Mineralele strategice, neimportante pentru statul roman

Mineralele strategice, neimportante pentru statul roman

Resursele de cupru sau de uraniu au fost fie exploatate ineficient, fie valorificate neglijent. Dintotdeauna s-a acreditat ideea, in randul publicului larg, ca Romania detine o mare varietate de zacaminte naturale. Evident, unii politicieni au utilizat aceasta „informatie” in folos electoral sau in numele unor grupuri de interese. Dar oare lucrurile stau chiar asa? Dispunem noi de suficiente resurse astfel incat sa credem ca nimic nu ne poata sta in cale? „Finantistii” continua campania „Industrializarea Romaniei” cu asa-zisele „minerale strategice” – cupru, uraniu, telur, molibden – dar si cu „pamanturile rare”

In prezent, in Romania sunt in exploatare resurse diverse, de la andezit, ape minerale si calcar pana la uraniu, aur, cupru, huila sau sare. In subsolul terenurilor din Hunedoara se afla andezit, huila, nisip si pietris pentru constructii, ape balneoterapeutice, argila, bazalt, aur si argint. In Bihor se intalnesc ape geotermale, ape minerale necarbogazoase, calcar, dar si minereuri polimetalice si auro-argentifere, iar in Neamt si Suceava se afla singurele rezerve de uraniu.


Aurul rosu

Rezervele de cupru din Romania sunt concentrate (60% din total) in special in zona Rosia Poieni, aflata aproape de Rosia Montana – asa de aproape ca se poate spune „de cealalta parte a muntelui”. Cuprul este unul dintre metalele absolut indispensabile intr-o serie de domenii-cheie precum industria militara sau in electronica si electrotehnica. Nu degeaba este supranumit „aurul rosu”… Societatea de stat care are „in sarcina” exploatarea acestei resurse importante este CUPRUMIN, cea care, recent, a facut obiectul unei incercari de privatizare esuate. 
La inceputul anilor 20 existau la noi peste 20 de exploatari miniere pentru extragerea cuprului.

Acum a ramas doar cea mentionata mai sus. In ce priveste industria de metalurgie a cuprului, situatia este si mai dramatica: dupa 1990 a fost desfiintata cu totul. La ora actuala, concentratul de cupru obtinut de CUPRUMIN ia in totalitate drumul exportului – de exemplu, anul trecut au fost produse 32.000 de tone de concentrat.

Revenind la Rosia Poieni, trebuie sa mentionam ca este cel mai important zacamant de cupru din Romania si chiar din Europa. Particularitatea consta in faptul ca poate fi inclus in categoria „porfiry cupper”. Acest gen de zacaminte contin, pe langa o cantitate foarte mare de cupru si alte metale – fie aur, fie molibden. La Rosia Poieni exista, pe langa cupru, si una si alta.

Concentratia metalului pretios se gaseste in cantitati relative scazute, de 0,15-0,25 g/tona, in partile superioare ale zacamantului si ajung la 0,8 g/tona si chiar mai mult spre centru si in profunzime.

Exista specialisti care cred ca in afara de minereurile cunoscute deja, la Rosia Poieni ar mai putea fi gasit un element important, telurul. Acesta este un metal descoperit in Romania, in anul 1782, care nu a fost exploatat pana in prezent si care este utilizat in obtinerea de aliaje – invelisul primei bombe atomice a fost realizat din telur si in industria energetica.

Cealalta societate care are in exploatare rezervele de cupru ale tarii se numeste Moldomin Moldova Noua (Caras-Severin). Daca la Rosia Poieni ar fi nevoie de o investitie de aproximativ 80 de milioane de euro pentru ca exploatarea sa continue (CUPRUMIN este pe profit), pentru societatea din Caras-Severin lucrurile sunt mult mai complicate: pierderile anuale au ajuns deja la peste 6 milioane de euro, iar datoriile trec usor de 50 de milioane de euro. Una peste alta, statul a vandut societatea unei firme elevetiene care s-a angajat la o serie de investitii, dar, din pacate, exploatarea este inchisa la ora actuala.


O resursa exploziva

Uraniul era o alta resursa strategica a Romaniei. Din pacate, se estimeaza ca rezervele nationale se vor epuiza pana in 2017, ceea ce va produce un mic soc pe piata locala a energiei nucleare – vom fi nevoiti sa importam, pentru reactoarele de la Cernavoda. Cel mai probabil din Canada sau Africa de Sud. Singura resursa de uraniu exploatabila se afla la Suceava, la Crucea. Cea din Neamt a fost inchisa in urma cu cativa ani.

