In aceasta luna, Jenifer Balch va face o scurta incursiune in padurea amazoniana din statul Mato
Grosso, in Brazilia. Intentioneaza sa ii dea foc si sa cerceteze urmarile. Cand dr. Balch, cu sediul la Centrul de Cercetare din Woods Hole, in Massachusetts, si cei 30 de ajutori ai sai isi vor termina proiectul de o saptamana, 50 de hectare de padure vor fi arse. „Este destul de incitant si un pic cam nebunesc”, spune ea, „sa vezi niste cercetatori alergand de colo-colo, dand foc unei paduri”.
Intrebarile care au dus la toata aceasta „cruciada” impotriva padurii amazoniene sunt importante. Prima este: vor supravietui padurile tropicale incidentei crescute a incendiilor de paduri, datorate atat schimbarilor climatice, cat si extinderii ariilor locuite, sau peisajul va suferi o transformare dintr-unul dominat de copaci intr-unul cu aspect de savana? A doua: cat carbon degaja in atmosfera aceste focuri salbatice?
Incendiile de paduri reprezinta o problema reala in Brazilia. In timpul secetelor din 1997 si 1998, care au fost asociate cu El Nino, o incalzire atipica a oceanului Pacific, 39 000 de kilometri patrati au fost distrusi de astfel de incendii, de doua ori mai mult decat aria despadurita deliberat in Brazilia, in fiecare an, intre 1988 si 2005. Incendii similare au avut loc peste tot in Asia de sud-est si America Latina, producand pagube intre 19 miliarde si 24 miliarde de dolari prin pierderea de cherestea, distrugerea proprietatilor private si efectul fumului asupra sanatatii umane.
Incendiile de padure din zona tropicala sunt diferite de cele din zonele temperate, ca, de exemplu, cele din Statele Unite. Cele din urma ard intens si rapid si uneori ajung pana la coroana copacului. Padurea tropicala este mai umeda si, de obicei, permite numai focuri care ard mocnit, la joasa inaltime. Intr-adevar, acestea sunt indeajuns de lente incat sa fie tinute sub control, un aspect convenabil pentru dr. Balch si asociatii sai. Incendiile tropicale sunt, insa, o sursa importanta de dioxid de carbon. Iar cresterea frecventei acestora este un aspect important al degradarii padurii amazoniene- si poate reprezenta un indicator la scara larga al schimbarilor climatice. Pentru a afla mai mult despre ceea ce prezic asemenea incendii, Dr Balch a condus, din 2004 pana in prezent, o serie de cercetari care au la baza incendii experimentale.
La inceputul fiecarui experiment, grupul delimiteaza, prin taiere, zona vizata. Aceasta inseamna inlaturarea intregii vegetatii, pana la sol. Cercetatorii cutreiera apoi intreagul perimetru, masurand temperatura si umiditatea aerului (doi dintre factorii care determina cum se va comporta un incendiu) si inregistreaza cantitatea de combustibil lemnos din padure si umiditatea acestuia. La cinci minute dupa, este randul inaltatoarele de flacari, care ridica 10 km „de linie de foc” folosind torte incendiatoare (mecanisme care picura parafina inflamabila la o rata constanta). La cinci minute dupa ele, este randul celei mai defavorizate echipe, cea insarcinata cu masurarea inaltimii flacarilor si cartografierea liniei de foc pentru a calcula cat de rapid se misca – totul incercand sa inhaleze cat mai putin fum posibil.
Rezultatele de pana acum sunt ingrijoratoare. Desi cei mai multi dintre copacii mari ai Amazonului pot supravietui unor focuri repetate, cei mici nu o duc asa de bine. In ariile cu 3 sau 4 perioade de incendii experimentale, se mai regasesc numai jumatate din speciile de puieti initial intalnite. Ierburile, prin contrast, o duc mai bine. Pana in prezent, au invadat 200 de metri de la marginea padurii.
Aceasta este este un semnal de alarma pentru cei care prefera padurile savanelor. Incalzirea globala insasi se prevede ca va favoriza conversia suprafetelor impadurite in savane si dr. Balch are convingerea ca experimentele sale arata cum incendiile de padure pot accelera procesul. Ierburile sunt bine adaptate incendiilor, fiind capabile sa se refaca repede din radacinile lor si astfel sa devanseze puietii.
Scopul este, deci, incurajarea proprietarilor de teren sa intreprinda mai mult pentru prevenirea si ingradirea incendiilor de padure. Acestia, insa, sunt orientati catre profit. In prezent, padurea are o valoare comerciala mica, in cea mai mare parte datorata numai legilor special concepute pentru prevenirea defrisarii totale. Dar sunt in aer discutii despre stimulente financiare pentru proprietari, in vederea protejarii padurilor aflate pe terenurile acestora. Un acord in acest sens ar putea fi incheiat la intalnirea pentru schimbari climatice a Organizatiei Natiunilor Unite, care va avea loc la Copenhaga, in decembrie.
Interesant de precizat, aria experimentala vizata de Dr Balch este parte a unei corporatii apartinand familiei Blairo Maggi, un magnat al productiei de soia care este si guvernatorul in Mato Grosso. In 2005, dl. Maggi „a castigat” premiul Greenpeace „drujba de aur” pentru defrisare. Dar daca banii pentru protejarea copaciilor ar fi pe masa, atitudinea acestuia s-ar putea schimba. Dr Balch a incercat sa puna in balanta, printr-un calcul estimativ, costul protejarii padurii versus costul lipsei de initiativa. Plecand de la o valoare estimata de $5 pe tona de carbon din copaci, incendiile de padure care ameninta jumatate din terenurile pe care dl. Maggi este legal obligat sa le mentina impadurite l-ar costa pe acesta aproximativ 16 milioane de dolari. Aceasta ar face o padure tropicala intacta o proprietate destul de „fierbinte”.
Sursa: The Economist
