Turbinele eoliene montate pe platforme plutitoare, ancorate precum geamandurile, au sansele cele mai mari de a scapa in cazul producerii unui cataclism natural.
Indiferent daca va fi vorba de schimbarea climei, ciocnirea cu un asteroid sau un cutremur catastrofal, centralele electrice plutitoare pot supravietui valurilor gigantice care vor urma dezastrului.
Aceste platforme cu generatoare de electricitate costa enorm si produc putin. Deocamdata, in sudul Italiei, abia intra in functiune prima dintre ele. In ciuda lipsei lor de rentabilitate, Marea Britanie a comandat deja 7.000 de astfel de centrale. Norvegia, Statele Unite si Rusia dezvolta proiecte similare. Franta, in schimb, si-a construit o hidrocentrala intr-o pestera, aflata la 800 de metri deasupra nivelului marii.
Cercetatorii considera ca amplasarea unor turbine eoliene pe platforme plutitoare sau construirea unor hidrocentrale sub pamant ar proteja omenirea de schimbarile catastrofale ale climei. Pastrarea unor surse de energie electrica dupa un cataclism natural este esentiala pentru supravietuire. Strategiile de aparare prevad solutii ca-n filmele SF.
In apele Mediteranei din sudul Italiei, la peste 20 de kilometri de tarm, va fi inaugurata peste cateva zile prima centrala electrica plutitoare din lume. O turbina eoliana uriasa, amplasata pe o platforma plutitoare, va fi ancorata intr-o zona unde vantul bate cu putere tot timpul anului. Cei cativa megawati obtinuti astfel vor fi trimisi la mal prin cabluri submarine. Firma ,,Blue H”, care a realizat prototipul, spune ca viitoarea centrala electrica va putea fi mutata in orice zona de coasta, singura conditie fiind ca adancimea apei sa se situeze intre 50 si 300 de metri. Regland lungimea lanturilor de ancorare, turbina plutitoare va putea fi amplasata oriunde pe glob, in functie de necesitati. Daca nu este furtuna, centrala se poate deplasa prin forte proprii, folosind forta vantului si cele cateva motoare pe baza de hidrogen, amplasate sub platforma.
Protectie impotriva dezastrelor
Schimbarile climatice extreme, eventuala ciocnire a Terrei de un asteroid sau doar un cutremur devastator sunt numai cateva dintre scenariile care, in viziunea expertilor militari, ameninta omenirea in viitoarele decenii. Conform estimarilor realizate de specialisti, aceste posibile cataclisme naturale pot provoca inundatii sau valuri gigantice, capabile sa distruga complet zonele locuite de oameni.
Cercetatorii spun ca, in aceasta situatie, fara curent electric si fara apa potabila, eventualii supravietuitori n-ar avea nicio sansa pe termen lung. Lipsa hranei si a mijloacelor de comunicare in masa ar arunca omenirea inapoi in epoca primitiva. Preventiv, oamenilor de stiinta li s-au acordat fonduri pentru a realiza mici centrale electrice plutitoare in stare sa reziste chiar daca nivelul apelor oceanului planetar va creste cu peste 100 de metri. Primul prototip viabil s-a dovedit a fi cel realizat de firma ,,Blue H”. Turbina eoliana gandita de britanici a fost realizata in colaborare cu specialisti din Olanda si a fost testata cu succes in portul Brindisi, in decembrie 2007.
O ,,flota” de centrale plutitoare
Neal Bastick, director general la ,,Blue H”, spune ca guvernul de la Roma a comandat deja cateva zeci de eoliene plutitoare. Viitoarea ,,flota” de minicentrale electrice va furniza Italiei, incepand din 2010, o putere de cel putin 90 de megawati. Scotia si Statele Unite au facut si ele comenzi ferme, convinse de avantajele si performantele dovedite de noul concept. Noile centrale electrice sunt insa utile si in lipsa dezastrelor. Principalul defect al eolienelor, respectiv folosirea unei importante cantitati de beton pentru fixarea turbinei, este eliminat intrucat platformele pe care se monteaza morile de vant sunt ancorate precum geamandurile. Cateva cabluri, la capatul carora se afla niste greutati, asigura stabilitatea eolienei si permit, in acelasi timp, ridicarea ei la nivelul apelor, in caz de furtuna.
