ATENTIE – O planta medicinala din muntii Apuseni, „anonima” in Romania, este studiata cu interes de zecile de cercetatori straini care vin aici
Arnica Montana este o planta medicinala inrudita cu musetelul si este inca necunoscuta in Romania. Atit de oamenii de rind, cit si de cercetatori. Asemanatoare florii-soarelui, arnica creste in citeva zone din tara, insa in Apuseni ea a devenit obiectul mai multor proiecte internationale.
Comuna Girda de Sus din Alba se afla pe drumul dintre Albac si Stei, fiind vestita prin faptul ca pe teritoriul ei se afla Pestera Ghetarul Scarisoara, monument al naturii. Catunele Girdei sint imprastiate pe platourile montane pina spre judetele Cluj si Bihor. Lasind la o parte ghetarul, putina lume stie insa ce comoara ascunde aceasta zona. In comparatie cu ghetarul, Arnica Montana este necunoscuta. Disparuta de mult din aproape toate tarile Europei Occidentale, ea a fost ignorata pina de curind de romani, oameni simpli sau cercetatori, si este favorita zecilor de oameni de stiinta straini care au trecut prin Apuseni si nu le venea sa creada ce avere avem aici.
DESCOPERIRE. Intre 2000 si 2003, un proiect de amploare al Universitatii Freiburg din Germania a vizat un studiu al catunului Ghetar, sat care tine administrativ de Girda de Sus. Ghetar isi trage numele tocmai de la cel mai cunoscut „localnic”: Ghetarul de la Scarisoara. 84 de cercetatori nemti cu diferite specializari au venit timp de trei ani aici, fiind interesati de tot ce inseamna natura, etnografie, economie, practic de toate aspectele vietii motilor din aceasta zona. Cei 84 nu au venit intimplator in acest catun. Prezenta lor aici s-a datorat recomandarii biologului farmaceut Barbara Michler, care fusese cu citiva ani inainte in zona si a ramas extaziata cind a vazut poieni intregi pline-ochi cu arnica. Aici sint cele mai intinse pajisti din Romania unde aceasta planta creste. Daca in Muntii Padurea Neagra din Germania ea a existat cindva, in Apuseni arnica este destul de multa, insa, asa cum au observat si nemtii, recoltarea ei se face ineficient. Numai in Romania si in Spania se recolteaza aceasta planta, in restul Europei arnica fiind ocrotita si este interzisa prin lege culegerea ei. Motii adunau florile, insa pina la fabricarea produsului final – ulei sau tincturi – lantul economic era lung. Existau diferite firme private care adunau florile culese de sateni si ii plateau derizoriu pe kilogramul de arnica, numai 10.000 de lei vechi, profitul intreprinzatorilor privati fiind enorm. Mai mult, ei nu cereau calitate, materialul cules fiind de calitate slaba. La aceasta se adauga si transportul florilor, care se facea dupa ureche, astfel incit, pina ajungea la procesator, aproape ca nu era mare lucru de facut cu florile. Tocmai de aceea a aparut „Proiectul Apuseni”, in urma caruia arnica a inceput sa fie valorificata asa cum trebuie. Fondurile pentru finantare au fost gasite de Evelyn Rujdia, o sasoaica plecata din Romania, care organiza excursii de cercetare inca din 1995 la Ghetar, si de Albert Reif, un alt cercetator neamt.
AVANTAJ LOCALNICII. Dupa „Proiectul Apuseni”, Barbara Michler a demarat impreuna cu World Wild Fund – WWF din Marea Britanie un nou proiect, intre 2004 si 2007, care viza floarea Apusenilor: „Conservarea plantelor medicinale din Europa de Est – Arnica Montana in Romania”. Finantarea a fost asigurata de Darwin Initiative, tot din Regatul Unit. Coordonatorul local al acestui nou proiect este dr Florin Pacurar, sef de lucrari la Universitatea de Stiinte Agricole din Cluj, care a primit ajutor si din partea Primariei Girda.
