Preluare de pe blogul Monicai Macovei
Inteleg ca saptamanile care urmeaza vor fi decisive pentru soarta proiectului minier de la Rosia Montana – care intentioneaza sa foloseasca cianuri. Am citit ca Ministerul Mediului si Padurilor va lua o decizie in privinta acordului de mediu pentru proiect.
Vreau sa insist asupra unui aspect despre care nu s-a vorbit foarte mult: expirarea licentei de exploatare.
Reamintesc ca Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) sustine ca are o licenta de exploatare valida (47/1999), acordata prin HG 458/10.06.1999, ale carei prevederi sunt, in mod nejustificat, inca secrete.
In realitate:
1. Legea minelor (art.22) spune ca pentru inceperea activitatii miniere prevazute in licenta este necesara obtinerea unui acord de mediu in maximum 180 de zile de la acordarea licentei de exploatare. Conform unui simplu calcul, acest termen a fost depasit cu circa 12 ani (!). In aceste conditii, orice activitate miniera la Rosia Montana ar fi ilegala, iar autoritatile competente trebuie sa constate expirarea licentei de exploatare 47/1999 si obligativitatea reluarii procedurilor pentru o noua licenta.
2. In plus, din informatiile primite, licenta de exploatare 47/1999 a fost acordata societatii Minvest Deva (statul roman), ca titular, si companiei RMGC, ca afiliat, iar ulterior licenta a fost transferata de la Minvest (statul roman) la RMGC, Minvest ramanand companie afiliata. Licenta nr. 47/1999 era, insa, pentru mina veche, exploatata de Minvest (statul roman) si inchisa in 2006. Pentru noul proiect minier pe care il promoveaza RMGC, perimetrul a fost modificat de cateva ori,astfel ca toate operatiile de explorare, cercetare arheologica, descarcari de sarcina arheologica, certificat de urbanism etc. se bazeaza pe un perimetru ilegal. Logic, asta inseamna ca pentru noul proiect nu exista licenta de exploatare.
In aceste conditii, are Ministerul Mediului si Padurilor calitatea de a acorda un aviz de mediu pentru un proiect minier a carui licenta este inexistenta?
In opinia mea, intreaga procedura ar trebui reluata si intoarsa la Agentia Nationala de Resurse Minerale si Guvern. Iar Agentia trebuie sa verifice daca se poate exploata aurul si prin alte metode, nu cu cianura, iar daca nu, sa se renunte la acest proiect.
In final, fac doua propuneri:
1. sa cream locuri de munca la Rosia Montana prin inscrierea in patrimoniul UNESCO, refacerea galeriilor antice si investitii in turism in aceasta zona;
2. daca chiar trebuie sa exploatam aurul de la Rosia Montana, sa o facem spre beneficiul Romaniei, adica a fiecarui cetaten roman si cu mijloace care nu pun in pericol sanatatea noastra si a celor care vin dupa noi. Deci: fara cianuri si statul roman sa fie cel care exploateaza aurul de la Rosia Montana, iar cetatenii sa primeasca anual divindende din exploatarea aurului (asa cum procedeaza Norvegia cu exploatarea petrolului de catre stat).