Zgomotul produs de elice, atat de condamnat de organizatiile ecologiste, nu deranjeaza pe nimeni in largul marii. In plus, prezenta turbinelor nu incomodeaza nici flota si nici pasarile de coasta, intrucat platformele sunt atat de departe de tarm incat nici nu se zaresc de la mal.
Hidrocentrala sub pamant
Un alt experiment unic in lume s-a incheiat cu succes si in sudul Frantei, la numai cativa kilometri de granita cu Spania. La o adancime de peste 700 de metri, sub masivul muntos Pierre-Saint-Martin, a fost pornita la sfarsitul lunii iunie prima hidrocentrala subpamanteana din lume. Francezii au construit un mic baraj pe raul Saint Vincent, in interiorul unei pesteri naturale. Cunoscuta speologilor de mai bine de o suta de ani, pestera La Verna are o sala centrala lunga de 250 metri si inalta de 190 metri in care ar putea fi ridicate sase catedrale de dimensiunile celebrei Notre-Dame de Paris, puse una peste alta. Raul care o strabate are un debit de 860 de litri pe secunda si genereaza acum 4 megawati, asigurand necesarul de curent electric pentru 20.000 de locuitori. Proiectul a fost realizat de firma belgiana Electrabel si a necesitat eforturi deosebite din partea constructorilor, intrucat oamenii au lucrat luni de zile atarnati de funii, pentru a nu distruge frumusetea salbatica a pesterei. S-a obtinut insa o centrala care nu va fi distrusa nici de asteroizi si nici de inundatii, bine protejata de un intreg munte si amplasata la peste 800 de metri deasupra nivelului actual al oceanelor.
Energie mixta, prin exploatarea valurilor si a vantului
Locuitorii din regiunea Lolland a Danemarcei s-au obisnuit deja cu testele care se fac, incepand din 1980, pentru constructia unei platforme capabile sa produca energie electrica utilizand energia valurilor si a vantului. Proiectul Poseidon si-a propus sa obtina curent electric in principal din energia valurilor, dar platforma centralei plutitoare are si turbine eoliene plasate pe margini, care ii asigura stabilitatea in cazul unor furtuni puternice.
Partea din platforma care sta scufundata in apa are forme profilate prin care valurile se accelereaza si preseaza ritmic membrane speciale, ce produc curent electric alternativ. Cercetatorii danezi au construit intai o platforma de opt metri latime, apoi una de 17 metri si acum au finalizat una de 37 metri. Dificultatea extinderii provine din necesitatea modelarii vitezei valurilor prin interiorul canalelor profilate, astfel incat sa se obtina un randament cat mai mare. Cand va fi completa, platforma daneza va avea o latime de 420 de metri.
Centrala nucleara ambulanta
Compania rusa Rosenergoatom a anuntat ca a investit 200 de milioane de ruble intr-o minicentrala nucleara, care va fi amplasata pe o platforma plutitoare cat un stadion de fotbal. Scopul declarat al acestui proiect, ce are ca termen de finalizare anul 2010, este furnizarea de electricitate teritoriilor din jurul Marii Albe.
Centrala va avea doua reactoare, iar platforma se va putea deplasa prin mijloace proprii, urmand a fi ancorata la cativa kilometri de mal. La capacitate maxima, ea poate asigura curentul electric necesar unui oras de 200.000 de locuitori. Rusii au anuntat ca reactoarele sunt gata si au trecut cu bine testele de functionare in timpul simularii unor uragane sau valuri tsunami de peste 50 de metri.
