„Sahara Olteniei” – cum este cunoscuta acum zona pamanturilor aride din sudul Doljului – a fost candva un teritoriu acoperit de mlastini si lacuri, folosit pentru vanatoare si pescuit.
Timp de peste 200 de ani, o mare parte din Mosia Dabuleni a fost proprietatea urmasilor domnitorului Constantin Brancoveanu. Colectivizarea, desecarile si agricultura intensiva, precum si distrugerea sistemului de irigatii au transformat zona in ceea ce este astazi. Din mostenirea Brancovenilor mai pot fi vazute cateva vestigii.
Acum 300 de ani, pamanturile nisipoase de Dabuleni, cunoscute in prezent ca „Sahara Olteniei”, erau acoperite cu mlastini si lacuri, fiind domenii de vanatoare si pescuit pentru boierii din Tara Romaneasca. La vremea aceea, unul dintre cei mai mari latifundiari era viitorul domnitor al tarii, Constantin Brancoveanu. Dupa cum a povestit prof. Dumitru Maruntelu, de la Liceul Teoretic „Constantin Brancoveanu” din Dabuleni, in vechime, aceste locuri erau cunoscute si ca „recica Dabuleni”: „recica” este un cuvant de origine slava si inseamna „zona mlastinoasa”.
Originea toponimului „Dabuleni” are doua variante explicative: prima – de la „dabi” – un trib geto-dac din zona, care a intemeiat o localitate, ca si „sucii”, la Sucidava; iar a doua – dupa „Dab”, numele unei capetenii care ar fi slujit in oastea lui Mihai Viteazul si care ar fi primit in dar aceasta mosie.
„Dupa 1688, cand Constantin Brancoveanu ajunge domn, Dabuleniul intra in domeniul brancovenesc, devenind sat domnesc. In 1713, satul revine unuia dintre fiii lui Brancoveanu. In 1835, Safta Brancoveanu constituie fundatia brancoveneasca, aceasta avand in proprietate mosia. In 1911 se da in folosinta Spitalul Brancovenesc de la Dabuleni, care era proprietatea fundatiei”, a povestit prof. Maruntelu.
Potrivit acestuia, familia Brancoveanu dispunea in 1929 de islazul localitatii, cu o suprafata de 2.457 de hectare. In perioada interbelica, ministrul taranist al agriculturii, Ion Mihalache, a apelat la printul Basarab Constantin Brancoveanu – ultimul descendent al domnitorului, sa puna la dispozitia locuitorilor islazul comunal. „Printul a solicitat in compensatie de trei ori suprafata cedata, in Balta Brailei. I s-a acordat acolo o suprafata dubla fata de cea cedata. In 1929, printul a cedat in zona centrala a localitatii o suprafata de 0,30 ari pentru construirea unei scoli generale, cerand o dobanda simbolica de un leu/an. Panglica inaugurala a scolii a fost taiata in 1934. Pe terenul familiei Brancoveanu a fost construit in 1935 si caminul cultural, actuala Casa de Cultura. Si tot pe terenul brancovenesc este construita biserica „Sf. Nicolae”, in perioada 1890-1910″, a mai spus prof. Maruntelu. Documentele sustin ca mosia brancoveneasca din zona Dabuleni masura mai mult de 4.500 de hectare, pana pe malul Dunarii. Dupa 1990, mostenitorii brancovenilor si-au cerut drepturile, fara succes, insa: „Fundatia -Doamna Ghica-, mostenitoarea drepturilor familiei Brancoveanu, a solicitat la Dabuleni peste 2.200 de hectare, prin reprezentantul sau, academicianul Constantin Balaceanu Stolnici. Dupa un timp au renuntat”.
Transformarea pamantului
De-a lungul secolelor, pamanturile Brancovenilor au suferit transformari profunde. In timpul regimului comunist, baltile si mlastinile au fost asanate si exploatate agricol intensiv, pentru ca ulterior, din ratiuni comerciale si climatice, terenurile sa devina raiul pepenilor verzi, asa cum il cunoastem astazi. 
Colectivizarea a lasat cicatrice in amintirile oamenilor. „In 3-5 martie 1949 are loc plenara Partidului Muncitoresc Roman (PMR), care hotaraste colectivizarea agriculturii. Se trece la prima faza, de constituire a intovarasirilor. Incepand cu 1959 se constituie cooperativele. In acel an au loc mai multe miscari taranesti in tara, de opozitie fata de colectivizare. La Dabuleni functiona un CAP care il avea ca presedinte pe Marin Marcu. Cei de la CAP au gasit de cuviinta sa secere si granele taranilor pentru ca erau mai bune. Intre taranii colectivizati si cei necolectivizati a izbucnit un conflict – in curtea primariei, in dimineata de 19 iunie. Un elicopter al administratiei centrale a survolat de mai multe ori spatiul aerian al localitatii, pentru a-i intimida pe cei cateva mii de rasculati. Seara s-a trecut la arestarea capeteniilor rascoalei, iar noua dintre ei au fost condamnati la inchisoare intre 16 si 20 de ani si reducerea unor drepturi. Unii au murit in inchisoare, altii au fost eliberati prin decretul din 1964 al lui Gheorghe Gheorghiu Dej”, a spus prof. Maruntelu, care a adaugat ca trebuie sa avem in vedere si „realizarile” comunismului. Cea mai mare dintre ele este sistemul de irigatii Sadova-Corabia, de aproape 80.000 de hectare. Sistemul a fost construit in perioada 1969-1972, iar valoarea lui era de 320 de milioane de lei, la nivelul valutar din 1968.
Astfel, in perioada comunista, culturile agricole erau diversificate: vita-de-vie, bumbac, grau, porumb, pomi fructiferi etc. In prezent, „Sahara Olteniei” a facut loc la doua culturi dominante: tomatele si pepenii verzi.
Sursa: Gazeta de Sud
