De doua saptamani tot primesc la mesaje si declaratii de protest in legatura cu o manifestare care se desfasoara in aceste zile la Rosia Montana. Este vorba de FanFest. Nemultumirea (ca sa nu zic furia unora dintre motii, cred eu, cumpatati) vine de la faptul ca manifestarea are loc la Rosia Montana si reuneste mai multi tineri care sunt impotriva proiectului de exploatare a aurului. Chiar si sindicatul Viitorul Mineritului protesteaza in legatura cu festivalul. Nu care cumva manifestarea aceasta organizata pentru a celebra strangerea fanului in Apuseni (un soi de sarbatoare a naturii) sa para o reusita si sa aiba ecouri pozitive in randul publicului larg. Trei zile tine FanFest, trei zile protesteaza Asociatia Viitorul Mineritului, Asociatia Studentilor (?!) Rosia Montana, primarul si alte cozi de topor ale afaceristilor. Unii dintre acestia, care isi zic „moti” si vorbesc in numele tuturor, isi arata zgomotos dezacordul fata de aceasta manifestare „care nu reprezinta comunitatea”. Pleosc ca baba cu lopata. Cum adica? Stransul fanului nu reprezinta Apusenii? Probabil ca multi dintre mineri beau si dorm toata ziua in asteptarea deschiderii minelor si nu mai participa la strangerea fanului. Altfel cum sa sustina o asemenea enormitate. Strangerea fanului ramane una din perioadele de gratie ale Muntilor Apuseni, cand iarba fanatelor a ajuns cu floarea uscata in pragul recoltei. Firul ierbii se ingalbeneste si incepe sa sune a clopot uscat. Dupa sarbatoarea Schimbarea la Fata, frunzele si fanul incep sa dea inapoi si un plans discret se ridica din iarba si din frunzele metalizate imperceptibil de apropierea toamnei. Atunci barbatii (in unele cazuri, chiar si femeile) ies la coasa si declanseaza marea campanie a fanului, un fel de sarbatoare luminata si de truda chinuitoare. Pe pante dulci sau pe coclauri strambe, motii cosesc fanul cu care traverseaza iarna. Si ei, si vitele lor. Acestea molfaie fanul in buncarele de lemn si dau laptele aburind cu care oastea moteasca supravietuieste ingropata in zapezi. Natura aceasta pura si indeletnicirea seculara sunt celebrate la FanFest si dreptul acesta nu apartine numai localnicilor. Vine de la Dumnezeu si din firea lucrurilor. Si nu-i reprezinta nici pe mineri, nici pe primari si activisti, nici chiar pe cei care participa la FanFest. Pur si simplu este dreptul tuturor de a ne bucura de viata intr-un loc amenintat si pe cale de a fi mutilat de niste afaceristi verosi.
Aerul artagos cu care diversi reprezentanti ai motilor condamna FanFest tradeaza nu ostilitea lor fata de natura, cat oftica pe cei care se opun marii afaceri cu aurul de la Rosia Montana. De la 1848 incoace, motii n-au mai luptat si n-au mai protestat in stilul celor care se ascund indaratul Asociatiei Viitorul Mineritului sau Asociatia Studentilor Rosia Montana. Aceasta din urma e de-a dreptul comica. Emite ca o mica celula utecista sau de partid si da semne de existenta numai prin comunicatele de sustinere pe care le genereaza. De sustinere a afacerii canadiano-romane. Ca si primarul, poama aceea de om care a devenit cunoscut doar prin solicitarea ca Rosia Montana sa nu fie inclusa pe lista monumentelor UNESCO.
Ca sa vedeti ca si in democratie exista intelectuali tineri cu fruntea cat o frunza de salcam, reproduc o frantura din inceputul mesajului primit de la Asociatia Studentilor: „Tinerii din localitate spun un nu hotarat festivalului FanFest si celor care vin sa se distreze aici fara sa inteleaga prea bine ce e cu Rosia Montana”… „Dupa ce studiem in diferite orase ale tarii, cu mari eforturi, vrem sa avem la ce sa ne intoarcem acasa (la ce ramane dupa exploatarea aurului – precizarea subsemnatului) sa traim si sa muncim cinstit in locurile in care ne-am nascut”.
Parca adie penita si mintea celor care lucreaza la campania de infrumusetare a afacerii de la Rosia Montana. Nu m-ar mira ca si asociatia in sine sa se fi nascut tot cu sprijinul sau la sugestia abila a acestora.
Un lucru e clar. Protestul studentilor si al minerilor seamana cu protestele populare impotriva lui Iosip Broz Tito, cu mitingurile de sustinere a Coreii de Nord („Jos mainile de pe Coreea”) sau cu cele de salvare a militantului Patrice Lumumba.
Ce mai incoace si incolo, si in democratie, chiar si in creierul Muntilor Apuseni, se mai gasesc oameni care sa gandeasca exact ca niste comunisti imputiti.