Platforma e si ea in faza de finisare, ultimele modificari vizand compatibilitatea centralei plutitoare cu diversele sisteme de distributie locale. Lanturile de ancorare vor avea lungimi de peste 250 de metri pentru a permite functionarea centralei chiar si in cazul unei cresteri a nivelului marii cu 200 de metri.
Doua companii norvegiene dezvolta proiecte similare
Ideea construirii unei centrale electrice plutitoare ii apartine inginerului britanic Stephen Salter, cel care a inventat, la inceputul anilor „70, primele generatoare electrice bazate pe energia valurilor. Salter si-a propus sa foloseasca turbinele eoliene drept masini de produs ploaie. Forta vantului era folosita in proiectul lui pentru a imprastia apa marii sub forma de picaturi fine la inaltimi de peste 30 de metri. Acesti stropi urmau sa alimenteze formarea norilor si ar fi crescut cantitatea de precipitatii in zonele de coasta secetoase. Ideea cu ploaia a cazut insa la proba practica, dupa ce norii artificiali au ,,refuzat” sa se indrepte spre mal, iar precipitatiile cadeau tot deasupra marii. Echipa lui Salter a reusit o platforma exceptionala, care a fost preluata de firma ,,Blue H”. Ancorata precum geamandurile, cu patru cabluri ce pot fi ajustate in functie de nivelul apei marii, platforma lui Salter a devenit acum baza viitoarelor centrale electrice.
Statoil si Statkraft
Si doua companii norvegiene investesc masiv in producerea unor centrale plutitoare eficiente. Specialistii de la Statkraft construiesc, de pilda, o platforma triunghiulara, care va avea in fiecare colt cate o uriasa turbina eoliana. Scopul acestui design este folosirea vantului indiferent de directia din care sufla.
Platforma Statkraft va fi ancorata cu un singur cablu si se va putea roti astfel incat sa produca fara intrerupere curent electric cu cel putin doua din cele trei turbine. Norvegienii de la Statoil- au conceput insa o platforma rotunda, ancorata cu trei cabluri, in mijlocul careia troneaza o singura moara de vant. Cele trei cabluri au la capat o greutate de ancorare comuna, iar platforma se poate rasuci cu usurinta dupa vant prin ,,impletirea” acestora, unul peste altul. Botezata ,,Hywind”, centrala este in faza finala de realizare, urmand sa produca, incepand din 2009, aproximativ 2,3 megawati.
Investitii de 100 de miliarde de dolari
Teama de cataclisme este atat de mare incat toate aceste centrale, desi sunt absolut nerentabile (intrucat costa mult si produc putin curent electric), au devenit principalele investitii in domeniul energiei. Un raport al Institutului Worldwatch, publicat spre sfarsitul lunii iunie anul acesta, consemna ca la nivel global s-au investit peste 100 de miliarde de dolari in proiectele unor centrale capabile sa reziste ,,in situatii extreme”. Ele au crescut capacitatea de productie a energiei electrice cu numai 3,4%, in ciuda fondurilor uriase care le-au fost alocate.
Inedit
Cea mai ieftina centrala-platforma costa 200 milioane de dolari.
Cablurile permit ancorarea centralelor si la 200 de kilometri de tarm.
Instalarea unei platforme costa mai putin decat o hidrocentrala.
Flota de eoliene poate fi deplasata cand se schimba clima.
Pamantenii de azi nu mai stiu sa supravietuiasca fara curent electric.
Guvernul Marii Britanii a acceptat construirea a 7.000 de eoliene plutitoare.
Pana acum un an, singurele centrale protejate de cataclisme erau cele destinate buncarelor.
Neoficial, doua termocentrale subpamantene alimenteaza orasul subteran din Beijing.
7.000 de turbine eoliene plutitoare vor fi ancorate in jurul Marii Britanii pana in anul 2020.
Sursa: Gardianul
