Ecosistem complex, stabil si deosebit de important pentru om si societate, padurea suporta o permanenta scadere a suprafetei si a densitatii, cu urmari in reducerea echilibrelor din natura si comunitatile omenesti.
Specialistii au ajuns la concluzia ca Romania detine cel mai inalt nivel al biodiversitatii forestiere din Europa. Si totusi in Romania suprafata acoperita cu paduri s-a redus la 29%, comparativ cu media europeana de 42%. Un studiu elaborat de Greenpeace mentioneaza ca suprafata forestiera totala despadurita si degradata in anii 2000-2011 a urcat la 280.108 ha, ceea ce inseamna 28.000 ha/an. Cele mai afectate in privinta distrugerii padurilor sunt judetele Suceava, Harghita, Arges, Maramures si Cluj. Pentru a aprecia mai usor evolutia acestui proces distructiv, vom mentiona ca, in fiecare ora, in Carpati sunt taiate 3 hectare de padure. Si tot grav sau mai grav este faptul ca aproape jumatate din suprafetele despadurite se afla in ariile protejate. Cercetand perioada 2009-2011, Greenpeceae Romania a constatat 30.000 de taieri ilegale sanctionate doar formal. Sa fie oare Suceava in fruntea judetelor cu cele mai puternice despaduriri pentru ca a fost condus o vreme de silvicultori?
In perspectiva construirii unor autostrazi, sosele sau drumuri de interes local, mari suprafete cu vegetatie forestiera au fost defrisate, fara sansa reimpaduririi. La aceste suprafete se mai adauga si defrisarile mafiote, frecvent prezente in judetele mentionate. Toate aceste realitati au adus padurile in preajma unei catastrofe si reprezinta o crima care nu mai poate fi tolerata.
In Depresiunea Radautilor, intre municipiul Radauti, comunele Satu Mare si Dornesti 130 hectare de teren agricol au fost ocupate de betoane, asfalt si pietris la fabricile austriece de prelucrare a lemnului. Aici ajung zilnic zeci si zeci de tone de lemn fasonat, rezultat si din defrisarile din padurile Bucovinei. Nu din statistici, declaratii sau dosare cu documente intelegi proportiile defrisarilor, ci prin simpla deplasare pe soseaua Radauti – Dornesti si observarea „muntilor” sau a stivelor de arbori doborati si adusi aici pentru prelucrare. In prezent, multe suprafete agricole sunt cumparate de fabricile din zona si impadurite, in vreme ce cunoastem ca in Bucovina avem suprafete reduse pentru culturile agricole.
Socotim ca masura limitarii cumpararii de terenuri de catre straini, incepand cu anul 2013, asa cum a stabilit Guvernul Victor Ponta, este una foarte buna, dar tarzie. La aceasta data, aproximativ 800.000 de hectare de teren agricol sunt administrate de cetateni sau firme straine. Silvicultorii cunosc si realitatile padurii, dar si solutiile de salvare a vegetatiei forestiere. La aceas-ta data se impun masuri pentru protejarea concreta si riguroasa a vegetatiei forestiere, dar si pentru refacerea suprafetelor distruse, in moduri si grade diferite. In primul rand, statul trebuie sa asigure paza si administrarea padurilor, in special a celor retrocedate, si sa subventioneze lucrarile silvice. Micile proprietati ar trebui unite in mari asociatii forestiere, iar amenajarea si administrarea sa se faca independent de natura proprietatii. Legile privind padurile ar trebui sa fie mai clare si mai severe. Se impune ca fiecare cetatean sa posede in cultura lui generala un minim de cunostinte privind insemnatatea, ingrijirea si apararea padurilor. Acest minim de cunostinte trebuie realizat in anii de scoala. Biologul bucovinean Emilian Topa ne-a lasat o admirabila invatatura: „O datorie sfanta ne cere tuturor sa intelegem si sa stim a pretui aceste comori – padurea si covorul vegetal”.