Scopul acestui de-al doilea proiect a fost dezvoltarea unui sistem de exploatare a speciei Arnica Montana in folosul biodiversitatii si a populatiei locale si a avut mai multe componente: cercetarea ecologiei speciei, metodele de uscare, pentru ca prin transportul materialului verde floarea isi pierdea din calitate, si reducerea lantului economic, care era mult prea lung, astfel ca pina ajungea la procesare, recolta de arnica trecea pe la trei sau patru firme. In cadrul proiectului s-a construit un uscator, iar transportul se face acum direct, astfel ca si motii de aici nu mai primesc doar 10.000 de lei vechi pe kilogram, ci 40.000. In celelalte zone din tara unde se mai recolteaza arnica, oamenii continua sa primeasca tot 10.000. Eliminarea diferitelor firme private a facut ca motii din Girda sa fie tot mai interesati de aceasta afacere, care in limbaj institutional se numeste „durabila”.
Anul acesta s-au cules aproape 4.700 kg, insa in urma procesului de uscare, din sase kilograme de floare proaspat culeasa ramine un kilogram de arnica uscata. Copiii localnicilor au fost foarte deschisi cind au auzit de acest proiect, mai ales ca recoltarea se face in vacanta si au ajuns chiar sa-si invete parintii si bunicii cum sa culeaga bine planta. Unii ar zice ca se profita de pe urma acestor copii, insa nu este deloc asa, mai ales ca multi dintre ei vor ramine pe aceste meleaguri, invatind de mici cum sa protejeze natura. Cei interesati de cules sint femeile si copiii, pentru ca barbatii merg la cimp sau la lemne. Un kilogram de arnica se culege de pe circa 20-30 de metri patrati, in aproximativ o ora, insa culegatorii experimentati pot face acest lucru in 20 de minute, astfel ca se poate ajunge si la 1.000.000 de lei vechi cistigati intr-o zi. In fiecare zi, la ora 5:30, o masina de la centrul de cercetare ia calea catunelor pentru a aduna sacii cu flori. Ca parte a proiectului, localnicii si-au facut propria firma, dar dr Florin Pacurar spune ca incet, incet ei vor trebui sa invete sa se descurce singuri, deoarece momentan el, in calitate de coordonator al proiectului, le mai da sfaturi si ii ajuta, pentru ca, daca nu se exploateaza durabil, afacerea pica. Dupa cules, florile sint uscate intr-o cladire special amenajata unde au fost montate sobe de sauna aduse din Germania. Dupa uscare, sint ambalate in cutii de carton, etichetate si trimise cu tirul la Weleda Naturals din Germania, firma care produce si vinde produsul final obtinut din florile de aici.
EFECTE TERAPEUTICE. Uleiurile si tincturile obtinute din arnica sint folosite atit in medicina ca antiinflamator si antialgic, cit si in industria cosmeticelor. In medicina se folosesc pentru luxatii, dureri, intepaturi, reumatism, arsuri, vinatai, medicina sportiva fiind practic cea care ar putea beneficia din plin. In cosmetica, uleiurile se folosesc pentru masaj. Initial, tincturile de arnica au fost obtinute experimental in citeva laboratoare din Cluj, sticlutele de 50 ml fiind vindute la poarta Ghetarului de la Scarisoara, insa din cauza interesului scazut al turistilor a devenit mult mai profitabil sa fie vindute in Occident. O strinsa colaborare exista acum cu Weleda Naturals, singurul neajuns este ca nemtii, din pacate, nu vind produsele si in Romania. „Pentru cercetatorii straini, aceasta planta este foarte interesanta, pentru ca in tarile de unde ei provin arnica a disparut. La noi nici nu prea se cunoaste aceasta planta. Anul trecut au venit aici 35 de oameni de stiinta de la Centrul National de Biodiversitate din Suedia”, a spus dr Florin Pacurar.
CERCETAREA ARNICAI, LA INCEPUT. In fiecare an, o echipa de inspectie formata din patru oameni de la Weleda Naturals din Germania vine sa verifice daca procesul de recoltare si uscare se face corect, uneori vine si fara sa anunte.
