Satelitul lansat astazi de la baza Vandenberg Air Force, din California, nu si-a atins orbita, a anuntat NASA. Zborul s-a intrerupt la scurt timp dupa lansare, iar modulul care transporta satelitul nu a reusit sa se separe de racheta.
„Dupa cateva minute de zbor, responsabilii lansarii au vazut ca s-a petrecut un eveniment neasteptat, cand modulul nu a reusit sa se separe de racheta”, a aratat NASA intr-un comunicat.
Harta emisiilor de CO2
NASA lansase astazi primul sau satelit insarcinat sa observe emisiile de dioxid de carbon, principalul gaz cu efect de sera legat de incalzirea climatica, potrivit AFP.
Satelitul trebuia sa identifice sursele de dioxid de carbon, fie ele de origine umana sau naturala.
Orbiting Carbon Observatory (OCO) fusese lansat de la Baza Vandenberg Air Force, din California, la bordul unei rachete Taurus XL, a societatii Orbital Science Corp.
OCO avea de realizat o harta a distributiei geografice a surselor de CO2 si trebuia sa studieze modificarile aparute de-a lungul timpului.
Masuratorile urmau sa fie integrate in cadrul celor realizate de statiile de observare de la sol pentru a ajuta la o mai buna intelegere a aparitiei dioxidului de carbon in atmosfera, iar oamenii de stiinta ar fi putut sa faca previziuni mai exacte vizavi de schimbarea climatica si de cresterea emisiilor de CO2.
„Este vorba de o misiune stiintifica importanta care, pentru prima oara, va oferi o imagine completa a emisiilor de CO2 rezultate din activitatile umane si din surse naturale, precum si a regiunilor planetei care absorb acest gaz” – Ralph Basilio, responsabil adjunct al acestui proiect, la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA
Revolutia industriala de la sfarsitul secolului al XVIII-lea a declansat cresterea emisiilor
„Dupa revolutia industriala de acum 200 de ani, concentratiile de CO2 din atmosfera au crescut cu 30-40%, trecand de la 280 de parti pe milion (ppm) la 386 de ppm”, a precizat el.
Se estimeaza ca activitatile umane, precum arderea hidrocarburilor si a carbunelui, au emis in total 200 de miliarde de tone de CO2 in atmosfera, din care jumatate a fost absorbita de vegetatie si de oceane. Dar cercetatorii nu stiu de unde provin exact restul de 50% de CO2.
Reteaua de statii terestre care supravecheaza emisiile de CO2 sunt insuficiente si, drept urmare, este imposibil sa se determine care sunt sursele emisiilor de gaz fara un observator spatial.
„Este esential ca noi sa intelegem bine mecanismele care controleaza dioxidul de carbon din atmosfera astfel incat sa putem prevedea ritmul acumularii sale in viitor”, a spus David Crisp, de la JPL.
Sursa: Evenimentul Zilei
