Ar fi bine sa reamintim tuturor ca plasticul nu sfarseste numai pe campuri sau strazile poluate ale oraselor.De asemenea se rotesc in interiorul masivelor vartejuri din oceane care acopera portiuni ale coastei fara a lasa nici o sansa de scapare.
Cea mai cunoscuta este Marea pata a Pacificului care plusteste inauntrul Pacificului de N intre San Francisco si Japonia.Acest imens vartej de gunoaie,aproximativ de marimea Texasului, consta in circa 100 milioane de tone de resturi de plastic invartite continuu de curentii oceanici in sensul acelor de ceasornic.
Periute de dinti, manere de umbrele, jucarii, sticle de suc sunt unele dintre materialele ce plutesc la suprafata apei.Poluatorii principali sunt insa materializati prin mici particule de plastic ce plutesc imediat sub oglinda apei si sunt prea greu de descompus de catre bacterii. Greenpeace estimeaza ca sunt aproximativ un milion de particule ce plutesc pe fiecare kilometru patrat al Marii Pete a Pacificului.
Aceste bucatele ajung in lantul trofic.Polimerii de plastic s-a dovedit ca sunt bureti pentru DDT, PCB si alti poluanti uleiosi.Cand organismele marine ingereaza aceste toxine si pestii le consuma, poluantii ajung in cele din urma pe mesele restaurantelor.
Ramasitele cauzeaza de asemenea moartea vietatilor marine prin innecare, sufocare, strangulare si infometare cand tracturile digestive sunt blocate, de exemplu de un dop. Chiar si plasele de pescuit continua sa prinda peste desi sunt dezafectate, afirma Greenpeace.In fiecare an, gunoaiele din mari omoara aproximativ 100.000 mamifere marine in Pacificul de Nord.
Majoritatea plasticului nu este biodegradabil.In schimb, razele soarelui le desface in mici particule care fie plutesc la suprafata fie sunt transportate de curentii marini in vartejurilor oceanului.Este nevoie de aproximativ un an pentru ca plasticurile din Japonia sa ajunga in Marea Pata a Pacificului si pana la 5 ani din SUA, afirma Charles Moore.
Si ramasitele gasite in mari cresc exponential.Langa Japonia, cantitatea de gunoaie de plastic creste de 10 ori la fiecare 2-5 ani.,,Consecinta umbririi suprafetei oceanelor cu aceste lucruri este inca necunoscuta´, spune Moore in interviul la NPR.,,Nu stim cum va afecta sechestrarea CO2 din atmosfera¨.
Cercatatorii estimeaza ca 80% din resturile marine au originea pe uscat si numai restul de 20% provin de la navele care arunca bunuri peste bord.Un numar de initiative nationale si internationale au fot puse in aplicare pentru a reduce aceste cifre.Una este Conventia Internationala pentru Prevenirea Poluarii de la nave ceea ce inseamna stoparea aruncarii gunoiului si plasticului in mare.A avut un efect scazut de la introducerea in 1988.
Unii au argumentat ca navele ar putea naviga cu navoade mari pentru a curata Marea Pata a Pacificului, dar poluarea este atat de masiva incat intreaga flota nu ar putea sa curete mizeria care a crescut de cate 10 ori la fiecare decada din 1950 pana acum.Si, sa nu uitam ca majoritatea acestor plasticuri provin din tarile bogate.Cand natiunile mai putin dezvoltate vor evolua, consumatorii de asemenea vor deversa plasticurile in oceane.
Se pare ca marea poate fi protejata numai incurajand publicul sa-si reduca consumul.Decizia de a se plati pentru pungile de plastic oferite de magazine este un pas in directia buna.
Daca pretul acestei pugi modifica cat de putin comportamentul consumatorilor, apelor oceanelor le va fi mai bine.
http://www.enn.com/press_releases/2756?title=a_sea_of_garbageWebsite : GLOBE-Net