La inceputul lunii iulie 2008, un nou contract de colaborare pe o perioada de patru ani a fost semnat cu cei de la Weleda, dar certificarea activitatii de recoltare si uscare se face de o firma din Cluj. Profesorul dr Viorel Florian de la aceeasi universitate clujeana este fitopatolog si este fascinat de felul in care se dezvolta aceasta planta. Radacina arnicai este practic invaluita de o ciuperca, micoriza, relatia de simbioza fiind una foarte ciudata. Micoriza acopera 20% din radacina plantei, care ii da necesarul de zaharuri pentru a trai si ofera arnicai 80% din mineralele de care floarea are nevoie sa existe. Arnica creste in pasuni care sint bine cosite, unde nu se pasuneaza intensiv si mai ales unde nu intervine omul, mai ales prin taierile de lemne. S-a dovedit ca acolo unde micoriza a disparut din cauza impactului uman, si arnica i-a urmat calea.
Profesorul sta intr-o cabanuta de maximum 12 mp, cu etaj, aflata in incinta centrului de cercetare. La parter are microscoapele, iar la mansarda doarme. „Anul trecut, din cauza lipsei conditiilor climatice pentru dezvoltarea plantei, nu s-au recoltat decit 200 kg. Nu se cunoaste biologia speciei si vrem sa o aprofundam. Nu se stie cum face florile, cind si vrem sa aflam. Daca anotimpurile nu sint anotimpuri, arnica nu se face”, a spus profesorul Florian. In Romania, abia acum se incearca la Cluj obtinerea acestor uleiuri si tincturi la scara larga.
Neamtul, tot neamt
Albert Rief, seful primului proiect legat de arnica, vazuse in peregrinarile sale prin Apuseni o casa de moti cu acoperis de cetina. A hotarit sa gaseasca mesteri care sa poate face acelasi lucru pentru un mic muzeu etnografic pe care voia sa-l infiinteze la Ghetar, aproape de intrarea in pestera, care sa functioneze si ca punct de informare turistica. A platit din propriii bani 5.000 de euro. Mai greu a fost sa gaseasca oamenii care sa faca acest tip de acoperis, mai ales ca disparuse aceasta traditie. Acum, Albert Rief are un nou proiect, acela de a infiinta o gospodarie traditionala de moti unde turistii sa poata vedea cum au trait oamenii de aici. Cind afacerea cu arnica a inceput sa mearga binisor, Florin Pacurar a vrut sa returneze banii, insa Rief a refuzat, spunind ca este un cadou de la el pentru aceasta zona. Poate neamtul a vrut sa dea o replica localnicilor care isi acopera toate cladirile cu azbociment, importat din Ungaria. Mai mult, ei culeg si apa de ploaie scursa de pe acest tip de acoperis si o folosesc pentru uzul propriu si pentru animale. Motii din Girda de Sus habar nu au ca „azbestul” nu se mai foloseste in constructii pentru ca este nociv pentru oameni.
Secretele recoltarii
Localnicii din catunele Girdei au fost invatati cum sa recolteze floarea si, pentru a-i ajuta si mai mult, a fost editat de WWF, Universitatea de Stiinte Agricole din Cluj, Darwin Initiative si Primaria Girda de Sus un manual. Florile nu trebuie culese atunci cind sint umede, ci numai daca sint zvintate. Arnica poate fi culeasa incepind cu jumatatea lui iunie pina la jumatatea lunii iulie, numai intre ora zece dimineata si cinci seara, numai pe vreme insorita, nicidecum pe ploaie. Pentru a-si pastra proprietatile, florile trebuie adunate numai in saci de tifon, saci pe care studentii veniti in practica aici ii dau oamenilor. O arnica are trei flori, dar numai doua se pot culege, tocmai pentru a lasa planta sa isi continue dezvoltarea. Se culeg numai florile tinere si deschise.
Sursa: Jurnalul National