Povestea uraniului romanesc este insa complicata. Unul dintre cele mai mari zacaminte de acest fel a fost localizat, dupa Al Doilea Razboi Mondial, la Baita, in judetul Bihor. Romania era insa la acea vreme sub ocupatia Armatei Rosii, ceea ce a insemnat practic „golirea” rapida a resurselor.Minereul de uraniu (aproximativ 20.000 de tone) a fost incarcat direct in vagoane de marfa care au luat apoi calea Uniunii Sovietice. Tara noastra nu dispunea, la acea vreme, de o industrie de prelucrare a acestui tip de minereu.
Neoficial, se spune ca exploatarea de la Baita i-ar fi asigurat Romaniei resurse energetice specifice pe o perioada cuprinsa intre 100 si 150 de ani.
Pretul cuprului in context international

Pretul la cupru pe piata internationala, potrivit cotatiilor spot, a crescut semnificativ in ultimii 30 de ani, interval in care a pornit de la 1.000 dolari/tona in anii ’80, a ajuns la 3.000 dolari/tona in 1988-1998, a revenit sub pragul de 2.000 dolari/tona in 1999-2004 si si-a reinceput cresterea din 2005, ajungand la 9.000 dolari/tona in 2008. La sfarsitul anului trecut, cotatia la cupru era de 7.600 dolari/tona, iar in prezent se situeaza la 7.400 dolari/tona dupa un varf de 8.500 in luna martie.

Ascensiunea puternica a pretului cuprului remarcata in ultimii ani este rezultatul cresterii abrupte a cererii din partea economiilor emergente, precum China, India sau Brazilia, care construiesc intr-un ritm fara precedent, dar si al tranzactiilor speculative de pe pietele internationale, din moment ce metalul poate fi cumparat si vandut liber, exclusiv pentru profit.
Industria neferoasa, aruncata la … fier vechi

Exploatarile de cupru din Romania beneficiau, la momentul 1989, de o industrie prelucratoare care asigura, in majoritatea cazurilor, un produs final cu o puritate de peste 99%. Rafinaria din Zlatna era prima unitate din acest “lant”. Minereul de cupru era adus acolo si prelucrat pana se ajungea la o concentratie de +90%. Urma rafinaria Pheonix Baia Mare, unde rezulta cupru electrolitic si se rafina pana la o puritate de 99,99%, rezultand totodata aur si argint. Din aceasta “filiera” mai faceau parte Laromet, Metrom Brasov – care realiza produse din cupru pentru industria de aparare – si Elcond Zalau, care producea sarma si cabluri. In prezent nu mai exista nimic din toata aceasta industrie.

Potrivit expertilor, daca toate aceste facilitati de productie ar fi fost privatizate (strategie adoptata cu succes de Polonia) astfel incat sa se urmareasca eficientizarea intregului lant industrial (in majoritatea cazurilor tehnologia era depasita, poluanta si energofaga) s-ar fi putut salva (crea) aproape 2.000 de locuri de munca.
Chile, principalul producator de “aur rosu” la nivel mondial

Cele mai importante resurse de cupru, pe plan international, se gasesc in minele din Chile. Cele mai importante exploatari ale sale, Andina si El Teniente, sunt in proprietatea grupurilor Codelco si Los Bronces. Indonezia detine o mina, Grasberg, considerata a fi a doua exploatare la nivel mondial, cu 1.400 de tone zilnic. Vine din urma insa Mongolia, stat unde guvernul a declarat ca intentioneaza o majorare de la 34 la 50% a participatiei la proiectul „Oyu Tolgoi”. Cu o productie proiectata sa ajunga la 431.000 de tone in 2015 si la 810.000 de tone in 2020, acesta este de departe cel mai important pentru piata cuprului.
„Pamanturile rare”, o resursa inexistenta la noi

Sunt esentiale intr-o societate moderna. In termeni populari se numesc, “pamanturi rare”. Altfel,academic vorbind, sunt actinide si lantanide: Neodim, Ceriu, Disprosiu si Lantan ori Dysprosium, Terbium sau Neodimyum. In Romania nu exista asa ceva, fapt care ne poate folosi atunci cand ne gandim sa dezvoltam un anumit tip de industrie – fabricarea laserilor, telefoanelor mobile, computerelor, iPodurilor, ecranelor LCD, masinilor de spalat, masinilor-hibrid, camerelor digitale, a unor casti, sonare, radare, telefoane portabile, ecrane cu cristale lichide, baterii ale vehiculelor electrice si chiar ale sistemelor de ghidare ale rachetelor, bombelor inteligente si rachetelor spatiale. Lipsa acestui tip de resurse implica anumite costuri, de cele mai multe ori prohibitive.

Care sunt cei mai importanti „producatori” mondiali? In primul rand, China, cu 97% din piata globala. Urmeaza SUA, India, Brazilia, Austria, Anglia, Franta, Germania si Rusia. Foarte interesant de urmarit pe viitor, „pamanturi rare” au fost descoperite recent in Republica Moldova.
Nu in ultimul rand, China a anuntat ca ar putea bloca exportul acestui tip de resurse din cauza faptului ca cererea interna va depasi curand oferta. Acest lucru a provocat deja scumpiri ale produselor specifice, dar si furia statelor dezvoltate, mari consumatoare de „pamanturi rare”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *