenta lor a fost atribuita deci, logic, socului violent al asteroizilor care le-ar fi facut sa apara din subsolul lunar.
Olivina si spinelul din compozitia curenta a asteroizilor si meteoritilor au fost gasite in craterele Copernic, Theophilus si Ticho, care au diametrul de circa 100 km.
Cercetatori chinezi si americani au simulat pe computer formarea unor astfel de cratere. Si, potrivit calculelor lor, un asteroid care se aabate asupra Lunii cu mai putin de 12 km/secunda ar fi doar fragmentat si deformat de soc, dar nu s-ar evapora. Astfel ar fi gasite urmele lor acolo.
Or, circa un sfert din impacturile lunare s-au produs cu viteze inferioare.
Potrivit unuia dintre autori, Jay Melosh de la Universitatea Purdue din statul american Indiana, aceasta ar rezolva enigma expusa de studii precedente care demonstrasera ca cratere de felul lui Copernic nu aveau o talie suficienta pentru a exhuma roci continute in adancul Lunii.
Expertii in planetologie ar trebui deci sa fie atenti sa nu se serveasca de compozitia craterelor lunare pentru a deduce ca acesta ar fi interiorul Lunii, care ar putea foarte bine sa nu fie olivina, a declarat el pentru AFP.
Dar intr-un comentariu separat publicat de Nature, Erik Asphaug, de la Universitatea americana din Arizona, estimeaza ca craterul Copernic prezinta multe semne de impacturi cu mare viteza, un scenariu care se impaca greu cu noua teorie aparata de Jay Melosh si de echipa sa.
El emite o ipoteza si mai indrazneata: de ce spinelii descoperiti pe Luna nu ar proveni de pe Pamant ?
De fapt, in urma cu miliarde de ani, coliziuni de asteroizi pe Terra ar fi fost capabile sa proiecteze sfaramaturi pana la Luna, cu o viteza suficient de redusa (2 km/s) pentru ca aceste roci terestre sa se depuna intacte pe ea.
‘Aceasta ipoteza sugereaza inca o explicatie prezentei spinelilor pe Luna: ei ar fi depuneri provenite din mantaua Terrei’, scrie Erik Asphaug.
Pe Pamant, spinelul si olivina sunt la originea unor pietre pretioase, ca peridotul.
